Vă respectaţi locul de închinare?
„Încă de la începuturile evangheliei, creştinii au avut întotdeauna un loc bine stabilit pentru închinarea la Dumnezeu.“ — „Primitive Christianity“, de William Cave.
POPORULUI lui Dumnezeu i-a făcut întotdeauna plăcere să se adune în vederea închinării. Acest lucru a fost valabil în secolul întîi şi este valabil şi acum. Autori şi teologi din antichitate, cum ar fi Lucian, Clement, Iustin Martirul şi Tertulian, declară toţi că creştinii aveau locuri stabilite, unde se întruneau pentru a se închina împreună cu regularitate.
Biblia fixează aceeaşi regulă, referindu-se frecvent la întrunirile regulate pe care le ţineau grupurile de creştini. Aceste grupuri erau cunoscute drept congregaţii — o denumire potrivită deoarece, în limbile originale în care a fost scrisă Biblia, cuvîntul „congregaţie“ înseamnă un grup de oameni adunaţi laolaltă pentru un anumit scop sau activitate.
Primele locuri de închinare creştină
Ce făceau creştinii din secolul I cînd se adunau laolaltă? Biblia prezintă o serie de astfel de întruniri şi arată că un aspect important al lor era predarea (Faptele 2:42; 11:26; 1 Corinteni 14:19, 26). Erau stabilite programe de învăţămînt care cuprindeau discursuri, relatarea unor experienţe încurajatoare şi analizarea atentă a scrisorilor primite de la corpul de guvernare din Ierusalim sau de la un apostol.
Din Faptele 15:22–35 aflăm că după citirea unei astfel de scrisori adresate unui grup de creştini din Antiohia, Iuda şi Sila „i-au încurajat pe fraţi cu multe discursuri şi i-au întărit“ (NW). Într-o altă relatare se spune că, atunci cînd Pavel şi Barnaba au sosit în Antiohia „şi au adunat congregaţia laolaltă, ei au relatat multele lucruri pe care Dumnezeu le făcuse prin intermediul lor“. Rugăciunile către Iehova erau un alt aspect important al întrunirilor creştine. — Faptele 14:27, NW.
Locurile în care se adunau congregaţiile din secolul I în vederea închinării nu erau clădiri cu o arhitectură încărcată, asemănătoare multora dintre bisericile de azi ale creştinătăţii. În majoritatea cazurilor, primii creştini se întruneau în case particulare (Romani 16:5; 1 Corinteni 16:19; Coloseni 4:15; Filimon 2). Deseori era folosită camera de la mansardă sau camera de sus dintr-o locuinţă particulară. De fapt, într-o cameră de sus s-a ţinut Cina Domnului. La Penticostă, tot într-o cameră de sus au fost unşi cu spirit sfînt cei 120 de discipoli. — Luca 22:11, 12, 19, 20; Faptele 1:13, 14; 2:1–4; 20:7, 9.
Azi Martorii lui Iehova urmează modelul stabilit de apostoli. Ei folosesc locurile de întrunire cunoscute sub denumirea de Săli ale Regatului. Acolo ei sînt instruiţi ca predicatori ai veştii bune despre Regatul lui Dumnezeu (Matei 24:14). De asemenea, la Sala Regatului ei studiază Scripturile, se roagă şi se încurajează reciproc. Aceasta se face în concordanţă cu îndemnul biblic din Evrei 10:24, 25: „Să veghem unii asupra altora ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune. Să nu părăsim strîngerea noastră laolaltă, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alţii, şi cu atît mai mult cu cît vedeţi că ziua se apropie“.
Să ne folosim cum se cuvine locul de închinare
Vă amintiţi cuvintele apostolului Pavel „Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorînduielii, ci al păcii“ şi „toate să se facă în chip cuviincios şi cu rînduială“? Dacă analizaţi contextul acestor cuvinte, veţi afla că Pavel vorbea despre modul în care trebuiau conduse întrunirile creştine. Ca şi în perioada apostolilor, creştinii de azi asigură ordinea şi buna organizare a întrunirilor lor. — 1 Corinteni 14:26–40.
Iată ce se spunea în numărul din 15 octombrie 1969 al revistei Turnul de veghere (engl.): „Atmosfera spirituală de la Sala Regatului este pură şi izvorăşte dintr-un interes real faţă de adevărata închinare şi faţă de instruirea biblică. Iar ambianţa veselă şi degajată din sală îi încurajează pe cei prezenţi să fie deschişi şi prietenoşi, nu inhibaţi de o solemnitate forţată şi misterioasă“. Se manifestă, desigur, grijă, pentru ca modul de folosire a Sălii Regatului să reflecte întotdeauna respect şi demnitate.
În acest domeniu, creştinătatea a manifestat o crasă lipsă de respect. Unele organizaţii religioase îşi folosesc locurile de închinare ca centre publice de distracţii. Ele organizează în aceste locuri concerte de rock religios şi au în incinta lor camere de haltere, camere de biliard, camere pentru copii şi cinematografe. O biserică a inclus în programul ei un meci de lupte. Lucrul acesta nu concordă cîtuşi de puţin cu modelul stabilit de apostoli.
Dacă vreuna dintre congregaţiile din secolul I acţiona într-un mod nepotrivit, era necesară corectarea. De exemplu, unii din congregaţia creştină din Corint foloseau celebrarea Cinei Domnului ca ocazie pentru a mînca şi a bea. Ei îşi aduceau cina ca s-o mănînce în timpul întrunirii sau după aceea, iar unii chiar mîncau şi beau în exces. Acesta era, într-adevăr, un lucru necuvenit. Apostolul Pavel le-a scris acestora: „Ce? N-aveţi case ca să mîncaţi şi să beţi acolo?“ — 1 Corinteni 11:20–29.
Conform sfatului dat de Pavel, Martorii lui Iehova se străduiesc să se ocupe de lucrurile personale acasă ori în altă parte, nu la Sala Regatului. Este adevărat că întrunirile noastre regulate ne oferă o bună ocazie de a vedea mai mulţi prieteni în acelaşi timp. Totuşi, Sala Regatului îi este dedicată lui Iehova, deci ea trebuie folosită în exclusivitate pentru închinarea la el. Noi nu folosim prezenţa noastră acolo ca prilej de a încheia afaceri laice sau de a perfecta tranzacţii financiare proprii.
Pe lîngă aceasta, Sălile Regatului nu sînt folosite de congregaţii pentru programe distractive, pentru acţiuni de strîngere de fonduri sau pentru servicii sociale, cum ar fi îngrijirea copiilor. Asemenea afaceri sau chestiuni de ordin personal se pot definitiva în alte locuri.
Bătrînii dintr-o Sală a Regatului au observat că membrii congregaţiei şi-au făcut obiceiul ca la întruniri să împrumute sau să înapoieze lucrurile împrumutate. De asemenea, ei făceau în mod curent la Sala Regatului schimb de videocasete cu filme. Deşi această activitate nu era de natură comercială, bătrînii i-au ajutat să înţeleagă că este înţelept să se ocupe acasă de aceste probleme cînd este posibil.
Pentru a evita situaţiile care ar crea o impresie greşită sau pentru a asigura folosirea Sălii Regatului în modul cuvenit, fiecare dintre noi ar trebui să se întrebe: ‘Există chestiuni personale de care mă ocup la Sala Regatului, dar de care aş putea să mă ocup acasă?’ De exemplu, cînd se organizează ieşiri în grup sau alte reuniuni, n-ar fi mai bine să se discute despre aceste pregătiri acasă? Nu am putea folosi telefonul sau să-i vizităm acasă pe cei cu care dorim să luăm legătura? Parafrazînd cuvintele lui Pavel, am putea spune: ‘Ce? Nu avem case ca să rezolvăm astfel de probleme acolo?’
Un timp şi un loc fixat pentru închinarea la Iehova
Biblia afirmă în Eclesiastul 3:1: „Toate îşi au vremea lor şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are timpul lui“. Cînd sîntem prezenţi la întrunirile de la Sala Regatului, ne putem ocupa din plin de activităţi legate de ministerul creştin. Acesta este un timp fixat pentru închinarea la Iehova.
Iacov, fratele vitreg al lui Isus, ne-a sfătuit să nu facem favoritisme în cadrul congregaţiei creştine (Iacov 2:1–9). Cum putem aplica acest sfat în legătură cu Sălile Regatului? Aici favoritismul ar putea apărea cînd se împart, în văzul tuturor, invitaţii la reuniuni. Într-o congregaţie era obiceiul să se pună asemenea invitaţii în genţile cu cărţi sau în Bibliile celor prezenţi. Este adevărat că este mai convenabil să se facă aşa decît să se trimită invitaţiile prin poştă sau să fie înmînate fiecăruia acasă. Dar cum se vor simţi cei care nu primesc invitaţii după ce vor observa că acestea sînt înmînate altor persoane? Ar putea acest lucru să dea impresia că se fac favoritisme?
Fără îndoială, nu trebuie să existe o regulă strictă în sensul că nimeni nu are voie să-i înmîneze unei alte persoane un mesaj personal sau un pachet cînd aceasta se află la Sala Regatului; de asemenea, nu este un lucru rău nici să discuţi acolo despre activităţile sau evenimentele cotidiene, nici să inviţi pe cineva acasă la tine, nici să rogi pe cineva să participe împreună cu tine la o formă de destindere. Dar aceasta trebuie să ocupe un loc secundar şi să fie efectuată cu tact şi în mod discret. Planurile personale nu trebuie să ne distragă atenţia de la scopul real al adunării noastre laolaltă la Sala Regatului, şi anume: edificarea spirituală. — Matei 6:33; Filipeni 1:10.
Oameni care dau exemplu
Bătrînii şi slujitorii ministeriali dau exemplu prin faptul că manifestă cu zel respect faţă de Sala Regatului. În general sînt desemnaţi unul sau doi bătrîni sau slujitori ministeriali care să coordoneze problemele legate de întreţinerea Sălii Regatului. Cînd mai multe congregaţii folosesc aceeaşi sală, aceste probleme sînt dirijate de un comitet de bătrîni.
Deşi sînt desemnate anumite persoane pentru a îndeplini aceste însărcinări, toţi slujitorii ministeriali şi bătrînii trebuie să manifeste un interes sincer faţă de sală. Ei recunosc că Sala Regatului îi este dedicată lui Iehova şi că ea este folosită pentru închinarea la el.
Bătrînii nu trebuie să amîne lucrurile cînd sînt necesare reparaţii (2 Cronici 24:5, 13; 29:3; 34:8; Neemia 10:39; 13:11). În unele congregaţii se fac cu regularitate inspecţii la Sălile Regatului pentru a se efectua cu promptitudine orice reparaţii necesare. Se întocmesc inventare pentru a se asigura un stoc disponibil de articole necesare. Dacă este stabilită o încăpere pentru depozitarea articolelor, a uneltelor şi a echipamentului pentru curăţenie, toţi bătrînii şi slujitorii ministeriali trebuie să se intereseze de starea acesteia, asigurînd curăţenia ei. Cei care lucrează la standurile de reviste şi de literatură îşi pot dovedi interesul îngrijindu-se cu promptitudine ca în sală să nu zacă aruncate cutii de carton.
Dînd exemplu, bătrînii şi slujitorii ministeriali îi pot ajuta pe ceilalţi membri ai congregaţiei să manifeste zel pentru Sala Regatului (Evrei 13:7). Toţi pot manifesta respectul cuvenit dacă participă la curăţenia sălii şi dacă se interesează sincer de aspectul general al acesteia.
Iată ce a zis Isus în Matei 18:20: „Acolo unde doi sau trei sînt adunaţi pentru numele Meu, acolo sînt şi Eu în mijlocul lor“. Într-adevăr, pe Isus îl interesează ce facem cînd ne adunăm laolaltă pentru a ne închina la Iehova. Aici se includ orice întruniri ţinute în locuinţe particulare, precum şi întrunirile de amploare, de exemplu congresele şi adunările.
Pentru milioane de Martori ai lui Iehova nu există loc mai scump inimii lor ca locul în care obişnuiesc ei să se închine — Sala Regatului. Ei îi dau acestui loc respectul cuvenit. Ei îl îngrijesc cu hărnicie şi se străduiesc mereu să-l folosească în mod corespunzător. Să urmăm şi noi îndemnul pe care ni-l dă Iehova însuşi: „Păzeşte-ţi piciorul cînd intri în casa lui Dumnezeu“. — Eclesiastul 5:1.