Tinerii se întreabă . . .

Ce să fac când cineva mă sufocă cu prietenia lui?

„Prietena mea se comporta de parcă aş fi fost a ei. Nu-mi dădea pace nici un pic.“ — Hollie.

„ESTE un prieten care ţine mai mult la tine decât un frate“, spune un proverb înţelept (Proverbele 18:24). Iar dacă ai un prieten care îţi împărtăşeşte convingerile, simţul umorului sau preocupările, este firesc să-ţi doreşti să vă petreceţi timpul împreună. Iată ce spune o tânără pe nume Caroline: „Sunt foarte apropiată de unii prieteni din congregaţia creştină deoarece participăm împreună la unele activităţi“. Fiind Martoră a lui Iehova, Caroline şi-a propus ca într-o anumită lună să petreacă 60 de ore în lucrarea de evanghelizare. Prietenii ei şi-au aranjat în aşa fel programul, încât să o ajute în această lucrare!

Însă, cu toate că într-o prietenie apropierea îşi are foloasele ei, se poate întâmpla uneori ca ceea ce este bun să fie prea mult. Hollie, ale cărei cuvinte le-am citat la începutul articolului, se simte sufocată de prietenia unei fete. Şi nu este singura care se simte astfel. Iată ce a observat Hollie: „Acest lucru pare să li se întâmple şi altor tineri. Ei sunt aproape nedespărţiţi, până când izbucneşte o ceartă. După aceea, nu mai vorbesc unul cu celălalt săptămâni întregi“.

Problema constă în faptul că nu este deloc uşor să-i spui unui prieten că te simţi sufocat de prezenţa lui şi că ai nevoie de mai multă intimitate. Probabil că ţi-e teamă că vei răni sentimentele prietenului tău. În plus, poate că te temi să nu periclitezi relaţia voastră. Cu toate acestea, când într-o prietenie există libertate, într-o măsură rezonabilă, acest lucru va fi mai degrabă de folos decât un motiv ca cineva să se simtă rănit.

Să ilustrăm acest lucru: Într-o grădină publică din Sydney, Australia, un copac uriaş a trebuit să fie îngrădit. De ce? Deoarece mulţimile de vizitatori care veneau aici bătătoreau treptat solul din jurul copacului, iar rădăcinile erau înăbuşite. Dacă n-ar fi fost ocrotit, copacul ar fi murit. Acelaşi lucru se poate întâmpla şi cu prieteniile. Prea multă apropiere într-o prietenie poate sufoca o relaţie. Iată ce a scris regele Solomon: „Calcă rar în casa aproapelui tău, ca să nu se sature de tine şi să te urască“. — Proverbele 25:17.

Avem nevoie de timp pentru noi înşine şi de intimitate

De ce a spus Solomon aceste cuvinte? În primul rând, cu toţii avem nevoie de timp pentru noi înşine şi de intimitate. Chiar şi Isus Cristos a avut nevoie de aşa ceva. Deşi era foarte apropiat de discipolii săi, el obişnuia, din când în când, să plece ca „să Se roage, singur“ (Matei 14:23; Marcu 1:35). Isaac, un bărbat temător de Dumnezeu, şi-a făcut şi el timp ca să fie singur (Geneza 24:63). Şi tu ai nevoie de un anumit timp pentru tine, ca să poţi face unele lucruri, cum ar fi temele pentru acasă, treburile gospodăreşti şi studiul personal al Bibliei. Iar dacă prietenii tăi nu arată consideraţie faţă de necesităţile tale în această privinţă şi nu le iau în seamă, resentimentele pot apărea foarte uşor.

Prin urmare, nu-ţi fie teamă să-i spui prietenului tău că ai nevoie de timp pentru tine însuţi. Întrucât iubirea creştină „nu caută folosul său“, în general, un prieten adevărat va încerca să fie înţelegător (1 Corinteni 13:4, 5; Proverbele 17:17). „În perioada care îmi mai rămăsese până la examenele de sfârşit de an, scrie o tânără, prietenii mei au fost foarte înţelegători şi m-au ajutat foarte mult. Mă simţeam la largul meu când le ceream să plece pentru că trebuia să învăţ. Nu-mi era greu să fiu sinceră cu prietenii mei; ei ştiau că toţi avem anumite responsabilităţi.“

Bineînţeles, Regula de aur cere ca şi tu să arăţi aceeaşi consideraţie faţă de prietenii tăi (Matei 7:12). O tânără pe nume Tamara scrie: „Deoarece aveam multe responsabilităţi, am devenit în mod categoric mai conştientă de faptul că prietena mea avea nevoie de timp pentru ea“. Iar când Tamara are de făcut anumite treburi gospodăreşti, prietenii ei nu o îndeamnă să le facă de mântuială sau să le lase pentru mai târziu. Dimpotrivă, „ei mă ajută, de obicei, să-mi fac munca, astfel încât să putem sta împreună după aceea“, spune Tamara. Ce comoară sunt astfel de prieteni altruişti — şi cât de bine este folosit timpul petrecut împreună!

„Lărgiţi-vă“

Există un alt motiv pentru care este înţelept să laşi puţină libertate într-o prietenie. Când investim tot timpul şi sentimentele noastre doar într-o singură prietenie, avem tendinţa să neglijăm alte relaţii importante — cum ar fi relaţia cu părinţii noştri, cu fraţii noştri şi cu alţi creştini. De asemenea, ne limităm, într-o mare măsură, dezvoltarea pe plan afectiv şi spiritual. Iată ce spune Biblia: „După cum fierul ascute fierul, tot aşa şi omul ascute mânia [faţa, NW] altui om“ (Proverbele 27:17). În mod clar, asociindu-te doar cu o persoană — mai ales când este vorba despre un prieten —, ‘ascuţirea’ ta va fi în mod sigur limitată.

Prin urmare, Biblia descurajează spiritul de gaşcă, adică faptul de a fi limitat sau restrictiv în ce priveşte alegerea prietenilor. Ea ne îndeamnă să ne ‘lărgim’ (2 Corinteni 6:13). „Chiar dacă relaţia voastră cu o anumită persoană este deosebită, este important să vă faceţi timp să vă întâlniţi şi cu alţi prieteni“, sfătuieşte cartea Moods and Feelings (Capricii şi sentimente).

Acest sfat nu este întotdeauna uşor de aplicat. Un tânăr creştin pe nume Michael spune următoarele: „Eu şi Troy obişnuiam să facem împreună aproape totul, şi în activităţile legate de congregaţie, şi în cele recreative. Eram nedespărţiţi. Apoi, în congregaţie s-a mutat un alt tânăr Martor. Amândoi am vrut să slujim împreună ca evanghelizatori cu timp integral şi, prin urmare, am început să petrecem timp împreună“. Care a fost rezultatul? „Troy nu a mai vorbit cu mine, spune Michael, iar după ce am tot încercat să împac lucrurile, fără nici un rezultat însă, nu am mai vorbit nici eu cu el. Acest lucru a durat un an de zile.“ El spune că prietenia lor a fost „posesivă, plină de gelozie“.

Însă într-o relaţie echilibrată, prietenii nu se tratează între ei ca şi cum ar fi stăpâni unii peste alţii. Prin urmare, dacă un prieten se opune eforturilor tale de a ‘te lărgi’, trebuie să discuţi cu el în mod deschis. Probabil că prietenul tău are nevoie, pur şi simplu, să-l asiguri că preţuieşti în continuare prietenia lui. Arată-i în mod clar că veţi continua să faceţi anumite lucruri împreună.

Este adevărat, s-ar putea să treacă un timp până când prietenul tău se va obişnui cu ideea. De exemplu, Zaneta, o tânără de 16 ani, a simţit cum o cuprinde gelozia când prietena ei cea mai bună a început să petreacă timp şi cu alte fete. Însă Zaneta spune că şi-a învins aceste sentimente „cu ajutorul rugăciunilor şi al studiului biblic personal“. Astfel, ea a putut să păstreze o strânsă relaţie cu prietena ei. Troy, prietenul lui Michael, şi-a învins şi el sentimentele de gelozie pe care le-a avut la început şi au devenit din nou buni prieteni. Probabil că şi prietenul sau prietena ta va face la fel. Într-adevăr, cu toţii vor trage, în cele din urmă, foloase din faptul că cercul de prieteni se lărgeşte. Debbie, o tânără de 17 ani, constată că, atunci când prietenii ei îşi fac noi prieteni, „aceştia devin adesea şi prietenii mei“.

Ce se întâmplă însă dacă prietenul tău, pur şi simplu, refuză să accepte aceste schimbări în relaţia voastră? S-ar putea să nu fie altă soluţie decât să mergeţi fiecare pe calea lui. Cu toate acestea, înainte de a ajunge la concluzia că totul este pierdut, de ce să nu le ceri părerea părinţilor tăi în legătură cu această problemă? La urma urmei, părinţii temători de Dumnezeu sunt cu adevărat cei mai apropiaţi prieteni ai tăi. Iar ei îţi pot da unele sugestii practice care te-ar putea ajuta să-ţi salvezi prietenia fără să faci vreun compromis în ce priveşte nevoia ta de puţină libertate.

Stai împreună cu prieteni potriviţi

Atenţie: Faptul de a-ţi lărgi cercul de prieteni nu înseamnă că poţi să-ţi alegi prieteni la voia întâmplării. Iată ce se spune într-o carte a cărei temă este prietenia: „Este firesc să ajungi să fii ca şi cei cu care stai mult timp împreună. Uneori acest lucru se poate întâmpla fără să-ţi dai seama. Ai putea să începi să gândeşti şi să acţionezi la fel ca prietenii tăi, indiferent care ar putea fi părerea ta. Astfel, grupul tău de prieteni te poate ţine sub control“. Biblia a vorbit despre acelaşi lucru cu mii de ani în urmă: „Cine umblă cu înţelepţii se face înţelept, dar cine se însoţeşte cu nebunii va avea necaz“. — Proverbele 13:20.

Când eşti la şcoală sau la locul de muncă, probabil că trebuie să stai împreună cu persoane pe care nu le preocupă faptul de a-i sluji lui Iehova. Dar când îţi alegi prietenii, nu uita sfatul dat de Biblie: „Prieteniile rele strică obiceiurile bune“. — 1 Corinteni 15:33.

De asemenea, nu uita că prietenia cu Creatorul nostru, Iehova Dumnezeu, este mai importantă decât oricare altă prietenie. Debbie, pe care am citat-o mai înainte, are mai mulţi prieteni buni. Însă sfatul ei este să „te asiguri că Iehova este întotdeauna primul“. Aşa au stat lucrurile în cazul fidelului Avraam din vechime, iar Iehova l-a numit „prietenul Meu“ (Isaia 41:8). În plus, gândeşte-te la următorul lucru: Iehova nu te invidiază pentru că îţi petreci timpul cu prietenii tăi care şi ei îl iubesc; de fapt, el chiar încurajează acest lucru. Ce Prieten adevărat!

[Legenda fotografiei de la pagina 18]

Prietenii adevăraţi sunt conştienţi că fiecare are nevoie de timp pentru el însuşi