Unde putem găsi unitate în această lume sfîşiată de conflicte?
„Îi voi pune în unitate ca pe o turmă în ţarc.“ — Mica 2:12.
1, 2. De ce nu putem să împărtăşim încrederea că guvernatorii lumii pot realiza unitatea familiei umane?
DE MII de ani marea familie umană a fost dezbinată într-un mod tragic. Neînţelegerile de ordin politic, economic şi social au dezmembrat omenirea în facţiunia războinice, contradictorii. Secolul XX a fost martorul celor mai tragice consecinţe ale acestei stări de lucruri. De exemplu, se estimează că numai cel de-al doilea război mondial a secerat viaţa a 55 de milioane de oameni, punctul culminant constituindu-l distrugerea oraşelor Hiroşima şi Nagasaki prin bombele atomice care au fost lansate asupra lor.
2 În ultimele decenii, numeroase alte conflicte militare au mai secerat multe milioane de vieţi. În prezent, armele nucleare fabricate de sistemele politice contradictorii ameninţă însăşi existenţa vieţii pe pămînt. Şi, aşa cum remarcă ziarul englez The Guardian, naţiunile mari şi mici „progresează energic în privinţă pregătirilor materiale şi psihologice“ în vederea războiului. Cu certitudine, deci, nu putem conta pe conducătorii lumii în ceea ce priveşte realizarea unităţii marii familii umane.
Religiile şi opera lor
3, 4. Ce demonstrează istoria religiilor lumii în ceea ce priveşte presupusa lor calitate de factor unificator?
3 Dar, ne-am putea oare pune speranţă în religiile acestei lumi, aşteptînd ca ele să înfăptuiască unitatea popoarelor? Oare istoria lor inspiră încredere mai mare? Documentele istorice răspund: Nu. Într-un articol de fond din ziarul Chicago Tribune se afirmă următoarele: „Fiecare religie importantă predică pacea, fraternitatea şi îndurarea; totuşi, în numele lui Dumnezeu s-au comis unele dintre cele mai crude şi mai inadmisibile reprimări din istorie.“ Ziaristul C. L. Sulzberger a remarcat, de asemenea: „Oricît de penibil ar fi subiectul, n-ar trebui oare să ne dăm seama că, în afară de celelalte cauze — imperialismul, rasismul şi militarismul —, religia devine, în mod consecvent, o ameninţare din ce în ce mai mare la adresa vieţii omului?“
4 Da, istoria este pătată de sîngele vărsat din cauza conflictelor instigate sau aprobate de religie. Numai în secolul nostru, pe parcursul războaielor mondiale generate de sentimente naţionaliste, precum şi al altor conflicte, am fost martorii unei practici care îl dezonorează pe Dumnezeu, şi anume: uciderea catolicilor de către catolici, a protestanţilor de către protestanţi, a musulmanilor de către musulmani, a evreilor de către evrei. În mod indubitabil, faptele istorice confirmă adevărul că religiile lumii, departe de a constitui o forţă pentru unitatea marii familii umane sînt direct răspunzătoare de înmulţirea divergenţelor în interiorul ei.
5. De unde provin religiile dezbinate ale acestei lumi?
5 Actuala stare de confuzie şi dezbinare în care se află religiile acestei lumi demonstrează cu claritate că Dumnezeu nu le sprijină. Aceasta ar putea constitui o surpriză pentru acei care cred că orice religie trebuie să fie bună dacă ea pretinde că îl reprezintă pe Dumnezeu. Dar Cuvîntul inspirat al lui Dumnezeu declară fără echivoc: „Dumnezeu este un Dumnezeu nu al dezordinii, ci al păcii“ (1 Corinteni 14:33). Duşmăniile, luptele, certurile, dezbinările, sectele nu sînt produsul spiritului sfînt, sau al forţei active a lui Dumnezeu, ci ale unui spirit care nu este sfînt şi care constituie forţa lor de motivaţie (Galateni 5:19, 20). Textul din Iacob 3:14, 15 arată că înţelepciunea care este asociată cu acest spirit rău este „demonică“, adică provine de la „dumnezeul acestui sistem de lucruri“, Satan Diavolul. — 2 Corinteni 4:4.
O casă dezbinată
6. Ce principiu enunţat de Isus se aplică lumii acesteia?
6 Starea de dezbinare în care se află marea familie umană ne aduce aminte de următoarele cuvinte pe care le-a spus Isus: „Orice regat dezbinat împotriva lui însuşi ajunge la pustiire şi orice oraş sau casă dezbinată împotriva ei înseşi nu va dura“ (Matei 12:25). În virtutea acesti declaraţii, actuala lume dezbinată trebuie să cadă. De fapt, chiar şi naţiunile acceptă zicala: „Uniţi stăm în picioare, dar dezbinaţi cădem.“
7. Ce au considerat necesar unii oameni, în speranţa lor de a evita o catastrofă?
7 Pentru a încerca să evite o cădere dezastruoasă, unele personalităţi proeminente ale lumii contemporane cer schimbări radicale în mentalitatea oamenilor. Iată ce a declarat cercetătorul în fizică nucleară Harold Urey: „Nu există nici o soluţie constructivă la problemele omenirii, cu excepţia, eventual, a unei guvernări mondiale capabile să stabilească legi peste întreaga suprafaţă a pămîntului.“ În mod similar Albert Einstein, a subliniat că în epoca atomică pacea ar putea fi menţinută între naţiuni numai prin aducerea laolaltă a tuturor oamenilor sub conducerea unui sistem de legi mondiale. El a adresat îndemnul: „Trebuie să depăşim obstacolele oribile ale graniţelor naţionale.“ Da, mulţi oameni văd necesitatea unui guvern mondial.
8. Ar putea oare această lume să evite prăbuşirea?
8 Dar logic vorbind, ne-am putea oare aştepta ca naţiunile să renunţe la suveranitatea lor? Şi dacă da, în favoarea cui? Categoric, nu în favoarea Organizaţiei Naţiunilor Unite, deoarece faptele au demonstrat că naţiunile preferă adesea războiul, decît să se supună hotărîrilor adoptate de O.N.U. Aşadar, această lume şi sistemele ei politice, comerciale, sociale şi religioase se îndreaptă spre prăbuşire. — Ţefania 3:8; 1 Ioan 2:15–17.
Un popor într-adevăr unit
9. Ce probabilitate există în vederea realizării unei familii umane unite pe întregul pămînt?
9 Trebuie oare să tragem concluzia că unitatea lumii este pur şi simplu o himerăb? Categoric, nu! Dimpotrivă, unitatea lumii nu numai că este posibilă, dar este inevitabilă. De fapt, fundamentul pentru unitatea lumii s-a pus deja. Există deja oameni care fac ceea a spus Einstein, şi anume „ei depăşesc obstacolele naţionalismului“. Există deja un popor într-adevăr unit. Există deja un guvern mondial superior, care se bucură de sprijinul prioritar al cîtorva milioane de oameni proveniţi din toate naţiunile.
10. Ce caracteristici trebuie să prezinte un guvern real?
10 Mulţi sînt de părere că această afirmaţie este exagerată. Ei pun întrebări de felul acesta: „Oare voi vorbiţi chiar despre un guvern adevărat, cu legi adevărate şi cetăţeni adevăraţi? Şi unde trebuie să aibă loc toate aceste lucruri? Cine sînt cei implicaţi în aceste probleme?“ Pentru a răspunde la întrebările de mai sus, vom arăta ce anume contribuie la formarea unui guvern. Iată ce: (1) El trebuie să aibă conducători reali, care sînt în viaţă; (2) Locul de unde guvernează el trebuie să fie, de asemenea, un loc real; (3) Naţiunea peste care guvernează trebuie să respecte nişte legi care servesc la menţinerea ordinii; (4) El trebuie să aibă supuşi reali, adică oameni. De exemplu în Statele Unite există o persoană executivă (preşedintele), al cărui sediu de guvernare se află în oraşul Washington, D.C. Există un organ legislativ (Congresul), care elaborează legile. Există organe judecătoreşti (tribunalele), care aplică legile ţării. De asemenea, există peste 230 milioane de cetăţeni care constituie supuşii guvernului american. Ar putea cineva să susţină că toate acestea nu sînt reale?
11. Cum recunoaşte chiar şi presa laică existenţa unui popor într-adevăr unit?
11 Ei bine, tot atît de reală este şi existenţa actuală a unui popor într-adevăr unit. Dar unde se află acest popor? Cărui guvern i se supune el? Şi de ce putem spune că membrii lui sînt într-adevăr în deplină unitate? Ziarul brazilian O Tempo a remarcat existenţa acestui unic popor cînd a scris următoarele: „Deşi în toate locurile de pe pămînt există multe religii impresionante care îşi fac singure propagandă, în prezent nu există pe toată suprafaţa pămîntului nici una care manifestă aceeaşi iubire şi unitate ca organizaţia teocratică a Martorilor lui Iehova.“
12. Ce părere exprimată într-un ziar belgian concordă cu o necesitate reală recunoscută de Martorii lui Iehova?
12 În ziarul belgian La Nouvelle Gazette a apărut un articol cu următorul titlu: „Pentru a evita un război nuclear în următorii 25 de ani, experţii americani nu au găsit decît o singură soluţie: aceea a Martorilor lui Iehova.“ În articol se spune că singurul remediu ar fi „o schimbare radicală în modul de viaţă al omenirii (. . .) în favoarea unui guvern mondial.“ În încheiere, ziarul arăta că această concepţie corespunde întocmai cu propunerea susţinută de Martorii lui Iehova. Dar care este această „propunere“? Ea este tema centrală a învăţăturii pe care a predat-o Isus: Noul guvern pe care Dumnezeu l-a stabilit pentru întregul pămînt, şi anume Regatul său sub conducerea lui Cristos. Acest guvern este remediul oferit de Dumnezeu, de fapt singurul remediu valabil pentru toate problemele omenirii, inclusiv starea ei de dezbinare. Isus i-a învăţat pe oameni să se roage pentru acest guvern astfel: „Să vină regatul tău, să se facă voinţa ta pe pămînt ca şi în cer.“ (Matei 6:10, Jerusalem Bible, publicată de catolici.) Şi după cum redă aceeaşi versiune biblică profeţia din Daniel 2:44, acest guvern al lui Dumnezeu „va zdrobi“, în curînd, (. . .) toate regatele precedente şi el însuşi va dura veşnic.“
Manifestarea iubirii şi unităţii adevărate
13. Ce a făcut, începînd din 1914, guvernul mondial destinat să unească omenirea?
13 Evenimentele mondiale, care împlinesc profeţiile Bibliei, arată că guvernul ceresc al lui Dumnezeu a început să guverneze în 1914. La data aceea, Dumnezeu l-a instalat ca guvernator pe Isus Cristos, Regele său, care şi-a manifestat prezenţa (Matei 24:3–14; 2 Timotei 3:1–5; Apocalips 12:10). Acest guvern are legi şi principii superioare celor de origine umană, după cum este consemnat în cel mai sacru dintre toate documentele, şi anume Biblia, Cuvîntul inspirat al lui Dumnezeu (2 Timotei 3:16, 17). Şi începînd de la 1914, Isus Cristos îi adună pe cetăţenii Noii Ordini a lui Dumnezeu. Aşadar, în prezent, fundamentul acestei noi societăţi omeneşti este deja pus. Da, toate aceste lucruri sînt strict autentice. Ele nu sînt cîtuşi de puţin un vis. — Matei 25:31–46; Ioan 10:14–16; 2 Petru 3:13.
14. Ce factor care generează dezbinarea a fost depăşit de Martorii lui Iehova?
14 În calitate de cetăţeni ai Noii Ordini, Martorii lui Iehova din fiecare ţară acordă supunere prioritară guvernului Regatului ceresc al lui Dumnezeu. Astfel, cînd Martorii lui Iehova citesc porunca lui Isus „să vă iubiţi unii pe alţii aşa cum v-am iubit eu“, ei o iau în adevăratul sens al cuvîntului şi o aplică la scară mondială (Ioan 15:12). În consecinţă, ei au rupt efectiv legăturile restrictive ale naţionalismului meschin. Ei sînt capabili să manifeste iubire adevărată faţă de întreaga omenire, indiferent de rasă, trib şi naţionalitate.
15, 16. Cum a fost recunoscută de către alţii depăşirea barierei naţionaliste de către Martorii lui Iehova?
15 Cu privire la această atitudine, în revista Andare alle genti, publicată de Biserica italiană, a apărut un articol în care o călugăriţă romano-catolică a scris următoarele despre Martorii lui Iehova: „Ei merită admiraţia noastră pentru felul în care refuză orice formă de violenţă şi, fără să se răzvrătească, îndură multe necazuri la care sînt supuşi din cauza convingerilor lor (. . .). Cu totul altfel ar arăta lumea dacă într-o bună dimineaţă toţi ne-am scula ferm hotărîţi să nu mai luăm arma în mînă, oricare ar fi preţul sau motivul acestei atitudini, aşa cum fac Martorii lui Iehova.“
16 Ziarul Italian Il Corriere di Trieste a făcut această remarcă: „Martorii lui Iehova trebuie admiraţi pentru fermitatea şi logica lor. Contrar practicii celorlalte religii, unitatea lor îi împiedică să se roage aceluiaşi Dumnezeu, în numele aceluiaşi Cristos, pentru binecuvîntarea a două tabere adverse aflate în conflict, sau să facă un amestec de politică şi religie pentru a sluji întereselor şefilor de state sau ale partidelor politice.“
17. Cum fac deosebire textele din 1 Ioan 3:10–12 şi Ioan 13:35 între copiii lui Dumnezeu şi copiii lui Satan?
17 Observaţi cît de bine se potriveşte această atitudine cu textul din 1 Ioan 3:10–12: „Copiii lui Dumnezeu şi copiii Diavolului se evidenţiază prin faptul acesta: Oricine nu practică dreptatea nu provine de la Dumnezeu şi nici acela care nu îl iubeşte pe fratele său. Căci acesta este mesajul pe care l-aţi auzit de la început, ca să ne iubim unii pe alţii; nu asemenea lui Cain, care provenea de la cel rău şi l-a ucis pe fratele său.“ Într-adevăr, copiii lui Dumnezeu nu-şi măcelăresc fraţii. Copiii lui Satan sînt aceia care fac astfel. — Ioan 13:35.
18. Cum se manifestă foştii oameni învrăjbiţi, atunci cînd devin Martori ai lui Iehova?
18 Aşadar, cînd arabii, evreii şi aşa-zişii creştini din Israel şi Liban devin Martori ai lui Iehova, ei se unesc într-o legătură de iubire şi unitate indestructibilă. La fel procedează foştii catolici şi foştii protestanţi din Irlanda de Nord. Tot aşa fac şi negrii şi albii din Statele Unite, precum şi membrii diferitelor triburi africane care odinioară se urau şi se luptau între ei. În revista britanică New Society a apărut acest comentariu: „Se pare că Martorii au mai mult succes decît oricare alt grup în ceea ce priveşte rapiditatea cu care elimină discriminările tribale din rîndul membrilor lor.“
Izvorul unităţii
19. Care sînt cele două domenii de importanţă vitală în care Martorii lui Iehova se deosebesc de contemporanii lor?
19 De ce pot Martorii lui Iehova să manifeste asemenea iubire şi unitate? Datorită oare educaţiei lor laice, a prestigiului, a bogăţiei sau a deşteptăciunii lor? Nu, ei nu sînt altceva decît nişte oameni obişnuiţi. Totuşi ei se manifestă în mod excepţional în două domenii de importanţă vitală. În primul rînd, ei acceptă întreaga Biblie ca fiind Cuvîntul inspirat al lui Dumnezeu şi fac tot posibilul pentru a-şi trăi viaţa în conformitate cu el, aşa cum a spus şi apostolul Pavel: „Atunci cînd aţi primit Cuvîntul lui Dumnezeu pe care l-aţi auzit de la noi, l-aţi acceptat nu ca pe cuvîntul oamenilor, ci aşa cum şi este în realitate, ca pe cuvîntul lui Dumnezeu, care este activ şi în voi, credincioşii“ (1 Tesaloniceni 2:13). În al doilea rînd, Martorii lui Iehova adoptă aceeaşi poziţie pe care au luat-o şi apostolii lui Isus, care au spus conducătorilor lor: „Noi trebuie să ascultăm mai degrabă de Dumnezeu ca stăpînitor decît de oameni.“ — Fapte 5:29.
20. Care este adevăratul izvor al unităţii existente în mijlocul Martorilor lui Iehova?
20 Ce se întîmplă cu un popor care acceptă întreaga Biblie ca fiind Cuvîntul lui Dumnezeu, trăieşte în conformitate cu ceea ce este scris în ea şi ascultă de Dumnezeu ca Guvernator al lor în toate lucrurile? În Fapte 5:32 se afirmă că „acelora care ascultă de el ca stăpînitor“, Dumnezeu le dă spiritul său sfînt, sau forţa sa activă care este extrem de puternică. Tocmai această este izvorul puterii care le dă posibilitate Martorilor lui Iehova să realizeze şi să păstreze o unitate mondială, adică un lucru imposibil pentru alţii.
21, 22. a) Cine deci împlineşte profeţia din Isaia 2:2–4? b) Ce împliniri profetice trăiesc în prezent Martorii lui Iehova?
21 Analizînd aşadar toate lucrurile, care este poporul ce împlineşte astăzi profeţia din Isaia 2:2–4? Relatînd despre timpul în care trăim noi astăzi, această profeţie declară că adevărata închinare la Iehova va fi ferm stabilită sub conducerea Regatului şi că mulţi vor zice: „Veniţi şi să ne suim la muntele lui Iehova, (. . .) şi el ne va instrui cu privire la căile sale iar noi vom umbla pe cărările sale.“ Profeţia mai spune: „Si el, cu certitudine, va face judecată printre naţiuni şi va pune lucrurile în ordine cu privire la multe popoare. Şi va trebui ca ele să făurească din spadele lor brăzdare şi din lăncile lor foarfece de grădină. Nu vor mai ridica spada naţiune contra naţiune, nici nu vor mai învăţa războiul.“
22 Cine sînt aceia care i-au permis lui Dumnezeu şi Cuvîntului său să pună „lucrurile în ordine“ în mijlocul lor? Cine sînt aceia care au răspuns pozitiv la porunca de a nu mai învăţa războiul, poruncă pe care le-a dat-o Dumnezeu? Cine sînt aceia care au preferat să petreacă în total cîteva mii de ani în închisorile şi lagărele de concentrare din timpul nostru decît să-şi ucidă semenii? Cine sînt aceia care manifestă respect faţă de Biblie, pe care o consideră drept Cuvîntul inspirat al lui Dumnezeu, şi ascultă de Dumnezeu ca Guvernator? Cine sînt aceia care manifestă o fraternitate internaţională care este unică în această lume sfîşiată de conflicte? Răspunsul nu poate fi altul decît Martorii lui Iehova. În prezent, sute de mii de „alte oi“ sînt adunate ca însoţitori ai rămăşiţei din „turma mică“ a celor unşi (Ioan 10:16; Luca 12:32). Aceştia beneficiază şi de împlinirea unei profeţii care a fost anunţată în timpul lui Osea. Profeţia respectivă relata că toţi slujitorii lui Iehova „vor fi adunaţi în mod sigur împreună“ sub o singură căpetenie, Isus Cristos, care se află la cîrma Regatului (Osea 1:11). Ei au văzut, de asemenea, că manifestarea unităţii în mijlocul lor reprezintă împlinirea cuvintelor pe care Isus le-a zis despre continuatorii săi cînd s-a rugat lui Dumnezeu, şi anume: „. . . pentru ca ei să fie una, aşa cum şi noi sîntem una“ (Ioan 17:20–22). Astfel, Dumnezeu şi-a ţinut faţă de ei promisiunea făcută cu mult timp în urmă: „Îi voi pune în unitate ca pe o turmă în ţarc.“ — Mica 2:12.
[Note de subsol]
a Facţiune = Grup de persoane unite pe baza unor interese politice comune (şi care de obicei se manifestă prin violenţă); partidă (DEX)
b Himeră = închipuire fără temei, fantezie irealizabilă, iluzie. (DEX)
Ai reţinut aceste aspecte?
□ Ce ne determină să tragem concluzia că Dumnezeu nu este susţinătorul religiilor lumeşti?
□ Cum îi identifică pe aceia care sînt într-adevăr uniţi în această lume sfîşiată de conflicte, textul din 1 Ioan 3:10–12?
□ Cine este izvorul adevărat al puterii care îi face pe slujitorii lui Iehova apţi de a-şi păstra unitatea mondială şi de ce posedă ei acest izvor de putere?
□ Care sînt măreţele profeţii pe care le vedem împlinindu-se astăzi cu privire la unitatea slujitorilor lui Dumnezeu?
[Legenda ilustraţiei de la pagina 12]
Fundamentul unităţii mondiale a fost deja pus.