Cărţi de credit şi cecuri: Adevărate sau false?
CÂT de convenabile sunt ele! Atât de mici şi atât de uşor de purtat! Ele intră atât de bine în portmoneul unui bărbat sau în poşeta unei femei. Fără nici un ban în buzunar, poţi să cumperi atât de multe lucruri. Companiile aeriene, cele care organizează croaziere, hotelurile şi staţiunile de pretutindeni încurajează folosirea cărţilor de credit şi fac publicitate în acest sens. Oamenii sunt sfătuiţi: „Nu pleca de acasă fără ea“. Unele magazine preferă mai bine cărţi de credit decât numerar. Spre deosebire de bani, dacă acestea sunt furate sau pierdute, ele pot fi înlocuite. Sunt banii tăi personificaţi, având numele tău şi numărul contului personal gravate în relief pe partea din faţă.
Îi cunoşti sub numele de bani de plastic, adică cărţi de credit sau cărţi de cheltuieli. În 1985, unele bănci au introdus propriile lor holograme sofisticate, create cu ajutorul laserului care arată imaginea tridimensional, şi alte semne de siguranţă, de la coduri speciale imprimate în banda magnetică de pe spate până la un semn invizibil care devine vizibil în lumină ultravioletă. Toate acestea pentru a-i descuraja pe falsificatori! Se estimează că pe întregul glob sunt în circulaţie peste 600 de milioane de cărţi de credit.
Se crede că pierderile de pe întregul glob datorate diferitelor forme de fraudă cu cărţi de credit au fost, la începutul anilor ’90, de cel puţin un miliard de dolari. Dintre aceste forme de fraudă se crede că falsificarea este cea care se răspândeşte cel mai rapid, fiind cauza a cel puţin 10 la sută din totalul pierderilor.
În 1993, de exemplu, din cauza falsificării, băncile membre ale uneia dintre cele mai mari companii de cărţi de credit au pierdut suma de 133,8 milioane de dolari, aceasta însemnând o creştere de 75 la sută faţă de anul precedent. O altă companie de cărţi de credit importantă, de proporţii internaţionale a raportat şi ea pierderi aproape incredibile din cauza falsurilor. „Aceasta face ca falsificarea cărţilor de credit să constituie o mare problemă nu numai pentru bănci, companii de cărţi de credit şi comercianţii care le onorează, ci şi pentru consumatorii din întreaga lume“, a scris un ziar din Noua Zeelandă. Deşi purtătorii legali de cărţi de credit nu sunt răspunzători pentru pierderi, consumatorii vor plăti automat aceste pierderi.
Ce se poate spune despre semnele de siguranţă înglobate, care stau ca un obstacol în calea falsificatorilor, cum ar fi hologramele create cu ajutorul laserului şi benzile magnetice special codificate? În decurs de un an de la introducerea acestor semne au început să apară primele falsuri grosolane. La scurt timp după aceea, toate semnele de siguranţă au fost copiate sau compromise. „Întotdeauna trebuie să faci îmbunătăţiri“, a spus un funcţionar de la o bancă din Hong Kong. „Escrocii încearcă întotdeauna să ţi-o ia înainte.“
Este interesant faptul că, potrivit unor specialişti, jumătate din totalul pierderilor înregistrate în urma falsificării cărţilor de credit la începutul anilor ’90 au avut loc în Asia, iar aproape jumătate din acestea au fost descoperite în Hong Kong. „Hong Kong-ul este pentru falsificarea cărţilor de credit ceea ce este Parisul pentru modă“, a declarat un specialist. Alţii au acuzat Hong Kong-ul că ar fi capitala lumii în ce priveşte falsificarea cărţilor de credit — „un vârf al «triunghiului de plastic» al fraudei cu cărţi de credit, triunghi care include şi Thailanda, Malaysia, iar acum şi sudul Chinei“. „Poliţia din Hong Kong declară că sindicatele de aici consideră că triadele crimei organizate chineze sunt cele care codifică şi gravează în relief cărţi de credit false, folosind numerele de cod furnizate de detailiştii corupţi. După aceasta, ei nu fac decât să trimită cărţile false peste graniţă“, a arătat ziarul neo-zeelandez.
„O maşină de gravat cărţi de credit, cumpărată [în Canada] de membrii unei bande din Asia, este utilizată în prezent pentru a produce cărţi de credit false. Maşina tipăreşte 250 de cărţi de credit pe oră, iar poliţia crede că a fost folosită pentru săvârşirea unei fraude de milioane de dolari“, a anunţat ziarul canadian Globe & Mail. În ultimii ani, unii chinezi din Hong Kong au fost arestaţi pentru că au folosit cărţi de credit false în cel puţin 22 de ţări, din Austria până în Australia, inclusiv Guam, Malaysia şi Elveţia. De când cărţile de credit japoneze le-au garantat utilizatorilor lor cele mai ridicate limite de cheltuieli, acestea au ajuns foarte căutate.
Valul de înşelătorii cu cărţi de credit şi de falsificări ale acestora indică faptul că „cei care le emit sunt obligaţi să răspândească [printre utilizatori] preţul unor fraude care se ridică la sume din ce în ce mai mari“, a declarat un funcţionar de bancă din Canada. Şi aşa şi este. O carte de credit poate fi, într-adevăr, convenabilă şi poate salva viaţa atunci când cel care o foloseşte nu are în numerar banii corespunzători. Însă nu uita că singurele lucruri de care falsificatorii au nevoie sunt numărul tău de cont şi data la care expiră cartea ta de credit, după care ei se apucă de lucru. „Sunt bani de plastic, însă oamenii ar trebui să-i mânuiască şi pe ei cu aceeaşi grijă cu care o fac atunci când e vorba de bani“, a avertizat un director de la serviciul regional care se ocupă cu siguranţa cărţilor de credit pentru compania American Express International.
„Acest sistem este plin de puncte vulnerabile“, a spus un inspector de poliţie. „Iar ticăloşii le-au găsit pe toate. Şi le-au exploatat, frate, fără pic de milă“, a spus el despre falsificatori.
Falsificarea cecurilor
Odată cu noua epocă a tipăririi la birou care oferă posibilitatea multiplicării aproape a oricărei bancnote fără să existe nici cea mai mică diferenţă, ceea ce a urmat la scurt timp nu a mai putut fi evitat. Falsificatorii puteau acum falsifica o gamă largă de documente: paşapoarte, certificate de naştere, legitimaţii de imigrare, certificate de acţiuni, ordine de cumpărare, reţete pentru medicamente şi o mulţime de alte documente. Însă cel mai mare profit avea să fie obţinut din falsificarea cecurilor pentru plata salariilor.
Tehnica este extraordinar de simplă. Odată ce un cec pentru plata salariului de la o companie mare, care are depuşi milioane de dolari în băncile din oraş sau de pe teritoriul statului, ajunge în mâinile unui falsificator, el se apucă de lucru. Cu ajutorul unei imprimante de birou, a unui scanner optic şi a altor echipamente electronice pe care le are la îndemână, el poate să modifice cecul, astfel încât acesta să corespundă intereselor sale: schimbă data, şterge numele beneficiarului şi îl trece pe al său, adaugă zerouri la suma de dolari. Apoi el tipăreşte cu ajutorul imprimantei cu laser cecul cu modificările făcute, folosind hârtie pe care a cumpărat-o de la cea mai apropiată papetărie, hârtie ce are aceeaşi culoare cu cea a cecului. Tipărind zeci de falsuri sau chiar mai multe odată, el poate să încaseze suma scrisă de la oricare filială a băncii respective din orice oraş.
Proliferarea falsificării cecurilor cu ajutorul acestor mijloace simple şi nu prea scumpe este atât de rapidă, încât preţul pe care îl plăteşte economia s-ar putea ridica la 1 miliard de dolari, declară funcţionarii bancari şi autorităţile executive. The New York Times a dat publicităţii un caz care demonstra o totală lipsă de ruşine: o bandă cu sediul în Los Angeles a cutreierat toată ţara, încasând de la bănci mii de cecuri false pentru plata salariilor, adică un total de peste 2 milioane de dolari. Analiştii industriali estimează că, numai în Statele Unite, pierderile totale în fiecare an datorate fraudei cu cecuri sunt, în prezent, de 10 miliarde de dolari. „Principala problemă infracţională pentru instituţiile bancare, a declarat un funcţionar de la FBI, o constituie falsificarea mijloacelor transferabile, cum ar fi frauda cu cecuri şi frauda cu mandate poştale.“
[Text generic pe pagina 7]
Cele mai mari dividende provin din multiplicarea cecurilor pentru plata salariilor.