Stresul: „Otrava cu acţiune lentă“

„Tot timpul îi auzim pe oameni spunând: «Nu te stresa atât de mult, pentru că te îmbolnăveşti». Probabil, ei nu îşi dau seama că există un fundament biologic real pentru aceasta.“ — Dr. David Felten.

JILL — o mamă necăsătorită care are un fiu adolescent, un cont în bancă ce se micşorează şi relaţii tensionate cu părinţii — a avut suficiente motive să se simtă stresată. Apoi, pe neaşteptate, i-a apărut pe mână o urticarie însoţită de usturime. A încercat să se vindece cu antibiotice, cu creme pe bază de cortizon şi cu antihistaminice, dar nici una dintre acestea nu a ajutat-o. Dimpotrivă, urticaria i s-a extins pe tot corpul, inclusiv pe faţă. Stresul efectiv îi intra pe sub piele.

Jill s-a adresat unei clinici de dermatologie în cadrul căreia se analizează starea afectivă a pacienţilor. „Încercăm să aflăm ce anume se petrece în viaţa lor“, a spus medicul Thomas Gragg, unul dintre fondatorii clinicii. El a remarcat deseori că persoanele cu afecţiuni persistente ale pielii, pe lângă îngrijirea medicală, au nevoie de ajutor în ce priveşte faptul de a ţine sub control stresul. „Ar fi simplist să afirmi că ceea ce simţi sau ceea ce faci poate provoca apariţia unei boli de piele“, recunoaşte dr. Gragg. „Dar putem spune că starea sufletească a unei persoane poate avea un rol important în unele afecţiuni ale pielii, iar noi nu ar trebui să prescriem în continuare creme cu steroid fără să ajutăm persoana să elimine stresul din viaţă.“

Jill este de părere că faptul de a învăţa să ţină sub control stresul efectiv a ajutat-o să-şi cruţe pielea. Ea spune: „Încă îmi apar erupţii, dar aspectul din prezent al pielii nici nu se compară cu aspectul dezastruos pe care îl avea înainte“. Este acesta un caz neobişnuit? Bineînţeles că nu. Mulţi medici sunt de părere că stresul este deseori un factor care contribuie la apariţia diverselor afecţiuni dermatologice, cum ar fi urticaria, psoriazisul, acneea şi eczema. Dar stresul nu afectează numai pielea.

Stresul şi sistemul imunitar

Cercetările actuale dezvăluie faptul că stresul poate slăbi sistemul imunitar, expunându-vă astfel unui mare număr de boli infecţioase. „Stresul nu te îmbolnăveşte“, afirmă virologul Ronald Glaser. „Dar acesta măreşte riscul apariţiei unei boli din cauza efectelor pe care le are asupra sistemului imunitar.“ Există dovezi deosebit de convingătoare că stresul contribuie la îmbolnăvirea de răceală, de gripă şi de herpes. Deşi tot timpul suntem expuşi la astfel de viruşi, în general sistemul nostru imunitar îi respinge. Dar unii experţi spun că sistemul imunitar nu se mai află pe această poziţie defensivă când persoana este stresată pe plan afectiv.

Procesele biologice care iau parte nu sunt încă pe deplin înţelese, dar unii susţin că hormonii care ne pun în mişcare când ne aflăm într-o stare de stres pot împiedica buna funcţionare a sistemului imunitar în timp ce inundă fluxul sanguin. De obicei, acest lucru nu ar trebui să ne îngrijoreze, întrucât hormonii au doar un rol temporar. Cu toate acestea, unii sunt de părere că, dacă o persoană este într-un stres continuu şi intens, sistemul imunitar al acesteia poate fi compromis în aşa măsură încât această persoană devine vulnerabilă la boli.

Acest lucru ne ajută să înţelegem de ce medicii canadieni estimează că între 50 şi 70 la sută dintre bolnavii care consultă medicul au probleme strâns legate de stres, cum ar fi tipicele dureri de cap, insomnie, oboseală şi afecţiuni gastrointestinale. În Statele Unite se estimează că cifra se ridică între 75 şi 90 la sută. Dr. Jean King este de părere că ea nu exagerează deloc când afirmă că „stresul cronic este ca otrava cu acţiune lentă“.

Nu este nici singura cauză, nici singurul remediu

În pofida celor menţionate mai înainte, oamenii de ştiinţă nu sunt siguri că numai stresul poate afecta sistemul imunitar al unei persoane atât de mult, încât să producă schimbări semnificative ale stării de sănătate a acesteia. Aşadar nu se poate afirma în mod dogmatic că toţi cei care se confruntă cu stres — chiar dacă acesta ar fi cronic — vor cădea victimă unei boli. Dar nici nu se poate spune că absenţa stresului este garanţia unei sănătăţi bune şi nici nu este foarte înţelept faptul de a refuza îngrijirea medicală pe motivul neîntemeiat că boala poate fi înlăturată prin adoptarea unei atitudini pozitive şi a optimismului. Dr. Daniel Goleman avertizează: „Rezultatul acestui retorism al «atitudinii pozitive care vindecă de orice boală» a creat la o scară largă confuzii şi neînţelegeri cu privire la măsura în care mintea poate exercita influenţă asupra unei boli şi, poate chiar mai rău, i-a făcut pe oameni să se simtă vinovaţi că sunt bolnavi, de parcă boala ar fi un semn al decăderii morale sau al lipsei valorii spirituale“.

Prin urmare, trebuie să se înţeleagă faptul că foarte rar ne putem limita la un singur factor când este vorba despre cauza unei boli. Totuşi, legătura dintre stres şi boală accentuează cât de înţelept este faptul de a învăţa cum să reducem efectul „otrăvii cu acţiune lentă“ ori de câte ori este posibil.

Înainte de a analiza modul în care se poate face acest lucru, să aruncăm o privire asupra naturii stresului şi asupra faptului că, uneori, acesta poate fi folositor.

[Chenarul de la pagina 5]

Câteva afecţiuni care au legătură cu stresul

• afecţiuni cardiace

• afecţiuni dermatologice

• afecţiuni gastrointestinale

• alergii

• artrită

• astm

• depresie

• diaree

• dureri de cap

• dureri de spate, de gât şi de umeri

• gripă

• insomnie

• migrene

• răceală

• tulburări sexuale

• ulcer peptic

[Legenda fotografiei de la pagina 6]

Un număr mare de persoane consultă medicul din cauza stresului