De la cititorii noştri
Sfârşitul sărăciei Vă mulţumesc foarte mult pentru seria „Sfârşitul sărăciei este aproape“, apărută în ediţia din 8 iunie 1998 a revistei Treziţi-vă! Aceasta m-a ajutat să văd lucrurile în adevărata lor lumină şi m-a conştientizat de atitudinea mea negativă. Sunt şomer şi am puţine economii. Am crezut că sunt sărac. Dar cu siguranţă că nu sunt! Aceste articole au arătat că există persoane care o duc mult mai greu decât mine. Ar trebui să fiu recunoscător pentru ce am deja: hrană, îmbrăcăminte, o sănătate bună şi, ceea ce este cel mai important, îl am pe Iehova. Aştept cu nerăbdare sfârşitul sărăciei. Hotărârea mea este aceea de a continua să caut Regatul lui Iehova şi să nu mă mai plâng.
C. W., Noua Zeelandă
Celibatul Citesc revistele voastre de câţiva ani. Nu sunt de acord cu informaţiile pe care le-aţi publicat în articolul „Potrivit Bibliei: Este celibatul o cerinţă pentru miniştrii creştini?“ (8 iunie 1998), informaţii care aveau la bază prejudecăţi referitoare la doctrinele Bisericii Catolice. Nu există „obligativitate a celibatului“ în Biserica Catolică! Nu există decât celibat voluntar, care este o cerinţă prealabilă pentru anumite profesii. Oricine pretinde că a fost forţat să rămână celibatar minte!
R. G., Germania
Suntem de părere că există o mare diferenţă între expresia „obligativitate a celibatului“ şi noţiunea că oamenii sunt forţaţi să rămână celibatari. Dacă, de exemplu, o corporaţie stabileşte un cod de reguli cu privire la îmbrăcăminte şi angajează numai persoane care sunt de acord să respecte regulile respective, dar îi dă afară pe cei care le încalcă, atunci se poate spune că acea corporaţie are un cod de reguli „obligatorii“ cu privire la îmbrăcăminte. În mod asemănător, este cât se poate de corect să spunem că în cadrul preoţiei catolice există o „obligativitate a celibatului“. Însă articolul nostru scotea în evidenţă în primul rând lipsa unei baze scripturale în a face din celibat o cerinţă prealabilă pentru miniştrii creştini (1 Timotei 3:2). În loc să-i critice pe cei ce aleg celibatul ca mod de viaţă, articolul spunea că celibatul „s-a dovedit în cazul unora a fi un mod de viaţă recompensator şi care aduce satisfacţii pe plan spiritual“. — ED.
Alegerea mea între doi taţi Am cunoscut adevărul din Cuvântul lui Dumnezeu când aveam 14 ani, de la un coleg de şcoală care îmi era prieten. Părinţii mei, în special tata, s-au opus studiului. Din fericire, nu m-a dat afară din casă, aşa cum mă ameninţase. Am perseverat, iar cu cinci ani în urmă m-am botezat. Asemenea fratelui din articol (8 iunie 1998), sper ca într-o bună zi şi părinţii să-mi împărtăşească speranţa de a trăi în lumea nouă a dreptăţii pe care o va aduce Iehova.
W. S. L., Brazilia
Mi-au dat lacrimile când am citit articolul. Tata se împotriveşte cu îndârjire convingerilor mele. Chiar dacă uneori putem discuta raţional, totuşi, ori de câte ori vine vorba despre Martorii lui Iehova, mi-e frică de izbucnirile lui de mânie. De câteva ori chiar m-a bătut. Dar articolul m-a încurajat cu căldură să rezist ferm, chiar şi atunci când mă confrunt cu situaţii tensionate de acest gen.
I. H., Germania
Articolul m-a impresionat profund. Întrucât am crescut într-o familie divizată pe plan religios, înţeleg suferinţa de natură afectivă a acestui tânăr care a fost obligat să ia o decizie atât de dificilă.
A. M., Italia
Fibromialgia Vă mulţumesc foarte mult pentru articolul „Să înţelegem fibromialgia şi să trăim cu această boală“ (8 iunie 1998). Sufăr de fibromialgie de şase ani. Articolul conţine informaţii detaliate şi exacte. De asemenea, versetele din chenar m-au încurajat foarte mult.
N. M., Statele Unite
Foarte mulţi şi-au exprimat părerea în legătură cu acest articol. Sperăm să publicăm mai multe comentarii într-o ediţie viitoare. — ED.