Un robot explorează planeta Marte

ÎMPREUNĂ cu familia mea am privit cu mare emoţie lansarea rachetei care purta sonda spaţială Mars Pathfinder, lansare care a avut loc la Cape Canaveral, Florida. Cu toţii ne întrebam: „Va reuşi oare să aterizeze pe Marte? Ce noi descoperiri ne aşteaptă?“

Teama că misiunea Pathfinder nu va avea succes se datora în parte celor două misiuni anterioare care eşuaseră, şi anume Mars Observer şi Mars 96. În plus, Pathfinder urma să încerce o aterizare dificilă, fără precedent.

Sonda a pătruns în atmosfera marţiană cu o viteză de aproximativ 27 000 km/h. După deschiderea unei paraşute care a ajutat-o să decelereze şi apoi să coboare până la o altitudine de circa 98 de metri, sonda a aprins retrofuzeele ca să reducă şi mai mult viteza. În acest timp, nişte perne mari de aer au fost umflate cu gaz pentru a servi ca amortizoare de protecţie pentru sondă. La 4 iulie 1997, având o viteză de 65 km/h, Mars Pathfinder a atins solul marţian.

La impact, sonda a săltat prima dată până la o înălţime de 15 m. După ce a sărit ca o uriaşă minge de aproape încă 15 ori, sonda s-a oprit. Pernele de aer au fost dezumflate şi retractate. Deşi fusese proiectat să se întoarcă singur în poziţia corectă, în cazul în care era necesar, din întâmplare, Pathfinder a aterizat chiar în poziţia corectă. În final, şi-a desfăcut petalele asemănătoare celor ale florilor, scoţând la iveală instrumente ştiinţifice, antene radio, panouri solare şi un rover, numit Sojourner.

Cercetarea planetei Marte

După puţin timp, camera lui Pathfinder a scrutat panorama din jur. Adăpostit într-o imensă câmpie, numită Chryse Planitia (care înseamnă „Câmpiile Aurului“), aflată în apropiere de o zonă numită Ares Vallis, sau „Valea lui Marte“, Pathfinder a transmis imagini ale unei suprafeţe vălurite, presărate cu stânci şi ale unor coline aflate la mare distanţă — un loc ideal de explorare pentru Sojourner. Acest micuţ robot abil, având o lungime de 65 cm, trebuia să facă investigări vizuale cu ajutorul camerei lui şi să măsoare concentraţia elementelor chimice din stânci şi sol cu ajutorul unui spectrometru.

Cercetătorii ştiinţifici şi inginerii acestei misiuni au început explorarea cu Sojourner. Întrucât semnalelor radio le trebuiau mai multe minute ca să ajungă de pe Pământ pe Marte, operatorii misiunii nu puteau conduce direct roverul. Prin urmare, Sojourner s-a bazat foarte mult pe capacitatea lui de a evita pericolele ivite pe solul marţian. El folosea nişte fascicule laser ca să determine mărimea şi poziţia stâncilor aflate în calea lui. După aceea, calculatorul lui îl îndruma fie să treacă peste acele stânci, în cazul în care erau destul de mici, fie să le ocolească, dacă erau prea mari.

Aventură şi descoperiri

Reportajele din ziare şi reviste le-au oferit milioanelor de oameni fotografii cu solul marţian trimise de Pathfinder. Pe măsură ce soseau noi imagini de pe Marte, oamenii de pe întregul pământ erau amuzaţi de mişcările caraghioase ale roverului hoinar, fiindu-le stârnite interesul şi curiozitatea de panoramele color ale stâncilor şi ale ţinuturilor pline de coline şi fiind vrăjiţi de priveliştea norilor şi a apusurilor de soare de pe cerul marţian. În prima lună de desfăşurare a misiunii, pagina Web a lui Pathfinder de pe Internet a înregistrat peste 500 de milioane de „apeluri“ efectuate de persoane interesate de activitatea sondei spaţiale.

Pathfinder a furnizat o avalanşă de informaţii, care au depăşit chiar şi aşteptările oamenilor de ştiinţă ce supravegheau această misiune, şi aceasta în pofida unor temperaturi cuprinse între 0°C (punctul de îngheţ) şi -80°C (o temperatură extrem de scăzută). Ce a dezvăluit această misiune?

Camerele şi instrumentele au descoperit stânci, soluri şi praf purtat de vânt care aveau diferite compoziţii chimice, culori şi texturi, ceea ce indică faptul că pe Marte au avut loc procese geologice complexe. Dunele mici aflate în apropiere erau o dovadă a acumulării nisipului fin depozitat în urma acţiunii vânturilor care bat dinspre nord-est. Înainte de ivirea zorilor, pe cer se puteau vedea nori formaţi din particule de apă îngheţată. Pe măsură ce norii se disipau, iar zorile se iveau, cerul căpăta o nuanţă roşiatică din cauza prafului fin din atmosferă. Uneori, pe lângă sondă treceau vârtejuri de vânt şi praf.

Mars Pathfinder ne-a oferit o experienţă efectiv extraterestră. Statele Unite şi Japonia au planificat să trimită şi alte misiuni spre Marte în următorul deceniu. O staţie orbitală, Mars Global Surveyor, a ajuns deja la Marte, iar ea va coordona alte cercetări ştiinţifice. Într-adevăr, Marte va deveni o privelişte tot mai familiară, pe măsură ce vom înconjura planeta roşie, privind-o cu ochii unui robot. — De la un colaborator.

[Legenda fotografiilor de la pagina 26]

Lansare

Aterizare

Pe Marte

[Provenienţa fotografiilor de la pagina 26]

Toate fotografiile: NASA/JPL