Incursiuni în trecutul dezgustător al sclaviei
NU DEPARTE de coasta ţării africane Senegal, în apropierea oraşului Dakar, se află Île de Gorée. Timp de 312 ani, până în 1848, această insulă a fost centrul unui comerţ înfloritor cu suflete umane. Arhivele din portul francez Nantes arată că numai în perioada 1763–1775 au fost vânduţi din Gorée prin portul Nantes peste 103 000 de sclavi.
În prezent, aproximativ 200 de persoane vizitează zilnic Maison des Esclaves, muzeul Casa Sclavilor. Ghidul Joseph Ndiaye a relatat câteva dintre ororile suferite de victimele lipsite de apărare: „Strămoşii noştri au fost deportaţi, familiile lor au fost separate, pielea lor a fost însemnată cu fierul roşu, asemenea unor vite“. Familii întregi ajungeau în lanţuri. „Mama era trimisă în America, tatăl în Brazilia, copiii în Antile“, a spus ghidul.
„După ce erau cântăriţi, a continuat Ndiaye, bărbaţii erau evaluaţi după vârstă şi origine, anumite grupuri etnice fiind mai preţuite pentru rezistenţa lor sau pentru presupusa capacitate reproductivă deosebită. Negrii yoruba, de exemplu, erau numiţi «armăsari».“
Captivii subponderali erau îndopaţi ca gâştele înainte de a fi scoşi la licitaţie. Negustorii de sclavi îşi alegeau femei tinere ca să le folosească în fiecare noapte pentru satisfacerea plăcerilor sexuale. Sclavii rebeli erau spânzuraţi de torace în loc să fie spânzuraţi de gât, iar aceasta pentru a li se prelungi agonia.
În 1992, papa Ioan Paul al II-lea a vizitat Gorée. Ziarul The New York Times preciza că „el şi-a cerut scuze pentru comerţul cu sclavi, cerând iertare în numele tuturor celor care au luat parte la acesta, inclusiv în numele misionarilor catolici care acceptaseră sclavia africanilor ca parte a ordinii normale de lucruri“.
Totuşi, nu toţi sunt dispuşi să recunoască ce s-a întâmplat. În urmă cu doi ani şi jumătate, înainte de scoaterea la iveală a documentelor de la Nantes, un iezuit francez a declarat că la Gorée erau vânduţi în fiecare an doar 200 până la 500 de sclavi. Domnul Ndiaye a făcut observaţia că, până în prezent, „lumea nu a recunoscut niciodată proporţiile enorme ale acestor nedreptăţi“.
[Provenienţa fotografiilor de la pagina 31]
Gianni Dagli Orti/Corbis
Yann Arthus-Bertrand/Corbis
Reproducere după DESPOTISM — A Pictorial History of Tyranny