„Fiecare la locul său“
„Tot timpul ei stăteau fiecare la locul său, de jur împrejurul taberei.“ — Judecători 7:21.
1, 2. Arătaţi deosebirea dintre lucrările lui Dumnezeu şi lucrările oamenilor.
LA CE te gîndeşti cînd compari armonia lucrării lui Dumnezeu cu dezordinea care domneşte în societatea umană? Nu eşti de aceeaşi părere cu scriitorul biblic inspirat care a spus: „Căci Dumnezeu nu este un Dumnezeu al dezordinii, ci al păcii“? (I Corinteni 14:33). Aceste cuvinte ale apostolului Pavel arată că Dumnezeu nu putea fi făcut răspunzător de starea de lucruri confuză în care se află lumea. Iehova ştie cum trebuie făcut că toate lucrurile supuse legilor sale să-şi aibă locul lor. Creaţia care ne înconjoară dovedeşte acest lucru. Cunoştinţa tot mai mare a omului despre univers depune mărturie de nenumărate ori despre ordinea supremă şi controlul care se exercită în el. Oriunde şi-ar îndrepta omul telescoapele, el observă că fiecare stea şi fiecare planetă îşi are locul ei, mişcînd-se ordonat pe orbita proprie.
2 Dar ce imagine diferită ne apare cînd ne îndreptăm privirile spre lucrările oamenilor îndărătnici de pe pămînt! Cîtă confuzie, dezordine şi rivalitate criminală! Omenirea este divizată şi copleşită de probleme nerezolvabile din punct de vedere politic, religios, social şi rasial. Criminalitatea este atît de răspîndită încît este imposibil să fie descoperit şi deferit justiţiei fiecare infractor. Chiar şi soldaţii din armatele naţionale, care trebuie să se supună unei severe discipline, încalcă adesea ordinele.
3. Cu ce sînt comparaţi creştinii? Ce fel de luptă duc ei?
3 Atunci n-ar trebui să ne mire că, aşa cum se interesează de universul fizic, Iehova se interesează şi de pacea şi ordinea din mijlocul reprezentanţilor săi de pe pămînt. În calitate de slujitori ai săi, creştinii luaţi ca indivizi sînt asemănaţi cu soldaţii disciplinaţi dintr-o armată. Apostolul Pavel a scris că fiecare trebuie să fie ca „un soldat loial al lui Isus Cristos“ (II Timotei 2:3, Today’s English Version). Fiecare creştin ar trebui să fie dispus să continue „să ducă o luptă excelentă“ (I Timotei 1:18). Dar nu trebuie să uităm niciodată faptul că luptă noastră e o luptă spirituală şi nu fizică. Aceasta este o luptă pe care o purtăm „împotriva conducătorilor mondiali ai acestui întuneric, împotriva forţelor spirituale din locurile cereşti.“ — Efeseni 6:12.
4. De ce nu vor avea succes asalturile lui Satan împotriva slujitorilor lui Dumnezeu?
4 Însă forţele care se află sub autoritatea „dumnezeului acestui sistem de lucruri“ vor să-i intimideze pe slujitorii lui Dumnezeu, aşa încît aceştia să-şi piardă curajul şi să fugă dinaintea duşmanulu (II Corinteni 4:4). Dar această tactică a împotrivitorilor va eşua lamentabil, deoarece Iehova este acela care dirijează cursul evenimentelor şi el este acela care „ne învaţă mîinile pentru război“ (Psalmul 18:34). Noi sîntem încurajaţi de asigurarea că „bătălia nu este a noastră, ci a lui Dumnezeu“ (II Cronicile 20:15). Prin intermediul puternicului său Comandant suprem, Isus Cristos, Iehova îi conduce pe soldaţii săi fideli la biruinţă, dîndu-le asigurarea că nu vor trebui să bată niciodată în retragere din faţa atacurilor adversarului. — Psalmul 18:25.
5. De ce i-a dat Iehova lui Ghedeon instrucţiuni contrare oricărei teorii omeneşti cu privire la strategie?
5 Cu ajutorul unei relatări captivante, inspirate, a unei bătălii care s-a desfăşurat în timpul judecătorilor lui Israel cu multe secole înaintea erei noastre, Iehova ne atrage atenţia asupra unor principii de luptă de care „soldaţii lui Cristos“ ar face bine să ţină seama. Era pe timpul judecătorului Ghedeon, cînd o armată de oameni care se închinau la demoni şi care erau „numeroşi ca lăcustele“ a invadat ţara lui Israel (Judecători 6:5). Iehova i-a dat instrucţiuni lui Ghedeon cum să procedeze în faţa acestei ameninţări în aparenţă înspăimîntătoare. Contrar oricăror teorii omeneşti privitoare la strategie, Ghedeon a fost îndrumat să-şi reducă armata de la 32 000 la 10 000 iar apoi la 300 de oameni. Dar în ciuda acestui mic număr de luptători Iehova a promis: „Eu vă voi salva.“ — Judecători 7:2–7.
6. Descrie atacul lui Ghedeon şi al celor 300 de oameni asupra taberei madianite.
6 Tot echipamentul celor 300 se reducea la 300 de corni de suflat şi 300 de oale mari de lut înăuntrul cărora se afla cîte o torţă. La miezul nopţii Ghedeon a aşezat războinicii în jurul taberei madianiţilor şi a aliaţilor acestora, ordonîndu-le oamenilor să aştepte semnalul pe care-l va da el şi abia apoi să intre în acţiune. Ascultarea loială şi respectarea strictă a comenzilor de luptă a lui Ghedeon erau de importanţă vitală. Cînd toţi se aflau la locurile fixate şi cînd Ghedeon a dat semnalul, cei 300 „au sunat din corni şi au sfărîmat oalele de lut [în care erau ascunse torţele] şi au apucat din nou torţele cu mîna stîngă iar cu dreapta cornii pentru a suna din ei şi au început să strige: ‘Sabia lui Iehova şi a lui Ghedeon!’ Tot timpul ei stăteau fiecare la locul său, de jur împrejurul taberei şi întreaga tabără a început să alerge şi să izbucnească în ţipete şi au fost puşi pe fugă.“ Duşmanul a fost învins. — Judecători 7:19–22.
7. Ce întrebări se impun cu privire la acest eveniment biblic?
7 Aici apar cîteva întrebări justificate. De exemplu, ar fi dat Iehova acest extraordinar triumf celor 300 dacă aceştia n-ar fi luat în serios ordinele de luptă sau dacă n-ar fi aşteptat semnalul lui Ghedeon? Cum ar fi fost situaţia dacă ei ar fi neglijat vreo parte a echipamentului de luptă pe care li-l dăduse Ghedeon sau dacă ar fi decis singuri că un loc sau altul din apropierea taberei duşmane era mai bun decît cele alese de Ghedeon? Din toate acestea se desprind principii foarte importante, după care trebuie să ne conducem astăzi, deoarece aceste lucruri li s-au întîmplat ca să ne servească drept avertisment şi să tragem folos. — I Corinteni 10:11.
8. Pe cine trebuie să ne bizuim pentru a cîştiga biruinţa în lupta pe care o purtăm?
8 În lupta noastră creştină trebuie să-l recunoaştem pe Iehova în toate căile noastre. Trebuie să apelăm la el şi să ne încredem în el căci el este cel care dă biruinţa. Dimpotrivă nici cea mai inteligentă strategie umană şi nici cele mai geniale idei concepute de oameni nu pot garanta succesul. „Nu prin forţa militară nici prin putere, ci prin spiritul meu,“ spune Iehova (Zaharia 4:6). În lupta noastră zilnică pentru adevăr şi dreptate noi, creştinii, vom respinge ideile şi metodele care nu şînt în armonie cu principiile pe care i le-a dat Dumnezeu poporului său pentru a-l îndruma. Tendinţa de a urma sfaturile celor din lume este o dovadă de slăbire a credinţei noastre în capacitatea lui Dumnezeu de a veni în ajutorul nostru în timpuri de necesitate. Convingerea noastră trebuie să fie la fel de fermă ca aceea a scriitorului biblic Iacob (1:5): „Deci dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, să continue s-o ceară lui Dumnezeu, căci el dă cu generozitate tuturor şi fără să reproşeze; şi ea îi va fi dată.“
„UITAŢI-VĂ LA MINE ŞI ÎNVĂŢAŢI“
9, 10. a) Cine este Comandantul şi Conducătorul nostru de astăzi? b) Cum putem să ne „uităm“ la el, din moment ce el este invizibil?
9 Isus Cristos, Mai Marele Ghedeon, deţine acum comanda deplină a forţelor sale vizibile şi învizibile. Prin el Iehova dezvăluie progresiv poporului său scopurile şi timpul fixat al evenimentelor viitoare. Cît de emoţionant este cînd îţi dai seama că Cristos Isus este activ în acţiunea de îndrumare a „soldaţilor“ săi de pe pămînt, făcîndu-i astfel părtaşi la victoria finală! Fidel promisiunii sale, el este cu ei „în toate zilele, pînă la încheierea sistemului de lucruri.“ — Matei 28:20.
10 Deoarece Cristos Isus este acum Conducătorul şi Comandantul întronat al tuturor luptătorilor pentru adevăr şi dreptate, putem învăţa uitîndu-ne la el cu toţii, în deplină unitate, aşa cum şi cei 300 de luptători au învăţat uitîndu-se la Ghedeon (Judecători 7:17). Dar cum ne putem „uita“ astăzi la Cristos, din moment ce el este invizibil? Noi ne „uităm“ la el în sensul că deosebim semnalele pe care ni le transmite prin „sclavul“ său vizibil, numit peste toate interesele pămînteşti ale regatului său (Matei 24:45–47). Prin această filieră numită prin spirit Isus le poate transmite ordinele sale şi le poate dezvălui strategia sa tuturor celor care sînt „soldaţii“ săi. Aceştia nu-şi pot permite să înainteze după bunul lor plac şi nici să devină nerăbdători pentru că lucrurile nu se petrec potrivit aşteptărilor lor. Comandantul nostru invizibil este cel care decide momentul în care trebuie să aibă loc fiecare operaţie. Punctul lui de vedere este acela care are întîietate şi nu propriul nostru punct de vedere.
ECHIPAMENTUL PE CARE NI-L PUNE LA DISPOZIŢIE DUMNEZEU
11. Ce fel de echipament folosesc slujitorii lui Dumnezeu astăzi?
11 Mai Marele Ghedeon ştie de ce echipament au nevoie soldaţii săi. Noi nu avem nevoie de arme omeneşti, căci noi nu luptăm împotriva oamenilor. Lupta noastră este spirituală şi de aceea armele noastre sînt „puternice datorită lui Dumnezeu, pentru a răsturna întăriturile. Căci noi răsturnăm raţionamentele şi tot ce este trufaş şi se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu; şi orice gînd noi îl facem captiv ascultării de Cristos“ (II Corinteni 10:4, 5). Indiferent de opoziţia care s-ar putea ridica împotriva lor, fidelii războinici creştini trebuie să devină pricepuţi în mînuirea echipămentului pe care li l-a dat Dumnezeu, astfel încît să fie capabili să-l imite pe apostolul Pavel, adică să spună oamenilor „tot sfatul lui Dumnezeu.“ — Faptele 20:27.
12. a) Cum se explică eficacitatea micuţei trupe a lui Ghedeon? b) De ce se bucură astăzi servii lui Iehova de o eficacitate asemănătoare?
12 Soldaţii lui Ghedeon au trebuit să acţioneze ca un singur om şi să-şi folosească echipămentul pentru a obţine rezultatul dorit. Cînd au spart cele 300 de oale de lut, cînd au ridicat cît mai sus cele 300 de torţe, cînd au dat alarma, suflînd în cei 300 de corni şi cînd strigătele celor 300 de bărbaţi au izbucnit din toate părţile, sfărîmînd liniştea nopţii, efectul asupra taberei madianite a fost de-a dreptul nimicitor! În mod similar, nu este oare adevărat că şi în prezent anunţarea simultană a regatului lui Dumnezeu şi a răzbunării sale îl face pe duşman să exagereze amploarea şi pericolul pe care îl constituie pentru ei mesajul proclamat? Dar care este motivul? Motivul este că întreaga organizaţie a poporului lui Dumnezeu se conformează cu bucurie programului stabilit de Mai Marele Ghedeon pentru anunţarea acestor mesaje concrete în faţa lumii, program care îl face de cunoscut prin „sclavul“ său numit. Pe de altă parte, dacă fiecare dintre Martorii lui Iehova ar face cum i-ar plăcea lui referitor la timpul şi la modul în care să fie anunţat mesajul lui Dumnezeu, cum ar putea să se depună vreodată o mărturie mondială? Este limpede că voinţa lui Iehova este „să avem aceeaşi atitudine spirituală pe care a avut-o Isus Cristos [Mai Marele Ghedeon], pentru ca de comun acord să putem glorifica cu o singură gură pe Dumnezeul şi Tatăl Domnului nostru Isus Cristos.“ — Romani 15:5, 6.
13, 14. Ce anume dă forţă mesajului pe care îl anunţă slujitorii lui Iehova astăzi?
13 Forţa unificatoare este spiritul lui Iehova şi Cuvîntul său, Biblia. Din fericire, noi nu mergem fiecare separat şi nu învăţăm pe alţii ceea ce crede fiecare dintre noi despre mesajul Bibliei. Prin intermediul unui mare număr de publicaţii, Iehova ne-a pus la dispoziţie un preţios ajutor pentru a înţelege bine Cuvîntul său şi pentru a avea cu toţii acelaşi fel de a gîndi şi aceeaşi învăţătură. Iată de ce în mijlocul nostru nu există catastrofala lipsă de unitate şi mulţimea de doctrine contradictorii care se află în creştinătate şi în lumea păgînă. Noi nu acţionăm cu timidate, nici nu atenuăm mesajul lui Dumnezeu adresat naţiunilor, mesaj al speranţei, e adevărat, dar şi mesaj al răzbunării şi răsplătirii! Noi sîntem deplin conştienţi că sunetul trîmbiţei trebuie să fie puternic şi clar. — I Corinteni 14:8.
14 Cît de potrivit este, deci, ca noi toţi să apreciem valoarea echipamentului pe care ni-l pune Iehova la dispoziţie pentru războiul nostru creştin! De asemenea, el ne instruieşte temeinic în privinţa folosirii lui, astfel încît să se poată depune o foarte eficientă mărturie atît oamenilor cît şi naţiunilor. Mărturia nu este glasul unei persoane singuratice care strigă în pustiu, ci este avertismentul puternic, pătrunzător, care răsună în toată lumea. Astfel „Iehova face cu siguranţă să se audă glasul său puternic înaintea forţelor sale armate.“ — Ioel 2:9, 11.
„FIECARE LA LOCUL SĂU“
15. Ce acţiune ar fi fost de neconceput pentru vreunul dintre oamenii lui Ghedeon?
15 În cazul celor 300 de luptători ai lui Ghedeon era de neconceput ca vreunul dintre ei, după ce fusese repartizat la postul său, să refuze să stea în acel post sau să dorească să şi-l schimbe cu altcineva, sau chiar să-şi aleagă propriul său punct strategic. Aceasta ar fi însemnat să pună pe primul loc modul său de gîndire mai presus de cel al lui Ghedeon, omul pe care îl alesese Iehova pentru a dirija atacul. În plus, un asemenea om ar fi dovedit lipsă de umilinţă şi lipsă de aşteptare a timpului şi hotărîrii lui Iehova de a face o eventuală schimbare. Şi cum s-ar fi potrivit această atitudine cu participarea neprefăcută la strigătul: „Sabia lui Iehova şi a lui Ghedeon!“?
16. Cum ne ajută umilinţa să ne îndeplinim obligaţiile?
16 Astăzi, în ordinea stabilită de Iehova, fiecare dintre noi trebuie să aibă în vedere în primul rînd scopul lui Iehova şi interesele generale ale regatului său. Noi trebuie să ne îndeplinim cu fidelitate responsabilitatea care ne-a fost încredinţată, indiferent care ar fi locul nostru în organizaţie (I Corinteni 4:2). De asemenea, trebuie să dovedim umilinţă, fapt care ne va impiedica să punem propria noastră persoană în prim plan. Principiul pe care l-a învăţat Cristos se aplică în toate situaţiile: „Oricine se înalţă pe sine va fi umilit şi oricine se umileşte va fi înălţat“ (Matei 23:12). Iar Iacob îndeamnă: „Umiliţi-vă [nu doar în ochii oamenilor ci şi] în ochii lui Iehova, şi el vă va înălţa.“ — Iacob 4:10.
17. Se interesează Iehova de fiecare dintre noi?
17 Noi înţelegem acum întreaga semnificaţi a expresiei: „fiecare la locul său“ (Judecători 7:21). Pentru că aparţinem organizaţiei lui Iehova, să fim fericiţi să servim oriunde sîntem puşi şi să ne îndeplinim serviciul cu cît mai multă fidelitate. Să fim convinşi că Acela care ţine seama chiar şi de căderea la pămînt a unei neînsemnate vrăbii, se interesează cu atît mai mult de noi, care servim cu fidelitate, indiferent ce sarcină îndeplinim (Matei 10:29–31). El ştie ce pregătire ne este necesară şi ce sarcină ni se potriveşte mai bine şi el ne foloseşte ca atare. Putem fi siguri că nu sîntem trecuţi cu vederea. — I Petru 5:10.
18. De ce avem noi o atît de mare încredere în Iehova?
18 Astăzi toţi slujitorii lui Dumnezeu sînt sub comanda Mai Marelui Ghedeon, Cristos Isus. Noi dorim să servim în unitate la justificarea numelui lui Iehova, rămînînd smeriţi „fiecare la locul său,“ supuşi dispoziţiilor lui Dumnezeu. Avem convingerea că aceasta este strategia lui Iehova care va asigura victoria finală. De asemenea, avem toată încrederea că Iehova vede supunerea nostră loială şi că ne vă răsplăţi cu „adevărata viaţă“ în noua ordine, căci Cuvîntul său declară: „Deveniţi statornici, neclintiţi, fiind în permanenţă ocupaţi din plin în lucrarea Domnului, ştiind că truda voastră nu este zadarnică în legătură cu Domnul.“ — I Timotei 6:19; I Corinteni 15:58.
Vă amintiţi?
□ De ce oare nu semăna de loc strategia lui Ghedeon cu teoriile generalilor lumii?
□ Ce anume i-a permis lui Ghedeon să cîştige o atît de completă biruinţă?
□ Cum comunică astăzi Iehova cu slujitorii săi?
□ Cum trebuie să-şi privească soldaţii de azi ai lui Cristos postul care le-a fost încredinţat?
[Legenda ilustraţiei de la pagina 28]
Iehova a pus la dispoziţie echipămentul fără de care n-am putea purta lupta noastră.
[Text generic pe pagina 27]
Supunerea loială şi conformarea strictă la ordinele lui Iehova le-au adus lui Ghedeon şi oamenilor săi o răsunătoare biruinţă