Dacă omenirea ar trăi în unitate...

„FIE că sîntem hinduşi sau catolici, evrei sau luterani, quakeri sau musulmani, budişti, amişti sau mormoni, să ne gîndim la puritatea şi frumuseţea lumii în care am putea trăi dacă am da dovadă de tot atîta zel şi devotament pentru a realiza un paradis pe pămînt cît acela pe care-l manifestăm pentru a ne asigura viitorul în viaţa de apoi.“

Prin aceste cuvinte ziaristul american Mel Ellis a exprimat dorinţa multora dintre contemporanii noştri, care ar dori să trăiască într-o lume agreabilă. Totuşi, oamenii aceştia, în general, nu sînt dispuşi să-şi modereze opiniile religioase, economice, politice şi sociale, adică tocmai lucrurile care au generat atîta ură, discordie şi vărsare de sînge de-a lungul întregii istorii a omenirii.

Pămîntul s-ar putea bucura totuşi de transformări radicale dacă oamenii ar acţiona în unitate de scop. Un efect imediat al acestei unităţi ar fi încetarea războaielor, iar expresii ca „depozite de arme nucleare“ şi „cursa înarmărilor“ ar fi îndată scoase din uz. În astfel de condiţii, nu ar mai fi războaie care să mutileze corpurile şi să deregleze mintea oamenilor. Nimeni nu ar mai fi expus durerii cauzate de pierderea celor dragi în primul conflict care ar surveni.

În prezent, sumele care se cheltuiesc pentru înarmare şi pregătirile de război se ridică la 800 de miliarde de dolari anual. Ce schimbare extraordinară s-ar putea produce chiar în condiţiile actuale de imperfecţiune, dacă toate aceste cheltuieli ar fi făcute în scopuri paşnice! Gîndiţi-vă, de exemplu, la necesarul de locuinţe, spitale, şcoli, la nevoile igienico-sanitare elementare, precum şi la alte aspecte care ar putea fi satisfăcute. Pe de altă parte, aceste sume ar furniza cîte un loc de muncă pentru fiecare persoană, dîndu-le tuturor posibilitatea să lucreze spre binele semenilor lor. De asemenea, dacă toţi membrii familiei umane ar lucra laolaltă pentru bunăstarea tuturor, atunci ar fi hrană din belşug pentru toată lumea. André Fontaine, redactorul unei rubrici dintr-un ziar francez, a declarat următoarele: „Există suficientă bogăţie pentru fiecare, cu condiţia s-o întrebuinţăm în folosul omenirii.“

Să încercăm aşadar să ne imaginăm o familie umană unită. O cooperare dictată de iubire ar detrona nemiloasa concurenţă. Iată, în loc de ură înverşunată, compasiune faţă de semeni; în loc de violenţă necugetată, pace trainică; în locul dezbinărilor naţionaliste, respect mutual care aduce unitate.

Dar cum s-ar putea realiza vreodată asemenea schimbări? Bineînţeles, acest proces trebuie să pornească din minţile oamenilor, iar pentru a schimba mentalitatea trebuie să se efectueze o schimbare totală a educaţiei morale şi spirituale pentru a-i elibera pe oameni de toate influenţele care cauzează dezbinare. Dar, de unde s-ar putea oare obţine această educaţie care facilitează unitatea? S-ar putea oare obţine din sistemele politice, economice, religioase sau de învăţămînt ale acestei lumi?

Biblia ne dă un răspuns clar prin cuvintele redactate de profetul Ieremia: „Ştiu bine, o, Iehova, că nu-i aparţine omului pămîntean calea sa. Nu-i aparţine omului care umblă nici măcar să-şi dirijeze paşii.“ — Ieremia 10:23.

Această concluzie este de altfel confirmată şi de cuvintele lui Mark Thee, directorul Institutului Internaţional Pentru Cercetarea Păcii, institut care îşi are sediul în Norvegia. Iată ce a declarat el: „Situaţia internaţională de astăzi se caracterizează printr-o criză acută care a pătruns în aproape toate sferele activităţii umane: economice, politice, militare, spirituale şi morale. Situaţiile conflictuale se înmulţesc, violenţa este în creştere, iar recurgerea la forţă s-a generalizat atît în domeniul politic cît şi diplomatic (. . .). Echilibrul între pace şi război devine din ce în ce mai precar.“

Nu este oare cît se poate de clar că oamenii nu pot găsi singuri răspunsuri datorită lipsei de înţelepciune care să le îndrume paşii spre unitate mondială? Este adevărat că unii sînt de părere că această ar fi o exagerare şi că oamenii ar putea într-o bună zi să realizeze unitatea. Dar ce demonstrează faptele istorice? Ne dau ele vreun motiv temeinic să sperăm că unul sau mai multe dintre elementele acestei lumi ar putea fi o forţă care să realizeze unitatea lumii? Dacă nu, atunci cine sau ce anume ar putea s-o înfăptuiască?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 4]

Să ne imaginăm realizările la care s-ar putea ajunge în prezent dacă toţi banii cheltuiţi pe înarmare ar fi folosiţi la edificarea unei lumi paşnice!