Fenomenul infracţional într-o lume haotică

FENOMENUL INFRACŢIONAL nu este un fenomen neobişnuit pentru zilele noastre. Prima crimă a avut loc cu mii de ani în urmă, atunci cînd Cain l-a ucis pe fratele său Abel. Violul şi sodomia sînt menţionate în vechile Scripturi ebraice (Geneza 3:8; 19:4, 5; 34:1–4). În secolul întîi al erei noastre oamenii erau victime ale tîlharilor, aşa cum arată parabola bunului samaritean (Luca 10:29–37). Dar astăzi există o deosebire.

Opinia oamenilor în majoritatea marilor oraşe ale lumii, fie că este vorba de New York, Londra, Calcutta sau Bogotá, este aceea că astăzi fenomenul infracţional este mult mai răspîndit şi mult mai ameninţător. Un articol din revista India Today, cu titlul „Cultul anarhiei“, afirmă: „O evoluţie tulburătoare care ameninţă să sfîşie delicata ţesătură morală şi socială care uneşte ţara este ridicarea la rang de cult a violenţei, a indisciplinei sfidătoare şi a nedreptăţii.“ În lupta împotriva infracţiunii chiar poliţia este uneori tentată să depăşească limitele prevăzute de lege şi să folosească ea însăşi metode infracţionale. Articolul despre India, amintit mai sus, adaugă: „Decesele în aresturile poliţiei continuă să constituie subiectul ştirilor.“ Iar lucrul acesta este valabil şi pentru alte ţări.

Şansa de a nu fi o victimă a vreunei infracţiuni este din ce în ce mai mică. Un raport din Statele Unite arată că „unul din patru locuitori americani a fost afectat în anul 1988 de o infracţiune prin violenţă sau furt.“ În plus, infracţiuni cu violenţă sînt comise acum şi de către cei foarte tineri. Revista latino–americană Visión afirmă că „nouă din fiecare zece sicarios (ucigaşi plătiţi) sînt minori. [Ei sînt] «copii» în sens genetic şi se află sub protecţia legii.“ De fapt, comiterea de către minori a unor infracţiuni cu violenţă este o tendinţă întîlnită pe plan mondial.

Cu aproape 2 000 de ani în urmă Biblia profeţea: „Dar să ştii că în zilele din urmă vor fi timpuri grele căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, (. . .) fără evlavie, fără afecţiune naturală, (. . .) neînfrînaţi, neîmblînziţi, neiubitori de bine, trădători, obraznici, îngîmfaţi. (. . .) Dar oamenii răi şi înşelători vor merge din rău în mai rău, ducînd în rătăcire pe alţii şi fiind duşi şi ei în rătăcire.“ — 2 Timotei 3:1–4, 13.

Din anul 1914 încoace există nenumărate dovezi că trăim în zilele critice din urmă. Lumea, care a trecut prin două războaie mondiale şi alte conflicte majore, a devenit în multe privinţe neguvernabilă, haotică. Criminalitatea a luat proporţii enorme. Pe teritoriile multor oraşe infractorii au preluat controlul, schimbînd stilul de viaţă al majorităţii oamenilor care respectă legea, întocmai cum a spus un proeminent senator american: „Există atîtea lucruri îngrijorătoare acum, lucruri de care nu ne–am temut niciodată. Uneori ne temem că vom ajunge printre deţinuţi, în timp ce aceia care ar trebui să fie închişi se plimbă liberi.“

Drept urmare, astăzi oamenii îşi iau măsuri de precauţie care cu 20 sau 30 de ani în urmă nu erau necesare. Uşile au încuietori duble sau triple şi sînt asigurate cu dispozitive din oţel. În multe locuri oamenii poartă cu ei suficienţi bani pentru a satisface un hoţ, în speranţa că astfel vor scăpa fără să fie loviţi pentru că nu au avut nimic ce să le dea hoţilor. Multe străzi sînt aproape pustii după apusul soarelui, frecventate fiind doar de naivi, de aventurieri şi de cei forţaţi de împrejurări — ţinte uşoare pentru jefuitorii care vagabondează prin jungla oraşului.

Ce putem face pentru a evita să devenim victime ale fenomenului infracţional în această lume haotică şi anarhică? Cum putem face faţă ?