Lumea în obiectiv

Sărăcia şi mediul

În pofida progresului economic înregistrat, peste 1,3 miliarde de persoane din întreaga lume trăiesc şi în prezent cu mai puţin de doi dolari pe zi. Sărăcia nu numai că persistă, dar ea se şi accentuează, se arată într-un raport ONU. Peste un miliard de persoane câştigă în prezent mai puţin decât câştigau cu 20, 30 sau chiar 40 de ani în urmă. Aceasta contribuie însă la distrugerea mediului, întrucât „sărăcia pretinde exploatarea imediată a resurselor naturale, ceea ce zădărniceşte orice efort de conservare a naturii de lungă durată“, declară revista UNESCO Sources. „În ritmul actual, pădurile din Arhipelagul Antilelor vor dispărea complet în mai puţin de 50 de ani . . . La nivel naţional, situaţia este chiar mai gravă: în Filipine, pădurile nu vor mai exista decât 30 de ani, în Afghanistan, 16 ani, iar în Liban, 15 ani.“

Pericolul disperării

„Oamenii de ştiinţă . . . declară că disperarea poate să afecteze inima la fel de mult ca şi faptul de a fuma 20 de ţigări pe zi“, anunţă ziarul londonez The Times. „Un studiu efectuat timp de patru ani în rândul a circa 1 000 de finlandezi de vârstă mijlocie a scos la iveală faptul că disperarea măreşte foarte mult riscul apariţiei arteriosclerozei, adică a îngroşării pereţilor arterelor.“ Studiul a arătat că starea psihică a unei persoane îi poate afecta în mod considerabil sănătatea. „Descoperim în permanenţă că starea afectivă şi cea psihologică joacă un rol important în privinţa sănătăţii“, a declarat dr. Susan Everson, care a condus cercetările. „Medicii trebuie să înţeleagă că deznădejdea are un impact negativ şi măreşte povara bolii. Oamenii trebuie să recunoască faptul că, atunci când se simt deznădăjduiţi şi sunt disperaţi, trebuie să încerce să caute ajutor.“

Ani petrecuţi în trafic

Locuitorii din marile oraşe ale Italiei petrec foarte mult timp călătorind de acasă la locul de muncă sau la şcoală şi înapoi. Cât timp? Potrivit cu Legambiente, o asociaţie italiană pentru mediu, cetăţenii din Napoli călătoresc zilnic 140 de minute. Presupunând că speranţa medie de viaţă este de 74 de ani, un napolitan îşi va irosi 7,2 ani din viaţă în trafic. Un locuitor al Romei, care petrece zilnic 135 de minute călătorind, îşi va irosi 6,9 ani. Situaţia este aproape la fel de gravă şi în alte oraşe. Locuitorii din Bologna îşi vor irosi 5,9 ani, iar cei din Milano, 5,3 ani, precizează ziarul La Repubblica.

Ora în Orientul Mijlociu

În Orientul Mijlociu, schimbările de oră pot fi complicate. Un exemplu în acest sens este Iranul, care de ani de zile „îşi fixează ceasurile cu trei ore şi jumătate înainte de timpul mediu Greenwich, şi nu cu un multiplu de oră întreagă, cum fac majoritatea ţărilor“, declară The New York Times. „Ca să asculţi, să zicem, buletinul de ştiri transmis de BBC World Service la ora 5.00, trebuie să prinzi postul la ora 8.30 şi să faci tot posibilul ca să ignori bătăile Big Ben-ului care indică ora exactă şi care îţi sugerează că ceasul tău este un mincinos.“ Şi, cu toate că obiceiul local este de a trece de la ora de vară la cea de iarnă în ultimul sfârşit de săptămână din septembrie, anul trecut, Israelul a făcut schimbarea în 13 septembrie. În plus, este greu să se stabilească ce zile constituie sfârşitul de săptămână. Majoritatea ţărilor din zona Golfului Persic au liber joi şi vineri. Însă în Egipt şi în majoritatea ţărilor vecine, vinerea şi sâmbăta constituie sfârşitul de săptămână, în timp ce în Liban este sâmbăta şi duminica. „Un călător care îşi programează să ajungă în Abu Dhabi, să zicem, miercuri după-amiaza, după care vrea să meargă cu avionul la Beirut vineri seara, va avea un week-end de patru zile. Cei care sunt sclavi ai muncii nu trebuie decât să-şi planifice călătoria în sens invers“, precizează Times.

Teamă pentru limba franceză

Recent, reprezentanţi din toate ţările francofone s-au întrunit în cadrul unei conferinţe de trei zile, ţinută în Hanoi, Vietnam, pentru a sărbători „universalitatea limbii franceze“, anunţă cotidianul parizian Le Figaro. Franceza este vorbită cu regularitate de peste 100 de milioane de persoane. În epoca ei de glorie, în secolul al XVII-lea, franceza a fost limba diplomaţiei internaţionale. „Într-o Europă divizată, războaiele şi conflictele se încheiau cu tratate de pace scrise în franceză“, se spune în ziar. În prezent însă, limba franceză „îşi caută locul în lume“. Declinul care se înregistrează în privinţa folosirii limbii franceze poate fi atribuit popularităţii tot mai mari de care se bucură limba engleză, îndeosebi ca limbă a comerţului. În încercarea de a micşora această prăpastie, preşedintele francez a încurajat promovarea limbii franceze pe supermagistrala de date. Totuşi, un politician şi-a exprimat îngrijorarea în legătură cu viitorul limbii franceze, spunând: „Folosirea limbii franceze în lume nu stârneşte interesul nici al publicului, nici al mass-media şi nici al politicienilor. În Franţa, acest dezinteres este probabil şi mai evident decât în alte ţări“.

Se încearcă să se pună capăt mituirii

În China este huilu; în Kenya, kitu kidogo. În Mexic se foloseşte expresia una mordida; în Rusia, vziatka; iar în Orientul Mijlociu, bakşiş. În multe ţări, mituirea este un mod de viaţă şi, uneori, este singura modalitate de a face afaceri, de a procura anumite produse şi chiar de a se face dreptate. Recent însă, 34 de ţări au semnat un tratat al cărui scop este acela de a elimina mituirea din tranzacţiile internaţionale. Aceste ţări sunt cele 29 de state membre ale Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică alături de Argentina, Brazilia, Bulgaria, Chile şi Slovacia. Principalele organizaţii financiare ale lumii — Banca Mondială şi Fondul Monetar Internaţional — iau şi ele măsuri împotriva corupţiei oficiale. Aceste măsuri au fost luate după ce Banca Mondială a efectuat un sondaj care a scos la iveală că în 40% din tranzacţiile efectuate în 69 de ţări s-a dat mită. Cele două organizaţii sunt acum de acord să nu li se mai aloce fonduri ţărilor care nu iau măsuri împotriva corupţiei.

Omidomanie

Omizile mopane fac parte de mult timp din alimentaţia săracilor din zonele rurale ale Africii de Sud, fiind o sursă de proteine. Ele sunt larvele unui fluture mare de noapte, dar poartă numele arborelui mopane cu ale cărui frunze se hrănesc. Femeile adună omizi în aprilie şi decembrie, iar după ce le curăţă de intestine, le fierb şi le usucă la soare. Valoarea proteinelor, a grăsimilor, a vitaminelor şi a caloriilor conţinute de acestea este aproape egală cu cea a cărnii şi a peştelui. Însă în prezent, omida mopane devine un aliment popular foarte la modă în restaurantele sud-africane. Această manie s-a răspândit şi în Europa şi Statele Unite, lucru care a alarmat populaţia din zonele rurale ale Africii. De ce? „Întrucât cererea creşte, unii se tem că această specie nu va supravieţui“, declară The Times. „Omida mopane a dispărut [deja] din regiuni întinse ale unor ţări vecine, cum ar fi Botswana şi Zimbabwe.“

Sunt efectele nocive ale fumatului ireversibile?

Efectele nocive pe care fumatul le are asupra arterelor pot fi permanente, reiese dintr-un studiu recent. În The Journal of the American Medical Association, cercetătorii au arătat că atât fumatul, cât şi expunerea la fumul provenit de la ţigările altora pot afecta arterele într-un mod ireversibil. În cadrul studiului au fost examinaţi 10 914 bărbaţi şi femei, având între 45 şi 65 de ani. Grupul era format din fumători, foşti fumători, nefumători expuşi cu regularitate fumului de la ţigările altora şi nefumători care nu au fost expuşi cu regularitate la fum. Cercetătorii au măsurat cu ajutorul ultrasunetelor grosimea pereţilor carotidei de la gât. Aceste măsurători au fost repetate după trei ani.

După cum era de aşteptat, la fumătorii inveteraţi s-a înregistrat o îngroşare substanţială a pereţilor arterelor — de 50% în cazul subiecţilor care fumaseră, în medie, un pachet de ţigări pe zi, timp de 33 de ani. Arterele foştilor fumători s-au îngustat şi ele, cu 25% mai rapid decât în cazul nefumătorilor — unii aveau chiar şi 20 de ani de când se lăsaseră de fumat. Nefumătorii expuşi fumului de ţigară aveau pereţii arterelor cu 20% mai îngroşaţi decât cei care nu fuseseră expuşi la fum. Potrivit acestui studiu, se estimează că 30 000 până la 60 000 de decese care au loc anual numai în Statele Unite pot fi atribuite expunerii la fumul provenit de la ţigările altora.

Fără „lifting facial“

După şapte ani de lucrări de restaurare s-au dat jos, în sfârşit, schelele care înconjurau Sfinxul din Egipt. „Între 1990 şi 1997 au fost folosite un milion de pietre pentru a restaura Sfinxul“, a declarat Ahmad al-Haggar, supraveghetorul antichităţilor din zonă. Cu toate acestea, el a adăugat că lucrările migăloase de restaurare nu au inclus şi refacerea feţei distruse a acestui „colos de calcar, jumătate leu, jumătate om“.