Tinerii se întreabă. . .
De ce îmi pierd prietenii?
„Prietena mea şi cu mine am avut aceleaşi preocupări şi am făcut multe lucruri în comun; am petrecut mult timp împreună. Dintr-o dată însă, prietenia noastră a început să se răcească tot mai mult. Acest lucru m-a deprimat cu adevărat.“ — Maria.
ÎN SFÂRŞIT ţi-ai găsit un prieten, cineva care te înţelege şi care nu te judecă. Apoi, pe neaşteptate, prietenia voastră începe să se destrame. Încerci să o salvezi, dar e în zadar.
Un prieten loial este de nepreţuit (Proverbele 18:24). Iar pierderea unui prieten poate fi o experienţă dureroasă. Biblia ne arată că, atunci când a fost abandonat de prietenii săi, Iov s-a plâns astfel: „Rudele mele m-au părăsit şi prietenii mei m-au uitat“ (Iov 19:14). Şi tu poate că simţi o durere asemănătoare dacă ţi-ai pierdut de curând un prieten. „Te simţi de parcă ţi-a murit cineva drag“, este de părere un tânăr pe nume Patrick. Dar ce se poate spune în cazul în care fiecare dintre prieteniile tale s-a terminat printr-un eşec?
Prietenii fragile
În cartea Adolescence (Adolescenţa), Eastwood Atwater, autorul acesteia, afirmă că prieteniile din adolescenţă „sunt când fierbinţi, când reci, iar în cazul în care prieteniile se destramă, au loc schimbări bruşte, dramatice, însoţite de sentimente amare“. De ce sunt atât de fragile prieteniile din adolescenţă? Un motiv este acela că, pe măsură ce te maturizezi, începi să-ţi schimbi sentimentele, punctele de vedere, obiectivele şi interesele. (Compară cu 1 Corinteni 13:11.) S-ar putea să constaţi că, în unele privinţe, o iei înaintea sau rămâi în urma celor de-o seamă cu tine.
Aşadar, după ce prietenii au crescut, uneori ei se îndepărtează unul de altul, şi asta nu fiindcă nu se înţeleg între ei, ci fiindcă îşi formează obiective, interese şi valori diferite. Poate că este chiar mai bine ca o prietenie să se sfârşească. Pe măsură ce creşti şi începi să iei mai în serios chestiunile de natură spirituală, poate că îţi dai seama că unii dintre foştii tăi prieteni nu te-au influenţat în bine (1 Corinteni 15:33). Îţi pasă de ei, dar nu mai stai atât de mult timp în compania lor, aşa cum făceai cândva.
Lucruri care pot otrăvi prieteniile
Însă ce se poate spune în cazul în care continui să-ţi pierzi prietenii, deşi tu nu doreşti lucrul acesta? Trebuie să fim sinceri: s-ar putea ca tu să ai unele defecte de personalitate pe care trebuie să le depăşeşti. Gelozia, de exemplu, otrăveşte prieteniile. Imaginează-ţi că ai un prieten mai bogat, mai înzestrat, mai atrăgător sau mai îndrăgit decât tine. Te deranjează faptul că lui sau ei i se acordă, poate, o atenţie mai mare? „O inimă liniştită este viaţa trupului, dar invidia este putrezirea oaselor“ (Proverbele 14:30). „Într-adevăr, invidiam simpatia de care se bucura prietenul meu şi invidiam toate lucrurile pe care el le avea, iar eu nu — recunoaşte tânărul Kenon —, şi aceasta s-a răsfrânt asupra prieteniei noastre.“
Posesivitatea poate fi o altă trăsătură distructivă. Ce poţi spune în cazul în care un prieten petrece din ce în ce mai mult timp cu alţii şi din ce în ce mai puţin timp cu tine? O tânără a mărturisit următoarele: „Eram geloasă chiar şi pe faptul că alţii discutau cu unele dintre prietenele mele“. Poţi ajunge să consideri drept act de trădare faptul că prietenul tău stă împreună cu alţii.
Perfecţionismul poate provoca şi el moartea unei prietenii. Afli, de exemplu, că un prieten te-a vorbit pe la spate, poate chiar a dezvăluit unele lucruri confidenţiale despre tine (Proverbele 20:19). „Nu mai pot avea niciodată încredere în el/ea!“, probabil vei spune plin de mânie.
Într-o prietenie primeşti sau dai?
În cazul în care gelozia, posesivitatea sau perfecţionismul ţi-au distrus o prietenie, întreabă-te: „Ce doresc eu de la o prietenie?“ După părerea ta, o prietenie înseamnă să ai pe cineva la dispoziţie, un fel de servitor care să-ţi îndeplinească dorinţele? Îţi cauţi prieteni pentru prestigiu, popularitate sau câştig? Aştepţi de la un prieten devoţiune exclusivă, nelăsându-le altora decât un loc mic în această relaţie? În cazul acesta trebuie să-ţi schimbi punctul de vedere cu privire la prietenie.
Din exemplele biblice învăţăm că vom fi în relaţii bune cu alţii nu primind, ci dând! Potrivit celor consemnate în Matei 7:12, chiar şi Isus Cristos a zis: „Deci tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel“. Este cât se poate de firesc să aşteptăm unele lucruri de la prieteni. În cartea Understanding Relationships se spune: „De obicei ne aşteptăm ca un prieten să fie o persoană cinstită şi deschisă, care să ne arate afecţiune, să ne spună secretele şi problemele sale, să ne ajute în caz de nevoie, să aibă încredere în noi şi, de asemenea, . . . să fie dispus să rezolvăm neînţelegerile“. Şi totuşi, nu la aceasta se rezumă totul. Cartea consemnează în continuare: „Acestea sunt lucruri pe care oamenii aşteaptă ca un prieten să le facă pentru ei şi, la rândul lor, ei să le facă pentru un prieten“. — Sublinierea noastră.
Remarcaţi modul în care Isus însuşi s-a comportat cu cei apropiaţi. El le-a spus discipolilor: „Nu vă mai numesc robi, pentru că robul nu ştie ce face stăpânul său; ci v-am numit prieteni“. Se baza oare prietenia dintre Isus şi discipolii săi pe ceea ce puteau face aceştia pentru el? Dimpotrivă. El a spus exact contrariul: „Nimeni nu are o iubire mai mare decât acel care îşi dă viaţa pentru prietenii săi“ (Ioan 15:13, 15). Indiscutabil, baza reală a unei prietenii este iubirea plină de sacrificiu de sine! Când fundamentul este iubirea, prietenia supravieţuieşte grijilor şi problemelor ivite.
Când apar probleme
Imaginează-ţi, de exemplu, că prietenul tău are mai mulţi bani şi este mai inteligent şi mai talentat decât tine. Iubirea neegoistă te ajută să te bucuri alături de prietenul tău. În fond, „iubirea nu este geloasă“, spune Biblia. — 1 Corinteni 13:4, NW.
Sau să presupunem că prietenul tău spune sau face un lucru care îţi răneşte sentimentele. Înseamnă oare aceasta că prietenia voastră este sortită pieirii? Nu neapărat. Apostolul Pavel a fost foarte dezamăgit când Marcu, prietenul său, l-a abandonat într-o călătorie misionară. A fost atât de dezamăgit, încât nu a acceptat ca Marcu să-l însoţească în următoarea sa călătorie! Pavel chiar a avut un schimb de replici tăioase pe această temă cu Barnaba, vărul lui Marcu. Câţiva ani mai târziu însă, Pavel a vorbit într-un mod plin de afecţiune despre Marcu şi chiar l-a invitat la Roma ca să-l ajute în minister. Evident, aceasta arată că au rezolvat neînţelegerile ivite între ei. — Faptele 15:37–39; 2 Timotei 4:11.
De ce nu încerci să faci la fel atunci când prietenia voastră întâmpină probleme? Nu lăsa ca lucrurile să se agraveze (Efeseni 4:26). Înainte să tragi concluzii pripite sau să acuzi plin de mânie, ascultă versiunea prietenului tău (Proverbele 18:13; 25:8, 9). Poate că la mijloc au fost unele neînţelegeri. Ce se poate face în cazul în care prietenul tău pur şi simplu a dovedit lipsă de discernământ? Aminteşte-ţi că şi el este doar un om (Psalmul 51:5; 1 Ioan 1:10). Şi apoi, fiecare dintre noi spunem sau facem lucruri pe care le regretăm mai târziu. — Compară cu Eclesiastul 7:21, 22.
Dar chiar şi în cazul acesta, îi poţi spune prietenului tău în mod deschis cât de mult te-au rănit acţiunile lui. Acest lucru îl poate face să-şi ceară sincer scuze. Dacă iei în considerare faptul că iubirea „nu ţine cont de răul suferit“, probabil vei putea trece peste incident (1 Corinteni 13:5, NW). Amintindu-şi de o prietenie destrămată, tânărul Keenon mărturiseşte: „Dacă ar trebui s-o iau de la capăt, n-aş pretinde perfecţiune de la prietenia noastră. L-aş asculta mai mult, l-aş sprijini şi nu i-aş amplifica greşelile. Acum îmi dau seama că ceea ce face ca o prietenie să fie reuşită este depăşirea încercărilor şi problemelor ivite“.
Dar dacă prietenul tău nu mai petrece atât de mult timp cu tine cum făcea altădată sau cum ţi-ar plăcea s-o facă? Te-ai gândit dacă nu cumva ai devenit extrem de posesiv în ce priveşte timpul şi atenţia prietenului tău? Acest lucru poate sufoca o prietenie. În relaţiile normale dintre oameni fiecare îi acordă celuilalt un anumit grad de libertate. (Compară cu Proverbele 25:17.) Ei ţin cont de faptul că şi alţi oameni au nevoie de un timp al lor pentru destindere! În fond, Biblia îi îndeamnă pe creştini să-şi ‘lărgească’ prieteniile (2 Corinteni 6:13). Aşadar, când un prieten face acest lucru, nu trebuie să consideri că acesta este neloial.
De fapt, nici nu este indicat să depinzi într-o măsură prea mare de o anumită persoană (Psalmul 146:3). Este înţelept să legi prietenii şi cu persoane din afara cercului tău de prieteni apropiaţi, de pildă cu părinţii, bătrânii sau cu alţi adulţi responsabili, care se preocupă de tine. Ana mărturiseşte cu multă căldură: „Mama este cea mai bună prietenă a mea. Pot să discut cu ea despre orice“.
Poţi avea prietenii durabile
În 1 Petru 3:8 Biblia declară: „În sfârşit, toţi să fiţi cu aceleaşi gânduri, suferind împreună cu alţii, plini de dragoste frăţească, miloşi, smeriţi“. Şi într-adevăr, fii amabil, plin de compasiune, integru pe plan moral şi sincer preocupat de alţii, şi vei vedea că îţi vei atrage întotdeauna prieteni! Cu siguranţă, prieteniile durabile pretind efort şi hotărâre. Însă ceea ce primeşti în schimb merită din plin efortul.
Este interesant ceea ce ne spune Biblia despre David şi Ionatan. Între ei exista o strânsă prietenie (1 Samuel 18:1). Ei au reuşit să treacă peste geloziile mărunte şi peste defectele de personalitate. Au putut face aceasta fiindcă atât David, cât şi Ionatan au pus prietenia şi loialitatea faţă de Iehova Dumnezeu deasupra oricărui alt lucru. Procedează şi tu la fel, şi nu vei întâmpina greutăţi în păstrarea unor prieteni temători de Dumnezeu!
[Legenda fotografiilor de la pagina 26]
Prieteniile se destramă atunci când unul dintre cei implicaţi consideră că faptul de a avea şi alţi prieteni este o dovadă a lipsei de loialitate.