Falsificarea: o problemă mondială
Până la sfârşitul secolului al XVIII-lea, în Franţa, oamenii erau fierţi de vii pentru această infracţiune. În Anglia, din 1697 până în 1832 s-a aplicat pedeapsa capitală, iar acţiunea era considerată trădare. Peste 300 de englezi au murit atârnaţi la capătul unei frânghii din acest motiv, în timp ce nenumăraţi falsificatori au fost exilaţi în colonii de deţinuţi în Australia, fiind pedepsiţi cu muncă silnică.
TIMP de peste 130 de ani, guvernul american i-a condamnat pe cei care s-au făcut vinovaţi de această infracţiune, acordându-le până la 15 ani de detenţie în spatele gratiilor, în închisorile federale. În plus, s-au acordat şi amenzi în valoare de mii de dolari. Chiar şi în prezent, în Rusia şi în China, infractorii sunt pasibili de pedeapsa cu moartea.
În ciuda acestor pedepse grave acordate de multe ţări, acestei infracţiuni nu i s-a pus capăt. Nici chiar frica de moarte nu a putut să zădărnicească planurile de îmbogăţire peste noapte ale celor care au avut îndemânarea tehnică necesară. Oficialităţile guvernamentale au rămas uimite. „Va fi greu de găsit o modalitate eficientă de descurajare, aşa cum a fost, de altfel, timp de secole“, declară acestea.
Falsificarea! Iată una dintre cele mai vechi infracţiuni din istorie. La sfârşitul acestui secol, ea a devenit o problemă mondială şi continuă să se amplifice. Robert H. Jackson, judecător fără drepturi depline al Curţii Supreme a Statelor Unite, a spus referitor la aceasta următoarele: „Falsificarea este o infracţiune care nu a fost comisă niciodată din întâmplare, nici din neştiinţă, nici când se încing spiritele, nici de cineva foarte sărac. Este o crimă concepută cu măiestrie de cineva care posedă o îndemânare tehnică şi care cheltuieşte sume enorme pe echipament“.
Moneda americană, de exemplu, este reprodusă ilegal pe întregul glob, iar acest lucru se face în cantităţi mai mari ca niciodată. „Moneda americană, a declarat un purtător de cuvânt al Ministerului de Finanţe, nu este doar cea mai de dorit monedă din lume. Ea este şi cea mai uşor de falsificat.“ Guvernul american a rămas uimit când a descoperit că cea mai mare parte a bancnotelor false sunt produse în afara graniţelor Statelor Unite.
Să analizăm următoarele: În 1992, 30 de milioane de dolari în bancnote false au fost confiscaţi dincolo de ocean, a anunţat revista Time. „Anul trecut, totalul a atins cifra de 120 de milioane de dolari şi se aşteaptă ca acest record să fie depăşit în 1994. Sume mult mai mari circulă fără să li se dea de urmă“, a declarat revista. Aceste cifre nu ne dezvăluie decât o parte a întregii istorii. Specialiştii care se ocupă cu falsurile sunt de părere că, în realitate, dolarii falşi aflaţi în circulaţie în afara Statelor Unite ar putea să se ridice la suma de nu mai puţin de 10 miliarde de dolari.
Întrucât moneda americană are mare căutare în multe ţări — chiar mai mare decât propria lor monedă — şi nu este prea dificil de multiplicat, multe state şi elemente ale lumii interlope exploatează această tendinţă, obţinând mari profituri. În America de Sud, cartelurile columbiene de droguri au falsificat moneda americană ani de zile pentru a-şi spori veniturile ilegale. În prezent, unele ţări din Orientul Mijlociu ajung şi ele să joace un rol important în afacerea de falsificare care a luat proporţii mondiale, semnalează U.S.News & World Report. Revista declară în continuare că despre una dintre aceste ţări „se spune că foloseşte procedee de tipărire sofisticate, care le imită pe cele folosite de Ministerul American de Finanţe. Ca urmare, [ea] poate produce bancnote false de 100$ care aproape că nu pot fi identificate, acestea fiind cunoscute sub numele de «superbancnote»“.
Şi unele persoane din Rusia, China şi din alte ţări asiatice se implică în producerea banilor falşi, în principal a monedei americane. Se bănuieşte că 50 la sută din moneda americană care circulă în prezent în Moscova este falsă.
După începerea Războiului din Golf, în 1991, când s-au pus în circulaţie sute de milioane de dolari americani, „bancherii din întreaga lume au fost şocaţi când au descoperit că aproape 40 la sută din bancnotele de 100$ erau false“, a declarat Reader’s Digest.
Franţa se confruntă cu propriile sale probleme legate de falsificarea banilor, aşa cum este şi în cazul multor ţări europene. Problema falsificării banilor nu se limitează doar la Statele Unite, fapt care poate fi confirmat şi de alte state de pe glob.
Facilitarea falsificării
Până acum câţiva ani, artizanilor clandestini — artişti, gravori şi tipografi iscusiţi — le trebuiau ore întregi ca să execute cu migală copii ale monedei vreunei ţări, rezultatul fiind, în cel mai fericit caz, o reproducere slabă a modelului. În prezent însă, având la dispoziţie şi la birou, şi acasă copiatoare color de înaltă tehnicitate, imprimante cu laser ce tipăresc pe ambele feţe şi scannere, aproape oricine poate, din punct de vedere tehnic, să copieze orice monedă doreşte.
Era falsurilor la birou a sosit! Ceea ce odinioară necesita îndemânarea unor gravori şi tipografi de specialitate este acum la îndemâna funcţionarilor şi a operatorilor de calculatoare ce lucrează acasă. Sisteme de imprimare comandate de calculatoare personale, care costă mai puţin de 5 000 de dolari, pot produce, în prezent, bani falşi ce cu greu pot fi identificaţi chiar şi de cei mai buni specialişti. Aceasta poate să însemne că o persoană, care nu dispune de banii de care are nevoie în numerar, ar putea să nu mai meargă până la cel mai apropiat ATM (un aparat automat ce oferă informaţii, conectat la un calculator de la o bancă), ci să-şi tipărească singur banii, atâţi cât îi trebuie! Aceste sisteme sunt deja arme puternice în mâna falsificatorilor de azi. „În timp ce fac acest lucru, aceşti infractori ingenioşi înregistrează repetate victorii în lupta cu autorităţile care aplică legea şi ar putea, într-o bună zi, să constituie o ameninţare la adresa principalelor monede de pe glob“, a scris U.S.News & World Report.
De exemplu, în Franţa, 18 la sută din cei 30 de milioane de franci (5 milioane de dolari americani) în bancnote false, confiscaţi în 1992, erau realizaţi la maşini de birou. Un funcţionar de la Banca Franceză este de părere că această tendinţă nu constituie o ameninţare doar la adresa economiei, ci şi în privinţa încrederii oamenilor în guvern. „Când aceştia află că poţi imita o bancnotă bună cu ajutorul tehnologiei ce stă la dispoziţia unei mari părţi a populaţiei, încrederea poate să dispară“, se plângea acesta.
Printre eforturile de a combate imensul val de bani falşi din America şi din alte ţări se numără şi noile modele de bancnote care se află în fază de execuţie, iar în unele ţări noile bancnote se află deja în circulaţie. De exemplu, în ce priveşte moneda americană, portretul lui Benjamin Franklin de pe hârtia de 100$ va fi mărit cu încă jumătate şi va fi deplasat spre stânga cu aproape 2 centimetri. „Vor fi efectuate alte 14 modificări în ce priveşte gravarea şi se vor introduce şi unele semne distinctive care să asigure securitatea“, a anunţat Reader’s Digest. O mulţime de alte schimbări, cum ar fi timbre de apă şi filigrane cu cerneală care îşi schimbă culoarea atunci când sunt privite din diferite unghiuri, au fost, de asemenea, analizate.
De câtva timp, Franţa a inclus noi semne descurajatoare în modelele bancnotelor sale care se speră să le pună, într-o oarecare măsură, beţe-n roate falsificatorilor. Cu toate acestea, un purtător de cuvânt al Băncii Franceze recunoaşte că „încă nu există o metodă sigură pe plan tehnic care să le pună piedici eventualilor falsificatori, însă, a adăugat el, în prezent putem să realizăm o combinaţie de atât de multe piedici chiar în componenţa bancnotelor, încât falsificarea să devină o treabă [dificilă] şi foarte costisitoare“. El descrie aceste piedici drept „prima linie de apărare împotriva falsificării“.
Germania şi Marea Britanie au făcut de câtva timp schimbări în moneda lor, adăugând fire de siguranţă, ceea ce face ca multiplicarea monedelor lor să fie mai dificilă. Hârtia de 20$ din Canada are un pătrăţel lucios numit sistem de siguranţă optic, ce nu poate fi reprodus de copiatoare. Australia a început să tipărească în 1988 bancnote de plastic pentru a adăuga semne de siguranţă care nu pot fi înglobate în hârtie. Finlanda şi Austria folosesc foiţe de difracţie aplicate pe bancnote. Acestea sclipesc şi îşi schimbă culoarea ca o hologramă. Autorităţile guvernamentale se tem însă că falsificatorilor nu le va trebui prea mult timp până când vor face modificările necesare ca să-şi poată continua activitatea infracţională; indiferent câte măsuri de corecţie sunt luate de guverne, aceste tentative inovatoare se vor dovedi în cele din urmă ineficiente, la fel ca cele din trecut. „Este aşa cum spune vechea zicală: «Tu faci un zid de 2,5 metri, iar răufăcătorii fac o scară de 3 metri»“, a declarat un funcţionar de la Ministerul de Finanţe.
Tipărirea banilor falşi este doar o faţetă a ingeniozităţii falsificatorului, aşa cum vom vedea în articolul următor.
[Text generic pe pagina 4]
Sisteme de imprimare comandate de calculatoare personale, care costă mai puţin de 5 000 de dolari, pot produce, în prezent, bani falşi ce cu greu pot fi identificaţi chiar şi de cei mai buni specialişti.