Ce lucru este cu adevărat preţios?

„Mulţi dintre ei duc o existenţă lipsită de sens, nu sînt în stare să-şi păstreze locul de muncă, nu ştiu să întreţină relaţii de prietenie, merg fără rost dintr-un loc într-altul şi nimeni nu se interesează de ei. Motivul? Sînt foarte bogaţi.“ — The New York Times, 15 mai 1984.

DUPĂ cum bine ştiţi, banii sînt necesari pentru a avea hrană, îmbrăcăminte, locuinţă, mijloace de transport, asistenţă medicală şi alte lucruri indispensabile pentru viaţă. De fapt, vă daţi probabil seama că ar fi greu de trăit fără bani în societatea modernă, deoarece, aşa cum spune Biblia, „banul este bine venit în toate“. — Ecleziast 10:19.

Şi totuşi articolul din ziarul citat mai sus trata despre problemele afective ale celor bogaţi. Evident, ar fi periculos să vă axaţi viaţa pe agonisirea banilor şi a bunurilor materiale. Mulţi însă fac tocmai acest lucru. Ambiţia lor lacomă îi costă uneori viaţa. Auzi vorbindu-se despre oameni care lucrează cu mult patos şi care mor de infarct la 30 sau 40 de ani. Unii dintre aceştia şi-au pus în pericol sănătatea şi chiar viaţa pentru a cîştiga banii care trebuia să le servească la satisfacerea ambiţiilor personale. Nu este nevoie să fii profund credincios ca să recunoşti că respectivii ar fi făcut mai bine să-şi pună la inimă cuvintele lui Isus Cristos: „Ce folos ar avea omul dacă ar cîştiga întreaga lume, dar şi-ar pierde sufletul? Sau ce va da omul în schimbul sufletului său?“ — Matei 16:26.

Ce anume are o valoare reală?

Ştiţi, fără îndoială, că lista lucrurilor pe care putem fi tentaţi să le achiziţionăm este infinită. În unele ţări, lucrurile pe care le doresc oamenii sînt: un videocasetofon, o locuinţă proprietate personală, un echipament sportiv costisitor. În altele, oamenii îşi propun să realizeze obiective de o valoare mai modestă. Astfel, într-o anumită ţară o tînără a devenit prostituată, ca să-şi poată cumpăra haine mai frumoase.

Chiar dacă ne dăm seama că este periculos să concepem viaţa doar din punctul de vedere al acumulării bunurilor materiale, ce putem face totuşi ca să ne apărăm de aceasta? Trebuie oare să evităm societatea şi să ducem o viaţă de pustnic, aşa cum au făcut unii? În plus, cînd reflectăm la ceea ce este cu adevărat de valoare ar trebui să ne întrebăm: Ce anume îmi va aduce bucurie şi mulţumire pe termen lung?

Pentru a găsi răspunsul să analizăm exemplul unui om care de multe secole este respectat şi considerat drept model. El era un bun cunoscător al legii rabinice şi făcea parte dintr-o sectă evreiască din secolul I ai cărei membri erau cunoscuţi prin faptul că ‘iubeau banii’ (Luca 16:14). El se numea Pavel şi avea instruirea şi energia necesară pentru a acumula bogăţii şi a ocupa poziţii din ce în ce mai importante in societate.

Totuşi, în urma unei întîmplări cutremurătoare, el a înţeles că aceste lucruri erau departe de a constitui bunul cel mai de preţ în viaţă. Fie că sînteţi, fie că nu sînteţi de aceeaşi părere, merită efortul de a vă face timp ca să reflectaţi la concluziile la care a ajuns Pavel.

El a constatat că lucrul cel mai important în viaţă era aprobarea pe care o primeşte de la Dumnezeu un discipol al lui Isus. Acesta era un lucru atît de preţios, încît Pavel, în calitate de apostol al lui Isus a reuşit să suporte greutăţi şi persecuţii. El a fost asemenea lui Moise, un om celebru din trecut, care „a estimat denigrarea lui Cristos ca pe o bogăţie mai mare decît tezaurele Egiptului“. — Evrei 11:26; 2 Corinteni 11:23–27.

Ştiţi, fără îndoială, şi, că Pavel nu a regretat niciodată faptul că a pierdut o poziţie înaltă pe care o avea în societatea evreiască, pentru a deveni un apostol creştin. După ce a slujit cu bucurie timp de aproximativ 25 de ani, acest creştin devotat a zis: „Toate lucrurile care erau cîştig pentru mine le-am considerat drept o pierdere de dragul lui Cristos. Da, într-adevăr, eu consider toate lucrurile drept o pierdere datorită valorii superioare a cunoaşterii lui Cristos Isus, Domnul meu. Pentru el am acceptat pierderea tuturor lucrurilor şi le consider o grămadă de gunoi, ca să-l pot cîştiga pe Cristos şi să fiu găsit în unitate cu el“ (Filipeni 3:7–9). Indiscutabil, Pavel era convins că găsise un lucru cu adevărat preţios.

Alegerea făcută de Pavel nu însemna că el nu mai avea nici un lucru material. Gîndiţi-vă de exemplu la cuvintele lui: „În toate lucrurile şi în toate împrejurările am învăţat secretul de a fi sătul, ca şi pe acela de a fi flămînd, secretul de a trăi în belşug, ca şi pe acela de a trăi în nevoie.“ — Filipeni 4:12.

Indiferent ce părere aţi avea despre creştinism, veţi recunoaşte, probabil, că el a dat rezultate optime în cazul lui Pavel. Alegerea făcută de el i-a adus o mulţumire de care nu se bucură nici cele mai bogate persoane din lume. Paul Getty, magnatul petrolului, a mărturisit: „Banii nu aduc neapărat fericirea. Poate că mai curînd nefericirea.“

Dar poate că cineva se pretinde creştin şi totuşi nu poate discerne care este lucrul cel mai preţios. Aceasta s-a întîmplat în secolul I, potrivit cuvintelor pe care le-a spus Pavel cu privire la unul dintre tovarăşii săi: „Dima m-a părăsit, deoarece a iubit prezentul sistem de lucruri“ (2 Timotei 4:10). În momentul în care l-ar fi putut ajuta pe apostolul aflat în închisoare, Dima a renunţat, preferînd ceea ce îi oferea atunci sistemul de lucruri.

Pentru a scoate în evidenţă pericolul grav în care se află un creştin care îmbrăţişează un punct de vedere materialist, Pavel a spus: „Cei care sînt hotărîţi să fie bogaţi cad în ispită, într-un laţ şi în multe dorinţe absurde şi dăunătoare, care îi cufundă pe oameni în distrugere şi ruină. Căci iubirea de bani este rădăcina oricărui fel de lucruri dăunătoare, şi, alergînd după această iubire, unii (. . .) s-au străpuns singuri, peste tot, cu multe dureri.“ — 1 Timotei 6:9, 10.

Poate că acum vă întrebaţi: „Ce rol au banii sau bunurile materiale în viaţa mea?“ Să aprofundăm această chestiune şi să vedem cum puteţi intra în posesia a ceea ce este cu adevărat preţios.