Unde se află adevărata pace sufletească?
PACEA sufletească. Cine o mai poate găsi astăzi, în această lume agitată? Deseori teroriştii pun în pericol viaţă oamenilor. Refugiaţii recurg la fuga dintr-o ţară în alta. Numărul armelor nucleare creşte vertiginos, devenind nişte santinele capabile să extermine în întregime specia umană. Inflaţia înghite cu neşaţ fondurile strînse şi economiile făcute pe parcursul unei vieţi. La aceasta adăugaţi numeroasele „lupte“ personale cu problemele de sănătate, durerea cauzată de moartea unei fiinţe dragi — şi nenumăratele necazuri comune tuturor oamenilor — şi veţi vedea că adevărata pace sufletească este un lucru rar în societatea contemporană.
Dar unde îşi caută majoritatea oamenilor siguranţa şi mult sperata pace sufletească? Deseori în acumulări de bani şi lucruri materiale. Dar aduc oare acestea adevărata pace sufletească?
Aşa s-ar părea. Dar discret — aproape pe nesimţite — valoarea lucrurilor materiale scade cu trecerea anilor. De exemplu, un bogătaş poate avea multe haine scumpe. Dar ce nebunie să acorzi prea multă importanţă garderobei personale! O gîză cu patru aripi — îndeosebi în stadiul de larvă — poate face prăpăd printre hainele scumpe. Da, molia poate constitui o ameninţare şi, într-o anumită măsură, poate priva pe cineva de senzaţia de siguranţă şi de presupusa pace sufletească. În plus, chiar şi atunci cînd scapă de ravagiile moliilor, hainele putrezesc sau pot fi furate.
„O COMOARĂ NESECATĂ“
Profetul Isaia a arătat că rezultatul final pentru adversarii săi îndărătnici va fi asemenea unui veşmînt putred sau mîncat de molii. Dar în acelaşi context Isaia a indicat adevăratul izvor al siguranţei şi al liniştii sufleteşti, zicînd: „Iată! Domnul Suveran Iehova însuşi mă va ajuta. Cine este acela care poate declara că sînt rău? Iată! Cu toţii, ca un veşmînt, vor putrezi. Vor fi înghiţiţi de o molie neînsemnată“ (Isaia 50:7–9). Într-adevăr, în timp ce lucrurile materiale au doar o valoare trecătoare, o relaţie personală apropiată cu Dumnezeu este întăritoare. Ea dă adevărata pace sufletească.
Isus Cristos merge cu explicaţia şi mai departe cînd spune: „Nu te teme turmă mică, deoarece Tatăl vostru a consimţit să vă dea regatul. Vindeţi lucrurile care va aparţin şi faceţi daruri de îndurare. Faceţi-vă pungi care nu putrezesc, o comoară nesecată în ceruri, de care nu se poate apropia hoţul, iar molia nu o poate roade. Căci unde este comoara ta acolo va fi şi inima ta“ (Luca 12:32–34). Atunci Isus le vorbea continuatorilor săi unşi care urmau să devină co-moştenitorii lui în regatul ceresc (Romani 8:12–17). Dar acest principiu fundamental este valabil pentru toţi creştinii. Lucrurile spirituale au o valoare excepţională.
O PREŢIOASĂ „INTIMITATE CU IEHOVA“
Dar mai preţios decît oricare alt lucru este o relaţie personală cu Dumnezeul Cel Preaînalt. Cu privire la această „comoară“ psalmistul David a spus: „Intimitatea cu Iehova este a celor care se tem de el“ (Psalmul 25:14). Şi ce faptă măreaţă este să te alături celorlalţi care se bucură de o relaţie personală apropiată cu Dumnezeu şi care alcătuiesc poporul său! Cu alt, prilej, David a declarat fericit: „Te voi elogia în marea adunare; te voi lăuda în mijlocul a numeroşi oameni.“ — Psalmul 35:18.
Însă oricît de important ar fi să stai împreună cu poporul lui Dumnezeu, serviciul nostru nu va obţine aprobarea divină dacă el nu va fi decît o activitate formală şi automată. De fapt, adevărata pace sufletească poate fi deficitară dacă cineva îşi îndeplineşte obligaţiile creştine cu stricteţe dar nu are pornirea lăuntrică necesară. Înainte de a-şi consacra viaţă lui Dumnezeu, o tînără femeie a fost încîntată să fie alături de Martorii lui Iehova. Dar ea recunoaşte:
„. . . Am fost atrasă de oamenii acestei noi religii. Ei erau oameni fericiţi, prietenoşi, care găseau plăcere în respectarea normelor morale înalte ale Bibliei. Îmi făcea plăcere să stau cu ei. Mergeam la întrunirile lor şi chiar participam la lucrarea din casă în casă, pentru a vorbi altora despre Biblie.
Apoi, într-o zi mi-am pus o întrebare serioasă: Ce trebuie oare să te determine să practici o religie: relaţia ta cu anumiţi oameni sau relaţia ta cu Dumnezeu? Am observat că devenisem activă ca Martoră a lui Iehova deoarece îmi plăceau foarte mult aceşti oameni şi voiam să-i fac plăcere şi soacrei mele [o Martoră] şi nu pentru că îl iubeam pe Dumnezeu. Mergeam din casă în casă cu Biblia, dar nu ştiam de ce o făceam. Aşa că mi-am întrerupt activitatea.“
Lunile au trecut şi tînăra femeie a apreciat „ce înseamnă a avea o relaţie personală cu Iehova Dumnezeu.“ De asemenea, ea a primit ajutor în înţelegerea Scripturilor de la o oarecare femeie creştină şi a simţit grija plină de dragoste din partea adunării locale a Martorilor lui Iehova. Rezultatul? Ea „a găsit o speranţă vie în relaţia [ei] personală cu Iehova.“ Tînăra femeie s-a botezat ca simbol al consacrării ei lui Iehova şi a început să-i servească fericită împreună cu poporul său.
De linişte sufletească şi de un real sentiment de siguranţă au parte cei care au o relaţie intimă cu Iehova. Şi cu toate necazurile vieţii, ei alături de tovarăşii lor de credinţă „îi servesc lui Iehova cu bucurie“ (Psalmul 100:2). Dar să sondăm mai adînc şi să învăţăm de ce creştinii adevăraţi se bucură de o pace adevărată în ce priveşte mintea şi inima lor în această lume agitată.