Să ne supunem cu fidelitate ordinii teocratice

„Iată! Ce bine şi plăcut este ca fraţii să locuiască împreună în unitate! Este ca roua Hermonului care coboară pe munţii Sionului.“ — Psalmul 133:1, 3.

1. Cum descrie Cuvîntul lui Iehova viaţa dinăuntrul casei pămînteşti, a slujitorilor săi dedicaţi?

CE EXCELENTĂ descriere a casei celor care, deşi răspîndiţi pe toată suprafaţa globului, şi-au dedicat viaţa Părintelui lor comun, Iehova Dumnezeu! El, la rîndul său, prezidează peste această casă într-un mod remarcabil, prevăzîndu-ne plin de iubire cu tot ceea ce avem nevoie. — Psalmul 145:16.

2. Ce înseamnă supunere faţă de ordinea teocratică?

² Dar Iehova insistă, de asemenea, cu fermitate asupra respectării păcii şi ordinii de către toţi copiii săi (I Corinteni 1:10). Şi aceste bune rezultate se datoresc faptului că servii lui Dumnezeu se supun cu fidelitate ordinii teocratice. Ce înseamnă aceasta? Dat fiind faptul că guvernarea lui Dumnezeu este o teocraţie (o guvernare a lui Dumnezeu), supunerea faţă de ordinea teocratică înseamnă ascultare faţă de legile, regulile şi principiile care provin de la Dumnezeu. — Isaia 33:22.

3. Cum şi-a exprimat Isus simţămintele în ce priveşte supunerea faţă de conducerea lui Dumnezeu?

³ Cel mai minunat exemplu de supunere loială faţă de ordinea teocratică este cel al lui Isus Cristos. În cer el era „întîiul născut din toată creaţia“ (Coloseni 1:15). „Iehova însuşi m-a făcut ca începutul căii sale, cea mai veche dintre lucrările sale de demult. Din timp indefinit am fost instalat, de la început, din vremuri mai vechi decît pămîntul . . . Am ajuns să fiu alături de el [de Dumnezeu] ca meşter lucrător şi am ajuns să fiu cel faţă de care el era deosebit de afectuos zi de zi, bucurîndu-mă înaintea lui tot timpul“ (Proverbele 8:22, 23, 30). Chiar şi în timpul existenţei sale pe pămînt Isus îşi găsea plăcerea în supunerea faţă de Dumnezeu. Isus a explicat: „Am coborît din cer ca să fac nu voia mea, ci voia celui care m-a trimis“ (Ioan 6:38). Dorind să facă voia lui Dumnezeu, el, Isus, era foarte atent să-i înveţe pe alţii numai gîndurile lui Dumnezeu şi nu pe ale sale. „Ceea ce vă învăţ nu este al meu, ci aparţine celui care m-a trimis,“ a spus Isus (Ioan 7:16). Ce exemplu minunat pentru toţi servii lui Dumnezeu!

4. Cum se exercită azi stăpînirea teocratică?

⁴ Datorită supunerii lui loiale faţă de conducerea teocratică, chiar pînă la moarte, Isus a fost răsplătit cu nemurirea într-o viaţă cerească. În plus, i s-a dat „toată autoritatea (. . .) în cer şi pe pămînt“ (Matei 28:18). La rîndul său, el a încredinţat „toate avuţiile lui“ de pe pămînt (interesele pămînteşti ale Regatului său) creştinilor unşi fideli. Pe aceştia Isus i-a numit „sclavul fidel şi prevăzător“ (Matei 24:45–47). Răsplata lor este ca într-o bună zi să împartă conducerea cu Cristos în calitate de „preoţi“ şi „regi“ în regatul său (Apocalipsul 14:1, 4; 20:6). Astăzi o rămăşiţă a acestui „sclav fidel“ este încă în viaţă pe pămînt. îndatoririle ei includ primirea şi transmiterea hranei spirituale la vreme tuturor slujitorilor pămînteşti ai lui Iehova. Membrii acesteia ocupă o poziţie similară cu cea a lui Pavel şi a colaboratorilor săi cînd acest apostol a spus despre minunatele adevăruri pe care Dumnezeu le dă poporului său: „Nouă ni le-a revelat Dumnezeu prin spiritul său“ (I Corinteni 2:9, 10). De asemenea, ei iau conducerea în ceea ce priveşte serviciul de predicare a Regatului, serviciu ce trebuie îndeplinit „pe tot pămîntul locuit“ înainte de sfîrşitul acestui condamnat sistem de lucruri. — Matei 24:14.

REZULTATELE UNEI ATITUDINI GREŞITE

5, 6. a) Ce consecinţe au avut de suportat Adam şi Eva pentru că au dorit să fie independenţi de Iehova? b) Cum acţionează Iehova faţă de ‘lupii îmbrăcaţi în haine de oi’?

⁵ Este deci de o importanţă vitală ca fiecare membru al familiei lui Dumnezeu să se supună loial învăţăturilor şi dispoziţiilor Marelui Teocrat Iehova şi Fiului-Rege Cristos Isus, aşa cum sînt transmise prin „sclavul fidel“ de pe pămînt! Deoarece ordinea teocratică se exercită începînd de la Iehova în jos, noi nu dorim să devenim niciodată imitatori ai lui Satan Diavolul, căutînd să ducem o viaţă independentă de conducerea teocratică. Aminteşte-ţi de rezultatele dureroase la care a ajuns Eva cînd a ascultat de îndemnul înşelător al lui Satan ca ea să nu se supună ordinii teocratice. De fapt, el i-a spus: ‘Fii independentă de Dumnezeu. Fă ceea ce crezi tu. Decide singură ce este drept şi greşit. Atunci vei fi ca Dumnezeu. Categoric că nu vei muri’ (Geneza 3:1–5). Aceste afirmaţii păreau atrăgătoare, dar erau o minciună (Ioan 8:44). Cînd soţul ei i s-a alăturat, abandonînd supunerea faţă de ordinea teocratică, amîndoi au fost expulzaţi din Eden şi din familia celor loiali lui Dumnezeu. Cu timpul, aşa cum avertizase Iehova, sentinţa de moarte a fost executată asupra amîndurora. — Geneza 2:17.

⁶ În mod asemănător, astăzi, oricine din mijlocul poporului lui Iehova care se lasă în voia învăţăturii independente şi contrare îl imită nu pe Dumnezeu, ci pe Satan Diavolul. Însă Iehova vede ce se întîmplă în cadrul familiei sale şi ţine seama de aceasta (Proverbele 15:3). El nu va tolera persoane asemănătoare lupilor care ar vrea să-i devoreze pe ai săi care sînt asemănători oilor, ci, la timpul potrivit, va trece la acţiune hotărîtă împotriva lor (Matei 7:15–23). Asemenea unui tată iubitor, el apără bunătatea spirituală a familiei sale. — Ezechiel 34:11–16.

7. Ce au uitat Aaron şi Maria? b) Care au fost consecinţele?

⁷ Alte exemple scot de asemenea în evidenţă pericolul în care se află cineva care nu se supune loial ordinii teocratice. De exemplu, Maria şi Aaron s-au îngîmfat din cauza legăturii lor familiale cu Moise şi au pus la îndoială poziţia lui în adunarea Israelului antic (Numerele 12:1, 2). Ei au uitat faptul că însuşi Iehova l-a însărcinat pe Moise cu o autoritate specială, dovedită prin numeroase minuni. Iehova le-a amintit: „Slujitorului meu Moise (. . .) îi este încredinţată toată casa mea. Lui îi vorbesc gură către gură . . . De ce, atunci, nu v-aţi temut să vorbiţi împotriva slujitorului, meu, împotriva lui Moise?“ Atunci „mînia lui Iehova s-a aprins împotriva lor.“ Aaron a fost mustrat aspru, iar Maria a fost lovită de lepră şi expulzată din tabăra lui Israel timp de şapte zile. — Numerele 12:7–15.

8. Ce ilustrează cazul lui Saul?

⁸ Apoi cazul regelui Saul din Israelul antic, care a refuzat să-l aştepte pe Iehova. În schimb el a adus plin de îngîmfare jertfe, cu toate că nu era preot, prezentînd drept scuză faptul că se temea să nu-i dezerteze oamenii. Dar a cui era armata? A lui Saul sau a lui Iehova? Profetul Samuel i-a spus: „Te-ai comportat cu nesăbuinţă. N-ai păzit porunca lui Iehova, Dumnezeu tău . . . Iar acum regatul tău nu va dura“ (I Samuel 13:13, 14). Regalitatea a fost luată de la Saul şi dată unui „om corespunzător inimii lui Iehova.“ Astfel Saul a plătit scump, atît pentru lipsa de supunere cît şi pentru lipsa de căinţă sinceră cînd i s-a atras atenţia asupra faptei sale. Exemplul acesta ilustrează că Iehova este atent la toate manifestările de înfumurare, de independenţă sau de respingere a ordinii teocratice din sînul poporului său. — Proverbele 11:2.

9. De ce a fost expulzat regele Ozia?

⁹ Asemănător este şi cazul regelui Ozia din Iuda. Deşi el era rege peste poporul lui Iehova, totuşi nu fusese autorizat să servească în calitate de preot. El însă a insistat să exercite funcţia de preot. Preoţii au protestat energic şi i-au spus: „Nu este treaba ta, Ozia, să arzi tămîie pentru Iehova, ci este treaba preoţilor, fiii lui Aaron, cei sfinţiţi, să ardă tămîie. Ieşi din sanctuar; căci te-ai comportat cu nesăbuinţă.“ Atunci, arătîndu-şi lipsa d căinţă, Ozia s-a înfuriat pe preoţi, mărindu-şi păcatul de a se fi înfumurat. „În timpul furiei împotriva preoţilor, lepra i-a izbucnit pe frunte (. . .), deoarece Iehova îl lovise cu ea.“ El a continuat să rămînă lepros pînă în ziua morţii sale, trăind ca expulzat, „separat de casa lui Iehova.“ — II Cronicile 26:16–21.

10. Cum î-a descris Pavel pe cei care contestau numirea lui de către Isus?

¹⁰ Apostolul Pavel a vorbit despre anumite persoane care contestau numirea specială pe care el o avea de la Capul adunării creştine, Isus Cristos (II Corinteni 11:12). Dar Pavel a spus că aceşti oameni erau „apostoli falşi, lucrători mincinoşi care se preschimbă în apostoli ai lui Cristos. Şi nu-i de mirare, căci Satan însuşi se preschimbă încontinuu într-un înger de lumină“ (2 Corinteni 11:13, 14). Acei oameni căutau să-şi promoveze interesele lor egoiste. Pavel avertizase cu privire la acest fel de persoane, spunînd: „Dintre voi înşivă se vor ridica bărbaţi care vor vorbi lucruri deformate, pentru a atrage după ei pe discipoli. De aceea vegheaţi“ (Faptele 20:30, 31). Pavel i-a implorat pe fraţi, inclusiv pe aşa-zişii apostoli, să nu permită ca dezbinarea şi dezordinea să distrugă unitatea şi rodnicia adunării creştine. Dacă cineva nu dădea ascultare sfatului înspirat de spirit, alergau în întîmpinarea propriei nimiciri. — Galateni 1:7–9.

11. Cum apără Iehova armonia casei sale pămînteşti?

¹¹ Apostolul Ioan a scris şi el sub inspiraţie: „Oricine o ia înainte şi nu rămîne în învăţătura lui Cristos nu-l are pe Dumnezeu. . . . Dacă vine cineva la voi şi nu aduce această învăţătură, să nu-l primiţi niciodată în casele voastre şi să nu-i adresaţi vreun salut. Căci cel care-i adresează un salut este părtaş la lucrările nelegiuite ale aceluia“ (II Ioan 9–11). Da, Iehova va apăra spiritul bun şi armonia casei sale.

CUM SĂ VEGHEM?

12. Unde îi strînge Iehova pe toţi aceia care îl iubesc?

¹² În această „parte finală a zilelor“ Iehova îi strînge pe toţi cei care îl iubesc într-o organizaţie unită, armonioasă. Oamenii din toate naţiunile dau atenţie chemării: „Veniţi voi oameni, şi să mergem la muntele lui Iehova, la casa Dumnezeului lui Iacob; şi el ne va instrui despre căile sale, iar noi vom umbla pe cărările sale (Isaia 2:2, 3). Observaţi că Iehova nu-i lasă pe oameni să umble pe propriile lor căi nici propriile lor cărări, ci îi instruieşte pe căile sale în aşa fel încît să poată umbla pe ele. — Ieremia 10:23, 24.

13. a) De ce trebuie să veghem în mod special acum? b) Ce anume ne este necesar pentru a dejuca planurile lui Satan?

¹³ Pe de altă parte, acum Satan este într-o stare de „mare furie.“ El ştie că i-a rămas numai „o scurtă perioadă de timp“ pînă cînd va fi scos din luptă. Astfel el „dă tîrcoale ca un leu care răcneşte, căutînd să devoreze pe cineva“ (Apocalipsul 12:12; I Petru 5:8). De aceea trebuie să fim treji, veghind la toate eforturile pe care le depune dumnezeul acestei lumi, Satan Diavolul, pentru a semăna neînţelegere şi dezbinare printre membrii familiei lui Iehova. Vegheaţi bine asupra felului în care umblaţi: nu ca nişte neînţelepţi, ci ca nişte înţelepţi, cumpărînd în întregime pentru voi timpul prielnic, căci zilele sînt foarte rele. Din acest motiv încetaţi să mai fiţi nestăpîniţi, ci continuaţi să învăţaţi care este voia lui Iehova“ (Efeseni 5:15–17). Profitînd de măsurile luate de Iehova spre binele nostru spiritual, noi vom fi zidiţi, purificaţi şi înarmaţi corespunzător. În acest fel vom putea fi capabili să dejucăm planurile nelegiuite ale lui Satan şi să-i zădărnicim scopul. — Efeseni 6:10–13.

14. De ce este periculos să avem o părere prea înaltă despre noi înşine?

¹⁴ O atitudine de care trebuie să ne păzim în mod special este aceea de a avea o părere mult prea înaltă despre noi înşine (Romani 12:3). Această atitudine l-ar putea face pe un creştin să creadă că el are o misiune specială de la Dumnezeu, aparte de filiera prin care Iehova împarte adevărurile sale şi îşi îndrumă familia. De fapt, ea l-ar aşeza pe respectivul într-o presupusă relaţie specială cu Iehova, relaţie de care nu se bucură vreun alt frate sau soră din familie. Dar acest fel de izolare nu poate duce decît la nebunie: „Cel care se izolează va căuta propria sa dorinţă egoistă; el va izbucni împotriva oricărei înţelepciuni practice.“ — Proverbele 18:1.

SĂ NE ÎNCREDEM ÎN IEHOVA

15. a) Este nimerit să se facă sugestii clasei „sclavului“ lui Iehova? b) Arătaţi cum a fost aplicat principiul supunerii teocratice în secolul întîi.

¹⁵ Se întîmplă că unii creştini atrag atenţia clasei „sclavului“ asupra unor probleme doctrinale sau de organizare care, după părerea lor, ar trebui revizuite. Desigur, nu este nimic rău în a da sugestii sau în a cere explicaţii. Un exemplu în acest sens îl constituie faptul că Pavel, Barnaba şi alţii au fost trimişi „să se suie la apostolii şi bătrînii din Ierusalim“ pentru a-i întreba în problema circumciziei. „După ce bătrînii din Ierusalim au hotărît asupra problemei, sub îndrumarea spiritului sfînt, ei au trimis fraţi în diferite oraşe „pentru a comunica celor de acolo să respecte hotărîrile pe care le luaseră apostolii şi bătrînii care erau în Ierusalim. Supunerea loială faţă de acele hotărîri a adus binecuvîntarea lui Iehova. Astfel „adunările au continuat să fie întărite în credinţă şi să crească la număr din zi în zi.“ — Faptele 15:1—16:5.

16. a) Care este atitudinea corectă cu trebuie adoptată atunci cînd se dau sugestii? b) Cum sfătuieşte Pavel să fie trataţi cei care manifestă o stare rea de spirit?

¹⁶ După ce s-au dat sugestiile, o atitudine corectă este aceea de a lăsa ca fraţii maturi, care coordonează lucrarea în cadrul organizaţiei lui Iehova, să rezolve problema prin rugăciune. Dar ce se va întîmpla atunci cînd cei care dau sugestiile nu se mulţumesc cu atît şi continuă să discute în contradictoriu acest subiect în adunări, cu intenţia de a-i convinge şi pe alţii să-i sprijine? Faptul acesta va crea dezbinări şi ar putea submina credinţa unora. De aceea Pavel sfătuieşte: „Fiţi cu ochii pe cei care cauzează dezbinări şi caută ocazii de poticnire împotriva învăţăturii pe care aţi învăţăt-o şi evitaţi-i.“ Pavel l-a sfătuit şi pe Tit să-i certe pe cei care contrazic şi a adăugat: „Este necesar să închizi gura acestora, deoarece chiar aceşti oameni continuă să submineze case întregi prin faptul că învaţă pe alţii lucruri care n-ar trebui să-i înveţe . . . Chiar pentru acest motiv să continui să-i cerţi cu severitate.“ — Romani 16:17, 18; Tit 1:9–13.

17. Cum putea astăzi să imităm atitudinea lui David?

¹⁷ Cuvîntul lui Dumnezeu declară: „Cunoştinţa îngîmfă, dar iubirea zideşte“ (I Corinteni 8:1). Deci este cu mult mai bine de a te menţine activ în lucrarea primordială de proclamare a minunatului regat al lui Dumnezeu, de a vorbi lucruri ziditoare şi a întări credinţa altora şi a noastră, aşteptînd concomitent ca Iehova să-şi realizeze voinţa prin filiera stabilită de el! (Romani 14:19; Filipeni 4:8, 9). Imită-l pe David care a spus: „Căci pe tine, o, Iehova, te-am aşteptat; tu însuţi ai început să răspunzi, Iehova, Dumnezeul meu!“ (Psalmul 38:15). Păstrează întotdeauna în minte importanta observaţie pe care a exprimat-o Pavel, şi anume: „ca să vorbiţi cu toţii în perfect acord, ca să nu existe dezbinări printre voi, ci să fiţi strîns uniţi, în aceeaşi părere şi în acelaşi mod de a gîndi“ (I Corinteni 1:10). Datorită faptului că acest principiu este aplicat în familia lui Iehova de pe întregul pămînt, vedem rezultate minunate. Într-adevăr, „cît de bine şi cît de plăcut este ca fraţii să locuiască împreună în unitate!“ — Psalmul 133:1.

Ai putea răspunde la aceste întrebări?

□ Ce exemplu ne-a dat Isus în ceea ce priveşte supunerea faţă de ordinea teocratică?

□ Care ar putea fi consecinţa unei lipse de supunere faţă de ordinea teocratică?

□ De ce trebuie, mai ales astăzi, să ne punem în gardă cu privire la Satan?

□ Ce atitudine trebuie să adoptăm după ce am dat vreo sugestie „sclavului fidel şi prevăzător“?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 23]

Deoarece nu a vrut să se supună ordinii teocratice, regele Ozia a fost lovit cu lepră.