Lalelele i-au ajutat să supravieţuiască

ÎN EUROPA, pe parcursul ultimelor luni ale celui de-al doilea război mondial transportul de alimente pe apă spre marile oraşe din vestul Olandei a fost oprit de o blocadă nazistă. Consecinţele au fost devastatoare, aşa cum pot mărturisi mulţi care au trecut prin acea perioadă.

O persoană are nevoie să consume în mod normal între 1 600 şi 2 800 de calorii pe zi. Dar, în aprilie 1945, unii locuitori din Amsterdam, Delft, Haga, Leiden, Rotterdam şi Utrecht trăiau cu raţii zilnice care conţineau între 500 şi 600 de calorii. Se crede că pe parcursul „iernii foametei“ dintre anii 1944 şi 1945 au murit din cauza malnutriţiei cel puţin 10 000 de civili.

Potrivit relatării lui Susan Monkman, care a supravieţuit acestei foamete, familia ei a recurs la consumarea bulbilor de lalele. „Bulbii de lalele erau foarte aspri“, spune Susan Monkman. „Indiferent cât de mult îi fierbeam, tot nu se înmuiau. Totuşi, ne bucuram că puteam să îi mestecăm încet şi cu atenţie. Zile întregi ne durea gâtul după ce mâncam bulbi de lalele.“ Ca să nu irite aşa de tare, bulbii erau amestecaţi cu morcovi sau cu sfeclă de zahăr, dacă existau.

O porţie de 100 de grame de bulbi de lalele conţine aproximativ 148 de calorii, 3 grame de proteine, 0,2 grame de grăsime şi 32 de grame de carbohidrat. Prin urmare, dieta deloc gustoasă cu bulbi de lalele a salvat, probabil, mulţi olandezi de la moarte.

Îngrozitoarea inumanitate a omului faţă de om, ale cărei exemple nu pot fi şterse din mintea multora, ilustrează cât de mult are nevoie omenirea de realizarea promisiunii biblice: „Potrivit promisiunii [lui Dumnezeu], noi aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, şi în acestea va locui dreptatea“. — 2 Petru 3:13.

[Provenienţa fotografiei de la pagina 16]

Internationaal Bloembollen Centrum, Olanda