O încredere care nu va fi trădată niciodată

„NU TE încrede decît în tine, şi nimeni nu te va trăda.“ Cu toate că datează din secolul al XVIII-lea, această remarcă decepţionantă reflectă felul de a gîndi al celor mai mulţi dintre contemporanii noştri. Într-adevăr, societatea actuală este impregnată de un spirit de neîncredere.

Leo, care are intenţia să se recăsătorească, insistă ca, înainte de ceremonie, logodnica lui să semneze o cerere specificînd suma totală a pensiei alimentare pe care i-ar pretinde-o în caz de divorţ. Căsătoria nu mai este sinonimă cu încrederea.

Larry, cu care se aseamănă mulţi dintre tinerii fără loc de muncă, se plînge: „Cînd societatea poate să te atragă, să te vîre într-un mic unghier şi să te abandoneze acolo, ea o face“. El şi-a pierdut încrederea în societate în general.

După un scandal recent în care a fost implicat un celebru predicator de televiziune, Juanita, care îi trimisese mai înainte donaţii sub formă de bani şi-a exprimat decepţia astfel: „Toată afacerea aceasta este o înşelătorie“. Nici chiar conducătorii religioşi nu sînt întotdeauna demni de încredere.

În mod înţelept, Biblia ne avertizează să nu ne încredem cu naivitate în oameni şi în instituţiile umane. Psalmistul scrie: „Nu vă puneţi încrederea în nobili, nici în fiul omului pămîntesc“. Acelaşi psalm ne sfătuieşte, totuşi, să ne încredem în cineva, dar în cineva care nu va trăda încrederea noastră, Dumnezeul Atotputernic. (Psalm 146:3, 4)

Ce-i drept, nu rareori se întîmplă ca unii oameni de stat, ba chiar naţiuni întregi să pretindă că şi-au pus încrederea în Dumnezeu. Astfel, în ultimul secol, multe bancnote şi monede din Statele Unite poartă această deviză: „ÎN DUMNEZEU NE ÎNCREDEM“. Dar istoria arată că în loc să se încreadă în Dumnezeu, omenirea şi-a pus mai degrabă încrederea în puterea economică, militară şi politică.

Există oare astăzi un popor care îşi pune cu adevărat încrederea în Dumnezeu? Este aceasta o atitudine realistă? Ce beneficii decurg de aici?

În cursul verii anului 1987, în sute de oraşe din emisfera nordică s-au întrunit milioane de persoane pentru a-şi reafirma încrederea lor în Dumnezeu. Aceste congrese organizate de către Martorii lui Iehova au avut tema: „Încredere în Iehova“. Un ziar din Norwich, Anglia, a făcut observaţia că această temă reflecta starea de decepţie care predomină în lumea de astăzi. Martorii lui Iehova însă nu s-au întrunit pentru a deplînge eşecul instituţiilor umane. Scopul lor a fost acela de a examina modalităţile prin care pot să-şi consolideze încrederea în Iehova şi de a-şi reaminti de binefacerile care decurg dintr-o astfel de linie de conduită.

Ce i-a determinat pe aceşti oameni să se întrunească? Încrederea lor în Dumnezeu şi în Cuvîntul său, Biblia. Un cotidian din Granada (Spania) a explicat motivele pentru care Martorii au asistat la acest congres, în următorii termeni: „Familii întregi — copii, părinţi şi bunici — au călătorit pînă în Granada pentru a asculta cuvîntul lui Iehova deoarece acesta este un sfat biblic. Aceste congrese contribuie la unitatea familiilor şi întăresc legăturile de prietenie.“

Încrederea în Dumnezeu manifestată de către cei care au asistat

Pentru mulţi, simplul fapt de a fi prezenţi la congres a constituit o dovadă a încrederii lor în Dumnezeu. Să cităm cazul lui Simone Grijmonprez, care a asistat în fiecare zi la congresul din Kortrijk, Belgia, în pofida unei boli grave care o obliga să stea sub oxigen timp de şase ore pe zi.

Printre asistenţii la congresul din El Ferrol, Spania, s-a aflat Roberto González care era tetraplegic şi totodată slujitor cu timp integral. Deşi este ţintuit într-un scaun rulant şi trebuie să stea la pat două sau trei luni pe an, el petrece în medie 90 de ore în fiecare lună predicînd pe străzi prietenilor şi vecinilor săi despre binefacerile pe care le procură încrederea în Dumnezeu. El vorbeşte din experienţă deoarece tocmai încrederea sa în Dumnezeu i-a permis să se elibereze de toxicomanie, un obicei pentru care altădată a fost închis de şapte ori şi care l-a paralizat pe viaţă la vîrsta de 18 ani. El i-a ajutat deja pe şapte dintre foştii săi prieteni să se încreadă în Dumnezeu mai degrabă decît în stupefiante pentru a face ca viaţa să merite a fi trăită.

Unii au trebuit să facă importante sacrificii pe plan financiar pentru a fi prezenţi. Acesta a fost cazul multor Martori din arhipelagul Azore care au trebuit să se deplaseze pe o altă insulă pentru a asista la congresul ţinut la Angra do Heroísmo. O familie formată din cinci membri au îngrăşat timp de mai multe luni două vaci, pe care le-au vîndut pentru a achita costul călătoriei.

A ne încrede în Dumnezeu înseamnă a ne încrede în principiile sale

„Încrede-te în Iehova şi fă binele“, a spus psalmistul David. (Psalm 37:3) Martorii cred, aşadar, că încrederea lor sinceră în Dumnezeu trebuie să fie evidenţiată printr-o conduită bună. Astfel, aşa cum mulţi observatori au putut să-şi dea seama, faptul de a sluji unui Dumnezeu demn de încredere îi determină să devină ei înşişi demni de încredere.

La congresul din Le Havre, Franţa, un muncitor în telecomunicaţii care instala o linie telefonică în interiorul stadionului şi-a exprimat neliniştea că trebuie să-şi lase materialul fără supraveghere. „Nu vă neliniştiţi“, l-a asigurat şeful serviciilor municipale, „cu Martorii riscaţi doar ca după congres să găsiţi mai multe materiale decît aveaţi înainte“.

Cu ocazia unuia dintre congresele care s-au ţinut în Suedia, proprietarul unui motel a încredinţat toate cheile motelului său organizatorilor congresului. El le-a permis să folosească motelul fără ca vreun membru al personalului să fie prezent. „Pînă acum, nu am făcut niciodată aşa ceva“, a zis el, „dar avem încredere în voi“. După congres, el şi-a exprimat satisfacţia pentru modul în care Martorii au purtat de grijă localurilor.

Cuvinte de apreciere faţă de conduita Martorilor

Cei care îşi pun încrederea în Dumnezeu se simt, de asemenea, îndemnaţi să aplice normele sale în ceea ce priveşte ordinea şi curăţenia. Acest fapt îi stimulează să-şi ofere serviciile ca voluntari pentru diverse sarcini şi îi ajută să lucreze împreună în armonie. Acest aspect al congreselor nu a trecut, desigur, neobservat.

În Italia, primarul din Terni a trimis următoarea telegramă asistenţilor la congresul care a avut loc în oraşul său: „Doresc să exprim respectul şi aprecierea întregului oraş pentru remarcabilul simţ civic de care aţi dat dovadă în utilizarea şi amenajarea localurilor care v-au fost puse la dispoziţie. Salutări călduroase tuturor asistenţilor.“

Remarcînd spiritul de voluntariat care-i anima pe Martori cu ocazia pregătirii congresului, un responsabil de la Ice Hall (Palatul de gheaţă) din Mikkeli, Finlanda, a exclamat: „Nu am găsit nimic negativ aici, totul este pozitiv! Spiritul de voluntariat pe care îl manifestă muncitorii este măreţ. Este o plăcere să priveşti nişte oameni fericiţi care îşi iubesc munca“.

Un conducător de autobuz care a asistat la congresul din Nancy, Franţa, a făcut observaţia: „Nu ştiam prea multe despre Martorii lui Iehova; dar acum îi cunosc mai bine. În trecut am auzit doar remarci negative despre ei. Dar acum văd lucrurile în mod deosebit. Îmi este dificil să exprim acel sentiment de satisfacţie interioară pe care îl resimt aici. Nimeni nu se înghesuie, nimeni nu se enervează. Totul merge ca ceasul.“

La Perguse, în Italia, un ziar a publicat o scrisoare trimisă de către un grup de locuitori locali prin care le mulţumeau Martorilor pentru conduita lor excelentă, în special pentru curăţenia şi pentru grija care au avut-o faţă de tribune. „Toată lumea ar trebui să se comporte ca ei“, spunea scrisoarea, „dar, din nefericire, lucrurile stau cu totul altfel cu ocazia altor tipuri de întruniri.“

Un mare număr de discursuri rostite cu ocazia acestor congrese au pus accentul pe necesitatea de a imita calităţile divine. Martorii lui Iehova fac tot posibilul pentru a realiza acest lucru. Progresele pe care le-au obţinut în acest sens i-au încurajat pe mulţi.

Un vînzător de ziare din Edinburgh, Scoţia, al cărui magazin se găseşte în apropierea locului unde s-a ţinut congresul, a făcut acest comentariu: „Întotdeauna sînt nespus de încîntat cînd Martorii vin la Murrayfield! Ei sînt foarte simpatici şi politicoşi cînd intră în magazin — nimeni nu se înghesuie, nimeni nu este nemulţumit, nimeni nu se îngrămădeşte pentru a fi servit. Este o plăcere să fie prezenţi printre noi şi sper să-i văd în fiecare an.“

Un ziarist belgian a declarat: „Nicăieri nu am văzut ceva asemănător!“ Un alt ziarist a comentat: „În zilele noastre este de neconceput, din punct de vedere pur omenesc, să mai poată fi organizate astfel de întruniri mari într-o ambianţă atît de fraternă.“

Tomas Bresky, reporter la televiziunea suedeză, a fost prezent la congresul care s-a ţinut la Lulea, în Suedia. El şi-a rezumat impresiile astfel: „Te simţi încîntat (...) în mijlocul acestor oameni. Ei sînt atît de fermi în convingerea lor, atît de intransigenţi, atît de tari în credinţa pe care o au în Biblie“ Cine nu s-ar simţi atras de o organizaţie eficace, o organizaţie pentru care faptul de a hrăni 10 000 de guri pare tot atît de simplu ca a distribui cîteva pîini şi cîţiva peşti? Cui nu i-ar plăcea să aibă nişte copii atît de liniştiţi şi de răbdători? Aici domneşte ordinea şi disciplina.“

Candidaţii la botez îşi arată încrederea lor în Iehova

Cu ocazia fiecărui congres s-a oferit ocazia ca unii delegaţi să-şi simbolizeze dedicarea prin botezul în apă. Cuvîntarea care a precedat această ceremonie a arătat cu claritate că o astfel de decizie reflectă încrederea în Iehova. Mulţi dintre cei care s-au prezentat pentru a fi botezaţi au experimentat binefacerile unei astfel de încrederi.

Noel Donaghue a fost botezat la congresul din Navan, Irlanda. Nu sînt decît cîţiva ani de cînd, lipsit de mijloace de trai, el trăia într-o casă părăsită din Liverpool (Anglia). Deprimat şi profund disperat din cauza condiţiilor mondiale, el s-a neglijat. Starea sănătăţii i s-a deteriorat şi dorea să se sinucidă. În cele din urmă, în februarie 1984, ambele picioare au trebuit să-i fie amputate din cauza degerăturilor.

Puţin mai tîrziu în acel an, el s-a reîntors acasă, în Irlanda, unde a fost abordat de către Martorii lui Iehova. Curînd a început să asiste la întrunirile congregaţiei şi disperarea i-a fost înlocuită printr-o puternică speranţă în viitor. „Prima jumătate a acestui an a fost îngrozitoare“, a mărturisit el, „dar a doua jumătate a fost minunată.“ Cînd a fost întrebat cum reuşeşte să participe la predicare cu picioarele sale artificiale, el a dat un răspuns care reflectă perspectiva sa optimistă: „Ei bine, cel puţin nu mi-e frig la picioare iarna!“

Printre candidaţii la botez figurau şi nişte persoane în vîrstă care au învăţat de asemenea să se încreadă în Dumnezeu. Una dintre acestea a fost Claudine Adolphe; ea a fost botezată la vîrsta de 91 de ani cu ocazia congresului de district care a avut loc la Stadionul din Colombes, în apropiere de Paris. Fiica ei a devenit Martoră cu cîţiva ani înainte, iar Claudine, în pofida vîrstei sale înaintate a început să observe credinţa şi modul de viaţă al Martorilor lui Iehova. Pierzîndu-şi mulţi membri din familie, ea a primit o mare consolare din explicaţiile biblice care i-au fost date referitor la speranţa învierii. A început să studieze Biblia şi a ajuns să-l cunoască pe Iehova şi să-şi pună încrederea în acest Dumnezeu care promite că-i va readuce pe morţi la viaţă.

José Benito, care s-a botezat la El Ferrol, Spania, poate, de asemenea, să depună mărturie despre valoarea faptului de a te încrede în Iehova. Timp de patru ani el s-a luptat pentru a se elibera de influenţa drogurilor, dar fără succes. Apoi, a început să studieze Biblia cu Martorii lui Iehova. Cunoştinţa exactă din Cuvîntul lui Dumnezeu, precum şi forţa pe care o dă Dumnezeu l-au ajutat să se elibereze din această sclavie. El a arătat întotdeauna un anumit interes pentru chestiunile spirituale şi, fiind încă sub influenţa drogurilor, el predica în baruri şi la colţurile străzilor doctrina sa personală referitoare la Isus şi la nevoia de pace. Locuitorii oraşului îl supranumeau, în mod ironic, „apostolul“. Acum, el şi-a armonizat viaţa cu cerinţele lui Dumnezeu şi a învăţat să predice într-un mod demn şi rezonabil.

Aprecierea pentru programul congresului şi pentru noile publicaţii

Programul instructiv al congreselor care s-au ţinut în multe ţări, precum şi compania plăcută a fraţilor, pe care o găsea acolo, i-a entuziasmat pe asistenţi. O predicatoare cu timp integral care fusese 43 de ani călugăriţă a declarat: „Această admirabilă unitate internaţională continuă să mă uimească. Aşa cum mi-am spus adeseori: Numai Iehova este capabil să organizeze astfel de evenimente unice într-o lume care este din ce în ce mai divizată în toate domeniile vieţii.“

Un tată a trei copii din Stoke on Trent, Anglia, a scris: „Fiecare cuvîntare părea să aibă un punct special pentru noi. În fiecare seară cînd ne întorceam acasă îi mulţumeam lui Iehova pentru că a făcut astfel de pregătiri pentru noi.“

La congresele ţinute în limba spaniolă, asistenţii au fost încîntaţi să primească în limba lor cartea Aid to Bible Understanding (Auxiliar pentru o mai bună înţelegere a Bibliei). La Granada, în Spania, un Martor al lui Iehova care aştepta într-o staţie de benzină situată în faţa terenului unde se ţinea congresul, răsfoia exemplarul pe care-l primise. Remarcînd titlul cărţii, unul dintre lucrători, a exclamat: „Iată exact ceea ce trebuie, ceva care să-i ajute pe oameni să înţeleagă Biblia. Eu nu o înţeleg cu adevărat.“ Fratele i-a oferit ajutorul său şi bărbatul a început un studiu biblic chiar din săptămîna următoare.

Mai presus de orice, programul congresului a insistat asupra necesităţii de a ne încrede în Dumnezeu şi în Regatul său mai degrabă decît în instituţiile umane. Acest aspect care este propriu credinţei Martorilor lui Iehova a fost scos în evidenţă de către un ziarist bine cunoscut din Italia. În cursul unei emisiuni televizate în toată ţara el a explicat: „Ei cred cu fermitate (...) în reîntoarcerea victorioasă a lui Cristos, mesaj care se găseşte cu siguranţă în Noul Testament. Vreau să spun că această temă a fost înlăturată nu numai de către Biserica catolică, ci şi de către toate marile religii creştine. Ele au făcut-o să dispară din centrul a ceea ce a fost credinţa creştină timpurie, iar aceste mişcări (Martorii) au restabilit-o. În acest sens este vorba despre o adevărată restabilire, cît se poate de exactă.“

Această „restabilire“ a unor doctrine fundamentale ale creştinismului le-a permis Martorilor să înlocuiască scepticismul cu credinţa, disperarea cu speranţa şi neîncrederea cu încrederea. Ei ştiu că Dumnezeu nu le va trăda niciodată încrederea pe care şi-au pus-o în el. Această serie de congrese a demonstrat că merită să te încrezi în Dumnezeu şi să trăieşti în armonie cu această convingere. Cînd programul a luat sfîrşit delegaţii s-au reîntors la casele lor hotărîţi mai mult ca oricînd să se „încreadă în Iehova din toată inima lor.“ — Proverbele 3:5.

[Chenarul de la pagina 21]

Austria 5 24,686 360

Belgia 7 31,121 319

Anglia 15 155,743 1,212

Danemarca 5 23,029 200

Finlanda 6 26,144 284

Franţa 19 138,683 2,705

Germania 24 159,361 1,455

Grecia 5 28,811 418

Irlanda 2 4,326 61

Italia 34 221,227 5,496

Luxemburg 1 1,458 8

Malta 1 674 13

Olanda 9 43,510 231

Norvegia 4 12,703 218

Portugalia 12 55,057 1,102

Spania 15 105,591 2,394

Suedia 10 30,099 312

Elveţia 5 19,459 261

18 ţări europene 179 1,081,682 17,049

23 alte ţări 233 1,866,875 23,270

TOTAL 41 ţări 412 2,948,557 40,319

[Legenda fotografiei de la pagina 17]

Drama despre Rahav

[Legenda fotografiei de la pagina 17]

Roberto González, Spania

[Legenda fotografiilor de la pagina 18]

Claudine Adolphe, Franţa

Centrul Naţional al Sporturilor din Crystal Palace, Anglia

Botezul, un simbol al dedicării