Va putea oare lumea prezentă realiza unitatea?

S-AR putea oare ca visul unităţii mondiale să fie realizat prin eforturile acestei lumi? Este oare posibil ca vreuna dintre puterile dominante ale prezentului sistem să ducă pînă la urmă omenirea la îndeplinirea acestui scop?

De mii de ani lumea încearcă diferite feluri de guvernare, precum şi diferite sisteme economice şi sociale. Dar a constituit vreodată unul dintre ele o forţă în vederea realizării unităţii? Ar putea oare, chiar şi acum, vreuna dintre ele să schimbe tragica stare de dezbinare în care se află marea familie umană? Şi dacă nu, cine sau ce anume ar putea totuşi s-o schimbe?

Bilanţul politic

Politica a exercitat o puternică influenţă asupra vieţii oamenilor. Din nenorocire însă, istoria demonstrează cît se poate de clar că ea nu i-a unit, cu toate acestea, ci dimpotrivă. După mii de ani de testare a tuturor felurilor de ideologii politice pe care le-a elaborat mintea omenească, lumea actuală este mai dezbinată ca oricînd. În prezent există mai multe naţiuni independente şi mai multe tipuri de sisteme politice decît în orice altă perioadă istorică.

Dacă guvernarea omului de către om ar fi o forţă care să contribuie la unitatea lumii, cu siguranţă că ea ar fi dovedit-o pînă acum. Dar, în loc să facă astfel, fiecare secol din istorie a fost murdărit de sîngele vărsat în numeroase războaie al căror număr se cifrează la cîteva mii. Şi, departe de a înregistra vreun progres treptat în realizarea unităţii în epoca modernă, secolul al XX-lea s-a dovedit a fi secolul cu cele mai frecvente cazuri de crîncenă dezbinare. El este martorul a două războaie mondiale îngrozitoare, în care şi-au găsit moartea aproximativ 70 de milioane de oameni. Şi ca şi cum n-ar fi fost suficient, în cartea Război în timp de pace (engl.), publicată recent, se arată ca de la al doilea război mondial, în peste 100 de ţări au avut loc 130 de conflicte militare în care au fost ucişi aproximativ 35 de milioane de oameni. Şi toate acestea într-o perioadă de aşa-zisă pace! De necrezut!

Această stare deplorabilă îşi are drept cauză fundamentală loialismul naţional şi politic, factor ce nu a încetat să dezbine profund familia umană, împiedecînd-o să lucreze la obiective comune. Iată de ce istoricul Arnold Toynbee a spus că naţionalismul „a fost într-adevăr religia supremă“, din cauza multelor jertfe umane care i s-au adus. Conform părerii acestuia, cultul statelor suverane îşi învrăjbesc cetăţenii pe unii împotriva celorlalţi, „deoarece el nu este altceva decît o expresie a egocentrismului.“ După părerea lui, acest „egocentrism este sursa tuturor conflictelor.“

Dezbinările de natură politică au devenit cu atît mai dezastruoase cu cît ne aflăm într-un stadiu avansat al erei nucleare. Toate naţiunile se tem de un război nuclear, din cauza puterii de distrugere pe care o au armele nucleare actuale. Iată ce scrie Jonathan Schell, autorul cărţii Soarta pămîntului (engl.): „Dacă ţinem seama de actualul arsenal nuclear, ceea ce s-a petrecut la Hiroşima reprezintă mai puţin de-a milioana parte din ceea ce ar putea fi astăzi un holocaust nuclear.“

Schell a mai adăugat: „Politica nu se poate debarasa de situaţia absurdă potrivit căreia, cu o mînă îşi construieşte viitorul iar cu cealaltă se pregăteşte să-l distrugă. De fiecare dată cînd un politician îşi ridică glasul pentru a vorbi despre înfăptuirea unei lumi mai bune pentru copiii şi nepoţii noştri (. . .) este contrazis de pericolul exterminării, care îi dă o replică zdrobitoare: Dar s-ar putea să nu mai fie nici copii, nici nepoţi.“

Tocmai această situaţie în care ne găsim astăzi a fost prezisă de cuvintele profetice ale lui Isus Cristos, consemnate în Luca 21:25, 26: „Iar pe pămînt nelinişte a naţiunilor, dezorientate din cauza mugetului mării şi a agitaţiei ei, în timp ce oamenii vor leşina de frică şi din cauza aşteptării lucrurilor care vor veni peste pămîntul locuit.“ Ce descriere potrivită pentru actuala stare în care se află omenirea dezbinată!

Avînd în vedere aceste perspective înfricoşătoare, s-ar putea pune întrebarea: Dat fiind că nici un sistem politic nu poate să unească marea familie umană, ar putea oare să facă lucrul acesta Organizaţia Naţiunilor Unite? Răspunsul nu poate fi decît: Nu. De ce? Deoarece O.N.U. nu face altceva decît să reflecte starea acestei lumi sfîşiate de conflicte. Secretarul general al O.N.U. a recunoscut următoarele: „Cu certitudine, ne-am abătut foarte mult de la carta O.N.U.“ El a remarcat că rezoluţiile comitetului Naţiunilor Unite „sînt din ce în ce mai mult sfidate sau ignorate de către aceia care se simt destul de puternici ca s-o facă.“ Drept urmare, el a tras următoarea concluzie: „Sîntem periculos de aproape de o nouă anarhie internaţională.“ Aşadar, pe baza datelor din istoria ei, reputaţia O.N.U. ca factor unificator al omenirii este pusă la îndoială de înseşi persoanele oficiale din conducerea organizaţiei.

Dacă vrem să analizăm cu sinceritate faptele, trebuie să recunoaştem că documentele istorice arată că nici un sistem politic al oamenilor imperfecţi nu este capabil să realizeze unitatea omenirii, oricît de sincere ar fi eforturile conducătorilor lui. De aceea, în Psalm 146:3, Cuvîntul inspirat al lui Dumnezeu ne sfătuieşte astfel: „Nu vă puneţi încrederea în nobili, nici în fiul omului pămîntean, căruia nu-i aparţine nici o salvare.“

Prăbuşirea economică

Ne-am putea oare sprijini pe vreunul dintre sistemele economice ale acestei lumi, considerîndu-l drept forţă unificatoare, astfel încît întreaga familie umană să poată beneficia de posibilităţile pămîntului de a da roade din belşug? Şi la această întrebare documentele istorice răspund: Nu. Nici unul dintre sistemele economice elaborate de oameni nu a produs vreodată un punct de vedere unitar care să servească interesele întregii omeniri. Fiecare sistem economic a cauzat lipsuri şi nemulţumiri printre milioane de oameni.

În ultimii ani, economia mondială a cunoscut crize frecvente. Datoriile ţărilor subdezvoltate au crescut enorm şi au scăzut posibilităţile lor de a le plăti. Chiar şi datoriile majorităţii ţărilor dezvoltate au înregistrat o creştere ameţitoare. Sărăcia face ravagii. Milioane de oameni sînt şomeri, iar în fiecare an alte milioane mor de foame sau de bolile cauzate de malnutriţie. Pentru masele de oameni săraci de pe întregul pămînt se confirmă adevărul cuvîntului profetic al lui Dumnezeu, aşa cum se găseşte consemnat în Apocalips 6:6: „Salariul pe o zi întreagă pentru un litru de făină.“ (The New English Bible) Într-adevăr, în multe locuri salariul pe o zi abia ajunge pentru cumpărarea unei pîini.

Indiferent de ameliorările temporare care urmează perioadelor de recesiune sau depresiune, tabloul economiei mondiale continuă să prezinte o imagine foarte asemănătoare cu aceea pe care o descrie ziarul The New York Times: „Economia mondială este confruntată cu cea mai gravă ameninţare la adresa coeziunii şi prosperităţii ei din perioada postbelică. Inflaţia, recesiunea, rata înaltă a şomajului şi enormele dificultăţi comerciale şi financiare cauzează perturbaţii grave în cadrul principiilor şi instituţiilor de cooperare economică internaţională.“ Iar jurnalistul francez André Fontaine a declarat: „În lumea de astăzi nu văd nici un guvern care ar putea fi capabil să facă faţă problemelor economice majore ale epocii noastre. Aceasta se datoreşte faptului că ele sînt efectiv probleme mondiale şi, ca atare, nici o ţară nu le poate rezolva în mod individual.“

Acesta este de fapt miezul problemei. Pentru soluţionarea problemelor economice ale lumii este necesară o acţiune mondială, adică eforturi unite. Dar conducătorii acestei lumi nu pot găsi nici o soluţie durabilă deoarece sînt în joc prea multe interese egoiste.

Agravarea problemelor sociale

Şi problemele sociale reflectă amplificarea dezbinării omenirii. Ura şi prejudecata, crima şi violenţa, terorismul şi conflictele armate de pe toate continentele sînt simptome ale unei lumi bolnave. Viaţa în marile oraşe a devenit deosebit de periculoasă. Astfel, cînd un poliţist din Italia l-a încurajatpe un deţinut spunîndu-i că ar putea să fie eliberat în curînd, reacţia surprinzătoare a condamnatului a fost, relatează ziarul La Nazione, următoarea: „Puţin îmi pasă dacă nu mă eliberează. Sînt timpuri grele. Prefer să rămîn în închisoare. Afară poţi fi ucis cu uşurinţă.“

Există, de asemenea, slăbiciunile umane care dezbină familiile şi subminează calitatea vieţii în fiecare tip de sistem politic. Numărul divorţurilor creşte peste tot; în unele locuri, aproape jumătate din totalul căsătoriilor oficiate se destramă datorită divorţurilor. Şi aşa-zisa evadare din problemele vieţii sub forma excesului de băutură îi afectează atît pe orientali cît şi pe occidentali. Una dintre consecinţele băuturii este faptul că, în fiecare zi, şoferii care conduc sub influenţă alcoolului contribuie, prin victimele pe care le fac, la creşterea numărului de accidentaţi mortal, număr care a atins cifra de 300 000 pe an.

Toxicomania, o altă plagă a timpurilor noastre şi-a pus dureroasa amprentă pe milioanele de oameni. Toleranţa cu care este privită astăzi problema sexuală face ravagii care au drept rezultat o bogată recoltă de boli venerice înfiorătoare, unele dintre ele fiind rebele la orice tratament. Această atitudine laxistă se află la originea valului de sarcini nedorite şi avorturi.

Actuala situaţie este identică situaţiei descrisă în profeţia biblică în care se spune următoarele despre epoca noastră: „În zilele din urmă vor fi timpuri critice cărora cu greu li se va face faţă.“ Această profeţie face o înşiruire a stărilor de lucruri care seamănă perfect cu multe comentarii din zilele de azi. Profeţia amintită a semnalat că oamenii vor fi „iubitori de sine, iubitori de bani, prezumţioşi (. . .), neascultători de părinţi, nerecunoscători, neloiali, fără afecţiune naturală, refractari la orice acord (. . .) fără stăpînire de sine (. . .) iubitori mai mult de plăceri decît iubitori de Dumnezeu.“ — 2 Timotei 3:1–5.

Problemele sociale se înrăutăţesc din cauza celor 800 de miliarde de dolari care se cheltuiesc anual pe înarmare, ceea ce înseamnă peste 2 miliarde de dolari pe zi. Pe de altă parte, milioane de copii şi numeroşi adulţi mor de malnutriţie în fiecare an. Noi nu putem aşadar ignora realitatea că problemele sociale se agravează şi că inegalitatea creşte. Sute de milioane de persoane dezamăgite şi oprimate nu mai au nici o speranţă. De altfel, nici un sistem social al acestei lumi nu poate uni omenirea în vederea unei ofensive concertate împotriva acestor probleme, astfel că în perspectivă nu există nici cea mai mică posibilitate de rezolvare a lor.

Din lucrurile examinate pînă acum reiese cu certitudine că nici un sistem politic, economic sau social nu poate servi ca forţă care să realizeze unitatea omenirii. Dar religiile acestei lumi? Putem oare să contăm pe ele ca factor unificator? Dacă nu, care este forţă ce ar putea uni într-adevăr familia umană din starea de lamentabilă dezbinare în care se află? Următoarele două articole vor răspunde acestei întrebări.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 7]

În prezent omenirea are capacitatea de a distruge complet viaţa de pe pămînt.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 8]

Sute de milioane de oameni suferă de foame.