De la cititorii noştri
Dislexie Vă scriu ca să-mi exprim sincerele mulţumiri pentru articolul „Cum se poate depăşi frustrarea creată de dislexie“ (8 august 1996). După ce am citit chenarul intitulat „Cum să identificaţi dislexia la copii“, eu şi soţul meu ne-am dus copilul la medic. Am aflat că suferă într-adevăr de dislexie, iar acum facem demersuri ca să-i acordăm ajutorul necesar acasă şi la şcoală. Profesorii lui ne-au spus mereu că este un elev foarte capabil, dar că nu este atent. Vă puteţi imagina deci cât de recunoscători vă suntem că aţi publicat acest articol.
J. S., Scoţia
Întrucât am doi copii dislexici, am citit cu mare interes acest articol. Graţie lui, şi alţii pot afla cât de frecventă este această boală şi cât de greu le este celor afectaţi de ea. Vă puteţi imagina ce înseamnă să nu poţi citi indicatorul cu numele unei străzi? Sau să încerci să comanzi o mâncare de pe un meniu pe care nu poţi să-l citeşti? Sunt sigură că cei bolnavi vor pune în practică informaţiile citite.
M. K., Statele Unite
Specii ameninţate Vă mulţumesc din inimă pentru seria de articole intitulată „Speciile pe cale de dispariţie: De ce ar trebui să ne intereseze?“ (8 august 1996). Într-adevăr, suntem pe cale de a pierde o comoară. Articolul mi-a ţinut vie dorinţa de a trăi în lumea nouă promisă de Dumnezeu, unde animalele vor putea trăi fără să fie ameninţate cu dispariţia.
D. I., Albania
Criza refugiaţilor Sunt un refugiat din Burundi şi aş vrea să-mi exprim aprecierea pentru seria de articole „Criza refugiaţilor: Se va sfârşi vreodată?“ (22 august 1996). Punctul de vedere al lui Iehova referitor la această chestiune şi faptul că, în trecut, poporul său îi trata pe refugiaţi într-un mod plin de bunătate iubitoare m-au încurajat foarte mult. Vă mulţumesc pentru aceste articole; ele mi-au adus, într-adevăr, multă mângâiere.
D. M., Kenya
Tragedie În timp ce citeam articolul „Am suportat tragedia cu puterea lui Iehova“ (22 august 1996), nu-mi puteam reţine lacrimile deoarece şi eu am fost lovită de o tragedie de acest fel. Eu şi cea mai bună prietenă a mea am avut un accident. Ea a murit la câteva ore de la accident, în urma unor leziuni grave. Pe parcursul următorilor cinci ani, m-am obişnuit cu durerea amară şi cu sentimentul de vinovăţie pe care le-am avut din cauză că eu supravieţuisem, iar ea nu. Sunt convinsă că Iehova îşi va aminti de prietena mea dragă. De asemenea, sunt alături de cei care i-au pierdut pe cei dragi în această tragedie din Spania.
J. T., Statele Unite
Bâlbâială Vă mulţumesc pentru articolul „Chiar şi limba gângavilor va vorbi“ (22 august 1996). Experienţa lui Petr Kunc m-a întărit foarte mult. Şi eu sunt bâlbâit. Înainte de a ţine o cuvântare biblică, întotdeauna îl rog pe Iehova să mă ajute să mă exprim cu claritate.
M. M., Italia
Când am împlinit 20 de ani, am constatat că îmi este greu să vorbesc cu alţii sau să vorbesc de pe podium la Sala Regatului. După ce prezint o temă, sunt transpirat tot şi mă simt extrem de obosit. Mă încurajează foarte mult experienţa acestui frate care, în pofida deficienţei lui, îl slujeşte pe Iehova. Articolul m-a ajutat să văd lucrurile în mod pozitiv.
M. S., Japonia
Mă simt îndemnat să vă mulţumesc pentru publicarea acestei experienţe. Din copilărie sufăr de această problemă. Asemenea lui Petr, şi eu sunt bătrân de congregaţie şi trebuie să mă bizui pe Iehova ca să-mi dea putere să mă achit de însărcinarea încredinţată. Acum conduc Şcoala de Minister Teocratic şi îi ajut pe alţii să-şi îmbunătăţească vorbirea.
N. O. N., Nigeria