Care este soluţia?
„TOT mai mulţi oameni ajung la concluzia că bunăstarea omenirii, poate chiar supravieţuirea noastră ca specie, va depinde de măsura în care vom depista bolile care apar. . . . Ce s-ar întâmpla cu noi dacă HIV ar deveni un agent patogen vehiculat prin aer? Şi cine ne poate garanta că în viitor o infecţie asemănătoare nu s-ar putea transmite în acest mod?“, a spus D. A. Henderson, care a avut un rol însemnat în eradicarea variolei (cuvinte rostite în 1993 la Geneva, Elveţia, în faţa unui grup de oameni de ştiinţă).
Cum ar putea fi depistate bolile care apar? Un prim sistem de alarmă în cazul epidemiilor de boli tropicale îl constituie o reţea internaţională formată din 35 de laboratoare, care prezintă rapoarte Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS). Însă un sondaj efectuat la aceste laboratoare a dezvăluit faptul că mai puţin de jumătate dintre ele erau echipate pentru depistarea encefalitei japoneze, a hantaviruşilor şi a febrei Valea Rift, toate acestea fiind boli fatale. Numai 56 la sută dintre laboratoare puteau depista febra galbenă, un virus vehiculat de ţânţar şi care provoacă vomă, îmbolnăvirea ficatului şi hemoragii interne. În 1992, în Kenia, cel puţin 28 de persoane au murit de febră galbenă până când doctorii au descoperit cauza. Timp de şase luni ei au crezut că aveau de-a face cu malaria.
Un alt neajuns al programelor de supraveghere este acela că nu îşi pot da seama de pericolul pe care îl reprezintă bolile cu acţiune lentă. Virusul HIV, de exemplu, poate sta ascuns într-o persoană, se poate transmite altora şi apoi se poate manifesta sub formă de SIDA abia după cel puţin zece ani. Pandemia de SIDA din prezent a apărut aproape simultan pe trei continente şi a invadat rapid 20 de ţări. Este evident, nu s-a tras nici un semnal de alarmă cu privire la aceasta!
În pofida problemelor existente, numeroşi oameni de ştiinţă mai privesc încă cu încredere spre viitor, vorbind plini de optimism despre descoperirile importante şi despre realizările care se vor înregistra în anii care ne stau în faţă. International Herald Tribune ne relatează următoarele: „Cea mai bună speranţă de adevărat progres, ar putea spune mulţi oameni de ştiinţă, este biotehnologia, sau stăpânirea materialului genetic din celulele vii. Cercetătorii de la institutele biotehnologice speră să creeze celule care să producă substanţe antibacteriologice, cu alte cuvinte, o generaţie nouă de antibiotice obţinute prin inginerie genetică“.
Există însă o faţă întunecată a lucrurilor. Ingineria genetică a făcut posibilă introducerea genelor într-un virus inofensiv, astfel încât, la rândul lui, virusul să le poată transmite oamenilor genele respective. Această tehnologie poate fi folosită în scopuri utile, probabil tocmai pentru producerea aşa-numitelor antibiotice obţinute pe cale genetică. Însă această tehnologie poate fi folosită şi în scopuri oribile.
De exemplu, ar fi posibil ca gene de Ebola să fie introduse întâmplător sau în mod deliberat într-un virus, cum ar fi cel de gripă sau cel de pojar. Apoi, acest virus ucigător ar putea fi răspândit prin tuse sau strănut. Dr. Karl Johnson, care şi-a dedicat viaţa studierii unor viruşi precum Machupo şi Ebola, a afirmat că în curând va veni timpul când „orice trăsnit care dispune de un echipament de câteva mii de dolari şi care a terminat colegiul şi are în buzunar o diplomă în biologie ar putea obţine bacterii care să producă Ebola la fel de uşor ca o plimbare în parc“. Iar această îngrijorare este împărtăşită şi de alţi biologi.
Soluţia
Rezolvarea problemei bolilor infecţioase nu constă pur şi simplu în descoperirea de noi medicamente. Ea implică eliminarea problemelor care duc la proliferarea bolilor, probleme între care pot fi incluse sărăcia, războiul, emigrarea, consumul de droguri, supraaglomerarea din oraşe, unele moduri de viaţă nesănătoase, poluarea şi degradarea mediului înconjurător. Fiţi sinceri cu voi înşivă. Credeţi oare că oamenii sunt în măsură să rezolve aceste probleme complexe?
Cuvântul lui Dumnezeu ne avertizează: „Nu vă încredeţi în cei mari, în fiul omului, în care nu este mântuire“. Atunci în cine să ne încredem? Scripturile spun în continuare: „Ferice de cine are ca ajutor pe Dumnezeul lui Iacov, a cărui nădejde este în DOMNUL [Iehova, NW], Dumnezeul său, care a făcut cerurile şi pământul“. Numai Iehova, Creatorul omului, poate rezolva problemele cu care se confruntă omenirea. — Psalmul 146:3–6.
Atunci când prezintă ampla profeţie a lui Isus referitoare la „semnul . . . sfârşitului veacului“, Biblia, Cuvântul inspirat al lui Iehova, a prezis suferinţele pe care bolile existente astăzi le vor provoca generaţiei noastre. Isus a spus: „Pe alocuri vor fi . . . epidemii“. — Matei 24:3–8; Luca 21:10, 11.
Însă Biblia mai arată că, în viitor, pe pământ, sub domnia Regatului lui Dumnezeu, ‘nici un locuitor nu va zice: «Sunt bolnav!»’ (Isaia 33:24; Matei 6:9, 10). Cei care se încred în Iehova au deci motive întemeiate să creadă că, în curând, omenirea ascultătoare va fi eliberată nu numai de bolile ucigaşe care îi năpăstuiesc pe oameni, ci şi de problemele care generează aceste boli. Creştinii adevăraţi apreciază eforturile pe care le depune medicina în dificila ei luptă împotriva microbilor ucigaşi. Însă ei ştiu că soluţia definitivă la boală şi moarte provine de la Dumnezeu, cel care „vindecă toate bolile“. — Psalmul 103:1–3; Apocalipsa 21:1–5; 22:1, 2.
[Legenda ilustraţiei de la pagina 10]
Biblia a promis un timp în care nimeni nu va mai zice: „Sunt bolnav“.