Ziua în care toţi copiii vor fi sănătoşi
PE o glaciară noapte polară, ar fi o crimă să scoţi pe cineva din cort şi din sacul lui de dormit şi să-l laşi pe jumătate gol să înfrunte elementele naturii. Tot astfel, este o crimă ca un copil să fie smuls de la căldura şi protecţia uterului matern, înainte de a fi pregătit să înfrunte condiţiile exterioare. Dar cine sau ce anume este învinuit de acest act monstruos?
Bineînţeles, părinţii nu doresc să-i facă pe copiii lor să sufere o astfel de încercare. De fapt, indiferent că naşterea survine la termen sau prematur, o dată ce încep durerile naşterii, mama este incapabilă să le oprească. Nici chiar experţii în medicină nu ştiu ce anume declanşează aceste dureri. Ceea ce se ştie totuşi, este că mecanismul cunoaşte uneori o teribilă dereglare şi că nou-născutul se află dintr-o dată într-o lume pentru care nu este pregătit.
Motivul acestei dereglări este explicat în Biblie. Sub inspiraţie divină, psalmistul a scris: „Iată, cu durere am fost născut în greşeală, şi în păcat m-a conceput mama mea“. (Psalm 51:5) La instigaţia unei creaturi spirituale rebele, primul om şi prima femeie s-au răzvrătit la rîndul lor împotriva lui Dumnezeu şi astfel ei au devenit păcătoşi, eşuînd de la scopul care le fusese fixat: ascultarea de Dumnezeu. În felul acesta, toţi descendenţii lor au fost concepuţi în păcat sau imperfecţiune. (Romani 5:12) Consecinţele acestei stări sînt bolile şi moartea, precum şi diferite anomalii în funcţionarea organismului. Sistemul de reproducere nu este cruţat, fapt care explică de ce uneori are loc o expulzare prematură a preţiosului rod pe care îl adăposteşte.
O lume fără copii prematuri
Dacă oamenii şi-ar fi păstrat perfecţiunea, nici un copil nu s-ar fi născut înainte de termen şi nu ar fi avut de înfruntat dificultăţile cu care se confruntă în zilele noastre atîţia prematuri. Totuşi, este foarte aproape timpul cînd nici o mamă nu va mai naşte înainte de termen. Făcînd cunoscută promisiunea Creatorului nostru iubitor referitoare la această perioadă, profetul Isaia a scris sub inspiraţie divină: „Căci iată, eu creez ceruri noi şi un pămînt nou, şi nimeni nu-şi va mai aminti de trecut, el nu le va mai reveni în minte.“ — Isaia 65:17, The Jerusalem Bible.
Profeţia biblică descrie în continuare, condiţiile plăcute care vor exista în această nouă ordine instaurată de Dumnezeu: „Şi nu se va mai auzi în el sunetul plînsului sau al strigătelor; în el nu vor mai fi găsiţi nou-născuţi care să trăiască numai cîteva zile. (...) Nu vor munci în zadar, nu vor mai naşte pentru teroare, căci ei vor fi o rasă binecuvîntată de Iahve, şi copiii lor împreună cu ei“. — Isaia 65:19–24, The Jerusalem Bible.
Cît de frumoasă va fi viaţa atunci cînd suferinţele şi durerile vor aparţine trecutului şi, cînd nu va mai fi niciodată nevoie de tratamente medicale severe precum şi de unităţi de îngrijiri intensive pentru copiii prematuri. Dat fiind faptul că imperfecţiunea umană va dispărea atunci prin intermediul preţului de răscumpărare furnizat de măreţul nostru Dumnezeu, nici un copil nu va mai părăsi uterul mamei sale înainte de a fi perfect echipat pentru a se bucura din plin de viaţă. — Apocalips 21:3, 4.
[Chenarul de la pagina 15]
Puteţi găsi adevărata consolare
◆ Dacă aţi pierdut un copil, încercaţi să acceptaţi ajutorul şi încurajarea pe care vi le oferă prietenii şi membrii familiei voastre. Probabil că cei care au pierdut ei înşişi un copil vă pot ajuta să găsiţi consolare.
◆ Dacă credeţi în înviere, nu fiţi alarmaţi că această speranţă nu va aduce o consolare imediată. Cu timpul, cînd rana voastră se va cicatriza, veţi ajunge să apreciaţi cu siguranţă această speranţă de a vă revedea copilul. — Isaia 25:8; 65:23; Ioan 5:28, 29; 1 Corinteni 15:25, 26.
◆ Străduiţi-vă să vă încredeţi în Iehova, „Dumnezeul oricărei mîngîieri“. (2 Corinteni 1:3) El este cel care a prevăzut modul în care „să-l reducă la nimic pe acela care are mijlocul de a cauza moartea, adică pe Diavolul“. — Evrei 2:14.
◆ Dacă sînteţi un prieten al părinţilor îndoliaţi, nu le spuneţi că vor putea avea un alt copil. Pe moment, nimic nu poate lua locul micuţului pe care au ajuns să-l piardă. În aceste împrejurări, cel mai bun lucru de făcut este să „plîngeţi cu cei ce plîng“. (Romani 12:15) Dacă nu veţi căuta să ignoraţi moartea copilului, ci veţi împărtăşi durerea părinţilor, veţi contribui la consolarea lor.
◆ Este normal şi chiar salutar să vă exprimaţi durerea; acordaţi deci timpul necesar pentru ca durerea voastră şi sentimentul de gol să-şi urmeze cursul. (Vezi „Treziţi-vă!“ din 22 aprilie 1985 /engl./ „Cînd moare o persoană pe care o iubiţi“ şi din 8 august 1987 /engl./ „Cînd te confrunţi cu pierderea unui copil“)