Bucuraţi-vă de „adevărata viaţă“!

IEHOVA DUMNEZEU l-a înzestrat pe om cu simţul veşniciei (Eclesiastul 3:11). De aceea, oamenii se simt neputincioşi în faţa morţii, fiind, în acelaşi timp, animaţi de o dorinţă neînduplecată de a trăi.

Sfânta Scriptură, Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu, ne dă o mare speranţă (2 Timotei 3:16). Iehova, care este esenţa iubirii, nu l-ar fi putut crea pe om cu capacitatea de a înţelege conceptul de eternitate, iar apoi să-l condamne să trăiască numai câţiva ani. Ideea că am fost creaţi ca să ne chinuim cu această soartă este pur şi simplu în contradicţie cu personalitatea lui Dumnezeu. Noi nu am fost creaţi ca „nişte animale fără minte, din fire sortite să fie prinse şi nimicite“. — 2 Petru 2:12.

Creându-i pe Adam şi pe Eva cu simţul înnăscut al veşniciei, Iehova Dumnezeu a făcut ceva „foarte bun“; el i-a creat cu capacitatea de a trăi pentru totdeauna (Geneza 1:31). Din nefericire însă, prima pereche de oameni şi-a folosit în mod greşit liberul arbitru, încălcând o interdicţie categorică impusă de Creator şi pierzându-şi perfecţiunea iniţială. Ca urmare a acestui fapt, Adam şi Eva au murit, după ce mai înainte le transmiseseră descendenţilor lor imperfecţiunea şi moartea. — Geneza 2:17; 3:1–24; Romani 5:12.

Biblia nu lasă nici o aură de mister în jurul scopului vieţii şi a semnificaţiei morţii. Ea spune că în moarte „nu este nici lucrare, nici plan, nici cunoştinţă, nici înţelepciune“ şi că „cei morţi nu ştiu nimic“ (Eclesiastul 9:5, 10). Cu alte cuvinte, morţii sunt morţi. Deoarece doctrina nemuririi sufletului nu este biblică, nu există nici un mister adânc care trebuie elucidat cu privire la starea morţilor. — Geneza 3:19; Psalmul 146:4; Eclesiastul 3:19, 20; Ezechiel 18:4.a

Dumnezeu a avut un scop; el nu a creat pământul „ca să fie pustiu“. El l-a format „ca să fie locuit“ de oameni perfecţi în condiţii paradiziace, iar Dumnezeu nu şi-a schimbat scopul (Isaia 45:18; Maleahi 3:6). Pentru a-l realiza, el l-a trimis pe pământ pe Fiul său. Rămânând fidel până la moare, Isus Cristos a oferit mijlocul de răscumpărare a omenirii din păcat şi moarte. De fapt, Isus a spus: „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică“. — Ioan 3:16.

Cu mult timp în urmă, Dumnezeu a promis că va crea „ceruri noi şi un pământ nou“ (Isaia 65:17; 2 Petru 3:13). Lucrul acesta avea să presupună alegerea unui grup limitat de creştini fideli pentru viaţă cerească. Împreună cu Isus Cristos, ei formează un nucleu guvernamental. Biblia spune despre acesta că este „regatul cerurilor“ (NW), sau „regatul lui Dumnezeu“ (NW), care va administra „lucrurile de pe pământ“ (NW) (Matei 4:17; 12:28; Efeseni 1:10; Apocalipsa 5:9, 10; 14:1, 3). După ce va înlătura toată nelegiuirea de pe planeta noastră şi după ce o va curăţa, Dumnezeu va instaura o nouă societate umană dreaptă, sau un „pământ nou“. Din ea vor face parte oameni pe care Dumnezeu îi va ocroti în timpul iminentei distrugeri a acestui sistem rău de lucruri (Matei 24:3, 7–14, 21; Apocalipsa 7:9, 13, 14). Lor li se vor alătura cei ce vor fi readuşi la viaţă prin intermediul promisei învieri. — Ioan 5:28, 29; Faptele 24:15.

„Adevărata viaţă“ atunci

Confirmând descrierea emoţionantă a vieţii în viitorul paradis pământesc, Dumnezeu spune: „Iată! Eu fac toate [lucrurile] noi“ (Apocalipsa 21:5). Lucrările minunate pe care Dumnezeu le va face pentru omenire depăşesc capacitatea umană de înţelegere. Dumnezeu va crea un paradis mondial, asemănător Edenului (Luca 23:43). La fel ca în Eden, va exista o mare varietate de culori, sunete şi gusturi care ne vor încânta prin frumuseţea şi farmecul lor. Nu va mai exista sărăcie şi lipsă de alimente, deoarece Biblia spune cu privire la timpul acela: „Lucrurile dintâi au trecut“ (Apocalipsa 21:4; Psalmul 72:16). Nimeni nu va mai zice: „Sunt bolnav!“, deoarece boala va fi înlăturată pentru totdeauna (Isaia 33:24). Într-adevăr, nimic nu va mai cauza durere, chiar şi străvechiul duşman al omenirii, moartea, va fi distrus (1 Corinteni 15:26). Într-o viziune uluitoare despre „noul pământ“, sau noua societate omenească aflată sub conducerea lui Cristos, apostolul Ioan a auzit o voce spunând: „[Dumnezeu] va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai exista. Nu va mai fi nici plâns, nici ţipăt, nici durere“. Ce poate aduce o mângâiere şi o bucurie mai mare decât împlinirea acestei promisiuni divine?

Descriind viaţa viitoare, Biblia subliniază cu precădere condiţiile care vor satisface aspiraţiile spirituale şi morale ale omului. Toate idealurile îndreptăţite pentru care omenirea a luptat în zadar până acum vor fi pe deplin realizate (Matei 6:10). Unul dintre acestea este dorinţa de dreptate, care a rămas nerealizată deoarece omul a fost deseori asuprit de despoţi care i-au dominat pe cei slabi (Eclesiastul 8:9). Psalmistul a scris în mod profetic despre condiţiile care vor exista sub domnia lui Cristos: „În zilele lui, cel drept va înflori şi va fi belşug de pace“. — Psalmul 72:7.

Egalitatea este o altă aspiraţie a omului pentru care s-au făcut multe sacrificii. La „crearea din nou“ (NW), Dumnezeu va desfiinţa discriminarea (Matei 19:28). Tuturor li se va respecta demnitatea. Aceasta nu va fi o egalitate impusă de anumite regimuri opresive. Dimpotrivă, vor fi înlăturate cauzele discriminării, inclusiv lăcomia şi mândria, care i-au împins pe oameni să caute să-i domine pe alţii sau să acumuleze cantităţi uriaşe de bunuri. Isaia a profeţit: „Vor construi case şi le vor locui; vor sădi vii şi le vor mânca rodul. Nu vor construi case, ca altul să locuiască în ele; nu vor sădi vii, ca altul să le mănânce rodul“. — Isaia 65:21, 22.

Cât de mult a suferit omul din cauza vărsărilor de sânge atât în conflictele personale, cât şi în cele colective! Această situaţie s-a perpetuat de la uciderea lui Abel până la războaiele din zilele noastre. Cât de mult au sperat şi au aşteptat oamenii, după cât se pare în zadar, pentru ca pacea să fie restabilită! În Paradisul restabilit, toţi oamenii vor fi paşnici şi umili; ei „se vor desfăta în belşug de pace“. — Psalmul 37:11.

În Isaia 11:9 se spune: „Pământul va fi plin de cunoştinţa DOMNULUI, ca fundul mării de apele care-l acoperă“. Din cauza imperfecţiunii moştenite, precum şi din alte motive, noi nu putem înţelege astăzi pe deplin semnificaţia acestor cuvinte. Nu ştim deocamdată cum ne va uni cu Dumnezeu cunoştinţa perfectă a Sa şi cum faptul acesta va avea drept rezultat o bucurie deplină. Însă, deoarece Scripturile ne fac cunoscut că Iehova este un Dumnezeu cu o extraordinară putere, înţelepciune, dreptate şi iubire, putem fi siguri că el va asculta toate rugăciunile rostite de locuitorii „noului pământ“.

„Adevărata viaţă“ este o certitudine — Apucaţi-o!

Pentru mulţi, viaţa veşnică într-o lume mai bună este doar un vis sau o iluzie. Însă, pentru cei ce cred cu adevărat în promisiunile Bibliei, această speranţă este o certitudine. Ea se aseamănă cu o ancoră pentru viaţa lor (Evrei 6:19). Aşa cum o ancoră ţine o navă în loc şi preîntâmpină împotmolirea ei, speranţa vieţii veşnice îi face pe oameni stabili şi încrezători şi îi ajută să facă faţă problemelor serioase din viaţă şi chiar să le depăşească.

Putem fi siguri că Dumnezeu îşi va duce la îndeplinire promisiunile. El a dat chiar o garanţie rostind un jurământ, sau un angajament irevocabil. Apostolul Pavel a scris: „De aceea Dumnezeu, voind să arate cu mai multă tărie moştenitorilor făgăduinţei nestrămutarea hotărârii Sale, a intervenit cu un jurământ, pentru ca, prin două lucruri care nu se pot schimba şi în care este cu neputinţă ca Dumnezeu să mintă, să găsim o puternică încurajare . . ., să apucăm nădejdea care ne era pusă înainte“ (Evrei 6:17, 18). Cele „două lucruri care nu se pot schimba“ pe care Dumnezeu nu le poate revoca niciodată sunt promisiunea şi jurământul său, pe care ne bazăm speranţele.

Credinţa în promisiunile lui Dumnezeu ne oferă o mare mângâiere şi putere spirituală. Iosua, un conducător al poporului Israel, a avut o asemenea credinţă. Când a rostit cuvintele de rămas-bun înaintea israeliţilor, Iosua era în vârstă şi ştia că nu mai avea multe zile de trăit. Cu toate acestea, el a dat dovadă de tărie şi de o loialitate de nezdruncinat, care izvorau dintr-o încredere deplină în promisiunile lui Dumnezeu. După ce a spus că se „duce pe calea întregului pământ“, calea care duce întreaga omenire la moarte, Iosua a afirmat: „Recunoaşteţi dar din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru că nici unul din toate cuvintele bune, rostite asupra voastră de DOMNUL Dumnezeul vostru, n-a rămas neîmplinit; toate vi s-au împlinit, nici unul n-a rămas neîmplinit“. Într-adevăr, Iosua a repetat de trei ori că Dumnezeu îşi ţine întotdeauna toate promisiunile sale. — Iosua 23:14.

Şi voi puteţi avea o credinţă asemănătoare în promisiunea lui Dumnezeu cu privire la o lume nouă care va fi instaurată în curând. Studiind Biblia cu conştiinciozitate, veţi ajunge să înţelegeţi cine este Iehova şi de ce merită el toată încrederea voastră (Apocalipsa 4:11). Avraam, Sara, Isaac, Iacov şi alţi oameni fideli din vechime au avut o credinţă neclintită, bazată pe o profundă cunoaştere a adevăratului Dumnezeu, Iehova. Speranţa lor nu a slăbit, în pofida faptului că nu au „primit lucrurile făgăduite“ în timpul vieţii lor. Totuşi ei „le-au văzut şi le-au salutat de departe“. — Evrei 11:13.

Înţelegând profeţiile Bibliei, noi vedem acum apropiindu-se „ziua cea mare a Dumnezeului Celui Atotputernic“, pe parcursul căreia pământul va fi curăţat de toată răutatea (Apocalipsa 16:14–16). Asemenea oamenilor fideli din vechime, trebuie să aşteptăm cu încredere evenimentele viitoare, având ca motivaţie credinţa, precum şi iubirea pentru Dumnezeu şi pentru „adevărata viaţă“. Faptul că lumea nouă e aproape este o puternică încurajare pentru cei care exercită credinţă în Iehova şi care îl iubesc. Pentru a beneficia de favoarea şi ocrotirea lui Dumnezeu în timpul zilei sale celei mari, care se apropie, trebuie să cultivăm această credinţă şi iubire. — Ţefania 2:3; 2 Tesaloniceni 1:3; Evrei 10:37–39.

Prin urmare, iubiţi viaţa? Şi doriţi chiar cu mai multă ardoare „adevărata viaţă“ — viaţa ca slujitori aprobaţi ai lui Dumnezeu, cu perspectiva unui viitor fericit, da, cu perspectiva eternităţii? Dacă aceasta este ceea ce căutaţi, acordaţi atenţie îndemnului apostolului Pavel, care a scris că trebuie să ‘nu ne punem încrederea în nesiguranţa bogăţiilor, ci în Dumnezeu’. În continuare Pavel a spus să fim „bogaţi în fapte bune“, care îl onorează pe Dumnezeu, pentru a „apuca ferm adevărata viaţă“ (NW). — 1 Timotei 6:17–19.

Acceptând să studiaţi Biblia cu Martorii lui Iehova, veţi putea dobândi cunoştinţa care „înseamnă viaţă veşnică“ (Ioan 17:3, NW). În mod iubitor, Biblia consemnează următoarea invitaţie părintească: „Fiul meu, nu uita învăţătura mea şi păstrează în inima ta poruncile mele. Căci ele îţi vor lungi zilele şi anii vieţii tale şi-ţi vor aduce multă pace“. — Proverbele 3:1, 2.

[Notă de subsol]