Iehova schimbă timpuri şi anotimpuri în România

VÎNTURILE schimbării au străbătut Europa Răsăriteană în anul 1989. În numai cîteva luni, guverne care altădată erau asemenea unor fortăreţe de neînvins s-au prăbuşit unul după altul ca piesele de domino. Transformările de ordin politic au fost însoţite de schimbări pe plan social, economic şi, lucru de cel mai mare interes pentru Martorii lui Iehova, pe plan religios. Pe rînd, în diverse ţări, Martorii lui Iehova au obţinut recunoaşterea oficială şi le-a fost redată libertatea de a-şi desfăşura activitatea religioasă.

Se părea însă că în România lucrurile aveau să fie altfel. Guvernul deţinea un control atît de strîns asupra populaţiei încît părea că vînturile schimbării nu aveau să aibă prea mare efect. Cînd Martorii lui Iehova din această ţară auzeau despre ceea ce se petrecea în alte ţări est-europene, se întrebau: ‘Vom putea oare şi noi să ne bucurăm de libertate de închinare înainte de Armaghedon?’ Inimile lor tînjeau după timpul cînd vor putea să se reunească la întrunirile creştine cu fraţii şi surorile lor spirituale, să predice vestea bună în mod public şi să studieze în mod liber publicaţiile lor biblice, fără să trebuiască să le ascundă mereu. Toate acestea li se păreau doar un vis.

Apoi, visul a devenit realitate! Aceasta s-a întîmplat în decembrie 1989. Spre surprinderea tuturor, regimul Ceauşescu a căzut peste noapte. Dintr-odată, acei creştini s-au trezit liberi. La 9 aprilie 1990, Martorii lui Iehova din România au fost recunoscuţi în mod legal ca organizaţie religioasă. Iehova a schimbat timpuri şi anotimpuri pentru cei 17 000 de Martori activi din această ţară. — Compară cu Daniel 2:21.

O istorie îndelungată

În 1911, Carol Szabó şi Iosif Kiss s-au întors în România, venind din Statele Unite, unde aflaseră adevărul biblic şi îşi dedicaseră viaţa lui Iehova pentru a înfăptui voinţa sa. Ei doreau să le împărtăşească vestea bună compatrioţilor lor. Odată ajunşi în România, ei au început imediat să predice. Cînd a izbucnit primul război mondial, au fost arestaţi din cauza activităţii pe care o desfăşurau. Dar seminţele Regatului pe care le semănaseră au început să dea roade. Pînă în 1920, cînd lucrarea a fost reorganizată, existau în România aproximativ 1 800 de vestitori ai Regatului.

În acel timp, spiritul revoluţionar care devenea activ în Balcani se făcea simţit tot mai mult în România, iar tulburările luau avînt. În pofida dificultăţilor, fraţii noştri spirituali continuau să lucreze. În 1924 Societatea Watch Tower a deschis un birou în Cluj-Napoca, strada Regina Maria nr. 26, pentru a se ocupa de lucrarea din România, Ungaria, Bulgaria, Iugoslavia şi Albania.

Dar situaţia politică a devenit foarte încordată, iar pe lîngă problemele din partea autorităţilor, existau probleme şi în interiorul organizaţiei. Anuarul 1930 consemnează: „Din cauza infidelităţii celui care fusese trimis de Societate, fraţii s-au împrăştiat şi încrederea lor a fost puternic zdruncinată. Societatea aşteaptă o ocazie oarecare pentru a revitaliza lucrarea din această ţară, dar autorităţile locale interzic orice acţiune şi trebuie să aşteptăm pînă cînd Domnul va deschide o cale mai favorabilă“. Apoi, în 1930, Martin Magyarosi, un Martor român botezat în 1922, a fost numit în calitate de nou serv de filială, iar mai tîrziu, biroul a fost mutat la Bucureşti, strada Crişana nr. 33. După străduinţe îndelungate, Societatea a fost înregistrată în cele din urmă în România, în calitate de corporaţie legală, în anul 1933.

Dificultăţile au continuat

Martorii din România au continuat să se confrunte cu aspre încercări. Anuarul 1936 consemnează: „Fără îndoială că în nici o parte a pămîntului lucrarea fraţilor nu întîmpină mai mari dificultăţi ca în România“. În pofida tuturor adversităţilor, rapoartele pe anul de serviciu 1937 menţionau existenţa în România a 856 de vestitori în cadrul a 75 de congregaţii. La Comemorare au fost prezente 2 608 persoane.

O dată cu începerea celui de-al doilea război mondial, România a fost şi ea afectată. În septembrie 1940, generalul Ion Antonescu a preluat puterea şi a început o guvernare asemenea celei a lui Hitler. Actele de teroare erau la ordinea zilei. Sute de fraţi ai noştri au fost arestaţi, bătuţi şi torturaţi. Fratele Magyarosi a fost arestat în septembrie 1942, dar, din închisoare, a reuşit totuşi să coordoneze lucrarea care se efectua în Transilvania.

Persecuţiile au continuat atunci cînd trupele lui Hitler au trecut rapid prin ţară în 1944. Un raport primit de la Bucureşti descria condiţiile existente sub regimul nazist: „Martorii lui Iehova din această ţară au fost crunt persecutaţi. Întemniţaţi împreună cu comuniştii şi acuzaţi fiind de clericii care-l susţineau pe Hitler că ar fi mai răi decît comuniştii, mulţi dintre noi au fost condamnaţi la 25 de ani de închisoare, la închisoare pe viaţă, sau la moarte“.

În cele din urmă, războiul a luat sfîrşit şi, la 1 iunie 1945, biroul Societăţii din Bucureşti şi-a reluat activitatea. În pofida dificultăţilor întîmpinate în obţinerea de hîrtie, lucrători devotaţi au tipărit peste 860 000 de broşuri şi peste 85 000 de exemplare ale revistei Turnul de veghere în limbile română şi maghiară. Iehova a binecuvîntat din plin lucrarea lor zeloasă. Pînă în 1946, au fost botezate aproximativ 1 630 de persoane noi. Un eveniment important al acelui an l-a constituit congresul naţional ţinut la Bucureşti în zilele de 28 şi 29 septembrie. Clericii au făcut tot posibilul să intervină şi să oprească acest congres, dar nu au avut succes, iar la cuvîntarea publică au fost prezente aproximativ 15 000 de persoane. Era pentru prima dată cînd fraţii din România puteau ţine un astfel de congres.

Societatea l-a trimis în România pe fratele Alfred Rütimann de la filiala din Elveţia. În august 1947 el a putut să le vorbească la mai bine de 4 500 de fraţi din 16 localităţi, întărindu-i pentru ceea ce le stătea în faţă. Nu peste mult timp urmau să vină din nou probe asupra Martorilor, de data aceasta din partea regimului comunist. În februarie 1948 autorităţile au interzis activitatea noastră de tipărire şi de predicare. Apoi, în august 1949, s-a făcut o descindere la biroul din strada Alion nr. 38. Ca urmare a acestui fapt au fost arestaţi mulţi fraţi, printre care şi fratele Magyarosi. Acuzaţi de data aceasta că sînt imperialişti, ei au fost trimişi în închisori sau în lagăre de muncă. Timp de 40 de ani, lucrarea a fost interzisă, iar Martorii lui Iehova au îndurat mari suferinţe. La aceste dureri s-au adăugat tulburări provocate de duşman în interiorul organizaţiei. În cele din urmă, în 1989 regimul Ceauşescu s-a prăbuşit, iar fraţii au devenit liberi! Ce aveau să facă ei acum cu libertatea lor?

Predicînd din nou în mod public

Fraţii nu au pierdut nici o clipă. Au început imediat lucrarea de predicare din casă în casă. Acest lucru nu era însă uşor pentru nişte persoane care, ani de-a rîndul, efectuaseră în mod curajos lucrarea subterană prin mărturie informală. Acum, cînd puteau să predice în mod public, ei aveau emoţii. Majoritatea dintre ei nu efectuaseră niciodată această lucrare, iar ultima ocazie în care unii dintre ei predicaseră din casă în casă fusese la sfîrşitul anilor ’40. Ce rezultate urmau ei să aibă? Să vedem.

Un loc potrivit cu care să începem este capitala ţării, Bucureşti, care are 2,5 milioane de locuitori. Cu doi ani în urmă, în oraş existau doar patru congregaţii. Acum există zece congregaţii, iar la celebrarea Comemorării din 1992 au asistat peste 2 100 de persoane. Avînd în vedere numărul mare de studii biblice eficiente la domiciliu, este posibil ca în curînd să se formeze noi congregaţii.

Craiova este un oraş cu aproximativ 300 000 de locuitori, situat în partea de sud-vest a ţării. Pînă în 1990, în tot oraşul existau doar în jur de 80 de Martori. Apoi, spiritul de pionierat a dobîndit popularitate şi lucrarea a progresat. Numai în 1992, s-au botezat 74 de persoane şi sînt conduse peste 150 de studii biblice. Existînd peste 200 de vestitori, se caută cu ardoare un loc convenabil pentru o Sală a Regatului.

În Tîrgu-Mureş, o Martoră a mers împreună cu doi fraţi la preotul ortodox pentru a cere să i se şteargă numele din registrele bisericii. După ce a aflat care era scopul vizitei lor, preotul i-a invitat înăuntru şi au avut o conversaţie plăcută. Apoi, preotul a spus: „Vă invidiez, dar nu într-un sens rău. Noi ar trebui să facem lucrarea pe care o faceţi voi. Este foarte trist, dar Biserica ortodoxă este un uriaş care doarme!“ El a acceptat broşura Trebuie să crezi în Trinitate? şi un exemplar al revistei Turnul de veghere. Sora este fericită că nu mai face parte din acel „uriaş care doarme“. — Apocalipsa 18:4.

Este semnificativ faptul că majoritatea celor care învaţă astăzi adevărul sînt tineri. Care este motivul? Evident, ei au aşteptat mult din partea acelei schimbări de guvernare, dar au fost decepţionaţi. Ei sînt fericiţi să afle că numai Regatul lui Iehova poate aduce o soluţie durabilă la problemele noastre. — Psalmul 146:3–5.

Lucruri mari care se petrec în locuri mici

Ocoliş este un mic sat din nordul României. În 1920, un bărbat pe nume Pintea Moise s-a întors de pe frontul din Rusia, unde fusese luat ca prizonier de război. Cîndva, el fusese catolic, dar înainte de întoarcerea în ţară devenise baptist. Trei săptămîni mai tîrziu, el a fost vizitat de Studenţii Bibliei, cum erau cunoscuţi pe atunci Martorii lui Iehova. După această vizită, el a declarat: „Acum am găsit adevărul despre Dumnezeu!“ În 1924 exista în Ocoliş un grup de 35 de fraţi.

Astăzi, dintre cei 473 de locuitori ai satului, 170 sînt vestitori ai Regatului. Fiecare vestitor are repartizat un teritoriu constînd din aproximativ două case, dar ei lucrează şi satele din jur. Sînt însă optimişti. Ei tocmai şi-au construit o frumoasă Sală a Regatului cu 400 de locuri. Întreaga lucrare a fost realizată de către Martorii locali.

Valea Largă este locul unde s-au stabilit în 1914 fraţii Szabó şi Kiss. În 1991, în rîndul populaţiei locale de 3 700 de locuitori, existau opt congregaţii avînd un total de 582 de vestitori. La Comemorarea din 1992, au fost prezente 1 082 de persoane — aproape unul din trei locuitori ai comunei.

Pionierii speciali pregătesc drumul

Pionierii speciali au un mare rol în a duce vestea bună la oameni din cele mai îndepărtate regiuni. De îndată ce a fost acordată libertatea de a predica, Ionel Alban a început să lucreze în două oraşe, petrecînd cîte două zile pe săptămînă în Orşova, şi cinci zile în Turnu-Severin.

În Orşova nu exista nici un Martor cînd a sosit Ionel. În prima săptămînă el a început un studiu biblic cu un băiat de 14 ani. Băiatul a făcut atît de multe schimbări în două luni încît un prieten al său şi un vecin au început şi ei să studieze. Vecinul, pe nume Roland, care era catolic, a făcut progrese uimitoare. După numai o lună şi jumătate, el l-a însoţit pe Ionel în lucrarea de predicare, iar după cinci luni a fost botezat. El a intrat imediat în serviciul cu timp integral. Mama sa a început şi ea să studieze şi a fost botezată în 1992 la Congresul de district „Purtători de lumină“. În Orşova există acum zece vestitori, iar aceştia conduc 30 de studii biblice la domiciliu.

Prima persoană care a acceptat adevărul în Turnu-Severin a fost un recepţioner de la hotelul unde locuia Ionel. După două luni, bărbatul respectiv a devenit un vestitor nebotezat, iar după trei luni a fost botezat. Acum el este unul dintre cei 32 de vestitori de acolo care conduc în total 84 de studii biblice la domiciliu.

Un alt pionier special, Gabriela Geica, a slujit ca pionier regular încă de pe timpul cînd lucrarea noastră era sub interdicţie. Dorinţa ei era să lucreze acolo unde nevoia era mai mare. I s-a repartizat un teritoriu vast. Uneori ea călătorea între 100 şi 160 de kilometri pentru a vizita persoanele interesate. Unul dintre oraşele în care a lucrat a fost Motru, unde existau doar patru Martori. „Din cauza intensificării activităţii în Motru, preoţii şi unele grupări religioase au început să-şi manifeste opoziţia faţă de noi“, relatează ea. „Ei i-au influenţat pe primar şi poliţia să exercite presiuni asupra familiilor care îmi ofereau adăpost. Aceştia m-au dat afară din locuinţă. Astfel, aproape în fiecare lună trebuia să-mi caut un alt loc unde să stau.“

Gabriela a iniţiat un studiu cu o persoană ateistă din Orşova care declarase că nu o interesa nici religia, nici Biblia. Dar după numai patru luni de studiu, femeia respectivă a început să apere Biblia. Cu toate că soţul ei nu i-a mai permis să intre seara în locuinţă şi a ameninţat-o că divorţează sau că o omoară, ea şi-a păstrat integritatea. Chiar înainte de a fi botezată ea conducea zece studii biblice.

Se deschid perspective minunate

În august 1992, România a atins un record de 24 752 de vestitori, alcătuind 286 de congregaţii. La Comemorare au fost prezente peste 66 000 de persoane. La micul Birou al filialei din Bucureşti, 17 lucrători fac tot posibilul pentru a satisface necesităţile spirituale ale fraţilor lor. Ei aşteaptă cu nerăbdare ca în cel mai scurt timp să se înceapă construirea unei filiale mai mari.

Martorii lui Iehova din România nu pot să nu rămînă uimiţi privind toate schimbările rapide care au avut loc în ultimii cîţiva ani. Ei îi sînt recunoscători lui Iehova Dumnezeu pentru că fac parte din congregaţia internaţională care poartă numele său şi care îi îndrumă pe oameni să obţină cunoştinţă exactă despre el şi despre scopul său veşnic. După atît de mulţi ani de dificultăţi şi persecuţii, cît de recunoscători îi sînt ei lui Iehova pentru că a schimbat într-adevăr timpuri şi anotimpuri în România!

[Chenarul de la pagina 23]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

UNGARIA

ROMÂNIA

Bucureşti

Cluj-Napoca

Craiova

Tîrgu-Mureş

Orşova

Turnu-Severin

Motru

Turda

BULGARIA

[Legenda fotografiilor de la paginile 24, 25]

1. Circa 700 de Martori întruniţi într-o pădure în 1947

2. Invitaţie în vederea unei cuvîntări publice ţinute în 1946

3. Congres ţinut la Alba Iulia în 1992

4. Depunînd mărturie în Cluj-Napoca în prezent

5. Sală a Regatului în apropiere de Turda

6. Familia Betel din Bucureşti