Răzbunarea microbilor

SECOLUL al XX-lea a fost martor al unor uimitoare progrese în medicină. De mii de ani, oamenii au fost practic neputincioşi în faţa flagelului pe care îl constituie microbii ucigaşi. Însă lucrurile au început să se schimbe pe la mijlocul anilor ’30, când oamenii de ştiinţă au descoperit sulfanilamidaa, prima substanţă care putea lupta împotriva bacteriilor fără să pună în mare pericol persoana infectată.

În anii care au urmat, oamenii de ştiinţă au descoperit medicamente noi, puternice, care să lupte împotriva bolilor infecţioase: clorochina, care să lupte împotriva malariei, şi antibioticele, care să ţină sub control pneumonia, scarlatina şi tuberculoza. În anul 1965 au fost descoperite peste 25 000 de diferite produse antibiotice. Mulţi oameni de ştiinţă au ajuns la concluzia că bolile bacteriologice nu mai constituiau de acum o preocupare majoră sau un domeniu care să intereseze cercetarea ştiinţifică. În fond, de ce să se mai facă cercetări despre boli care, în curând, vor dispărea?

În ţările dezvoltate ale lumii, noile vaccinuri au redus considerabil numărul victimelor pe care le făceau pojarul, oreionul şi rubeola. O campanie uriaşă de vaccinuri antipoliomielitice, începută în 1955, a fost atât de eficientă, încât în Europa de Vest şi în America de Nord numărul cazurilor de îmbolnăviri au scăzut brusc de la 76 000, câte erau în acel an, la mai puţin de 1 000, câte erau în 1967. Variola, una dintre principalele boli ucigaşe, a fost eradicată pretutindeni în lume.

Acest secol a fost martor şi la inventarea microscopului electronic, un instrument de o putere atât de mare, încât oamenii de ştiinţă pot vedea cu el viruşi care sunt de un milion de ori mai mici decât o unghie. Graţie acestor microscoape, precum şi altor progrese tehnologice, bolile infecţioase au putut fi înţelese şi s-a putut lupta împotriva lor într-un mod nemaiîntâlnit.

Victoria părea sigură

Ca urmare a acestor descoperiri, lumea medicală era plină de încredere. Microbii bolilor infecţioase cădeau răpuşi de armele medicinei moderne. Cu siguranţă, victoria ştiinţei asupra microbilor avea să fie rapidă, decisivă şi completă! Dacă încă nu era disponibil vreun tratament pentru vreo anumită boală, în scurt timp acesta avea să fie disponibil.

În 1948, George C. Marshall, secretarul de stat al Statelor Unite, s-a lăudat că era iminentă cucerirea tuturor bolilor infecţioase. Trei ani mai târziu, Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a declarat că în scurt timp malaria asiatică putea ajunge o boală „lipsită de importanţă“. Pe la mijlocul anilor ’60 a fost atât de vehiculată ideea că era ciumei trecuse, încât William H. Stewart, inspector general al Departamentului Sănătăţii al Statelor Unite, le-a spus miniştrilor sănătăţii că a sosit timpul să încheie capitolul „boli infecţioase“.

Revenirea vechilor boli

Totuşi, capitolul „boli infecţioase“ nu putea fi încheiat sub nici o formă. Simplul fapt că ştiinţa a inventat medicamente şi vaccinuri nu a făcut ca microbii să dispară de pe planetă. Departe de a fi învinşi, bine cunoscuţii microbi ucigaşi s-au întors cu forţe proaspete! În plus, au apărut noi microbi ucigaşi, pe care medicii nu i-au cunoscut înainte. Astfel, atât microbii vechi, cât şi cei noi s-au dezlănţuit, înspăimântând, chinuind sau ucigând milioane de persoane de pe întregul pământ.

Bolile ucigaşe despre care cândva se credea că sunt ţinute sub control au ieşit din nou la suprafaţă, mai ucigătoare ca altădată şi mai greu de tratat cu medicamente. Un exemplu în acest sens îl constituie tuberculoza (TBC-ul). OMS a afirmat recent următoarele: „În vederea reducerii considerabile a numărului de îmbolnăviri şi de decese cauzate de TBC, din 1944, în Japonia, America de Nord şi Europa au început să fie folosite pe scară largă medicamente. Însă în ţările mai puţin dezvoltate, strădaniile de a ţine sub control TBC-ul au fost lăsate la voia întâmplării, . . . ceea ce a făcut ca aceste boli să revină în ţările bogate în forme mult mai periculoase şi mai rezistente la diverse medicamente“. Forma de TBC existentă în prezent — cauzată de regulă de bacterii vehiculate de aer şi localizată în plămâni — ucide anual aproximativ trei milioane de persoane, adică peste 7 000 pe zi. Până în anul 2005, moartea va putea secera anual aproximativ patru milioane de persoane.

Mulţi dintre vechii ucigaşi prosperă şi ei. Holera este acum larg răspândită în numeroase regiuni din Africa, Asia şi America Latină, unde îmbolnăveşte şi ucide tot mai mulţi oameni. Iar în Asia a apărut un tip de holeră complet nou.

Denga, răspândită de ţânţarul Aëdes aegypti, se răspândeşte şi ea cu rapiditate; în prezent ea afectează 2,5 miliarde de oameni din peste 100 de ţări de pe întregul pământ. Începând din anii ’50, de-a lungul tropicelor a apărut şi s-a răspândit o formă nouă a bolii, hemoragică şi ucigătoare. Se presupune că anual ea provoacă moartea a aproximativ 20 000 de persoane. Ca în cazul majorităţii bolilor virotice, nu există vaccin preventiv şi nici medicament care să trateze boala.

Malaria, cu privire la care ştiinţa sperase cândva că va fi eradicată, ucide în prezent aproximativ două milioane de persoane în fiecare an. Atât paraziţii malariei, cât şi ţânţarii care o transmit au devenit din ce în ce mai greu de distrus.

Noile boli devastatoare

Probabil că cea mai bine cunoscută dintre noile boli care au apărut recent şi care devastează omenirea este ucigătoarea SIDA. Această boală incurabilă este provocată de un virus rămas necunoscut până acum aproximativ doisprezece ani. Cu toate acestea, la sfârşitul anului 1994, pe întregul pământ numărul persoanelor infectate de virus a fost între 13 şi 15 milioane.

Printre bolile infecţioase necunoscute înainte se numără şi sindromul hantavirusului pulmonar. Transmis de şoarecele de câmp, el a apărut în sud-vestul Statelor Unite şi s-a dovedit a fi fatal în peste jumătate din numărul cazurilor raportate. În America de Sud au apărut două tipuri de febră hemoragică — amândouă noi, amândouă fatale. Au mai apărut şi alte boli înspăimântătoare — viruşi purtând nume ciudate, nefireşti: Lassa, Valea Rift, Oropouche, Rocio, Q. Guanarito, VEE, variola maimuţei, Chikungunya, Mokola, Duvenhage, LeDantec, virusul cerebral Pădurea Kyasanur, agentul Pădurea Semliki, Congo-Crimean, O’nyongnyong, Sindbis, Marburg, Ebola.

De ce apar boli noi?

Având în vedere toate cunoştinţele şi avantajele medicinei moderne, care este motivul pentru care microbii ucigaşi par atât de greu de învins? Un motiv îl constituie mobilitatea societăţii din prezent. Mijloacele de transport moderne pot face ca o epidemie locală să se răspândească într-un timp foarte scurt pe tot globul. Prin intermediul călătoriilor aeriene, bolile ucigaşe — adăpostite într-o persoană contaminată — pot fi transmise dintr-un loc în oricare alt loc de pe glob în decurs de câteva ore.

Un al doilea factor care favorizează răspândirea microbilor îl constituie creşterea vertiginoasă a populaţiei lumii, îndeosebi la oraşe. Desigur, gunoiul se produce în oraşe. La gunoi se aruncă vase din plastic şi cauciucuri, care, atunci când plouă, se umplu cu apă. La tropice, aceasta duce la înmulţirea ţânţarilor purtători de boli ucigaşe, cum ar fi malaria, febra galbenă şi denga. În plus, aşa cum o pădure deasă întreţine un incendiu, tot la fel o densitate mare a populaţiei oferă condiţii ideale pentru răspândirea rapidă a tuberculozei, a gripei şi a altor boli vehiculate prin aer.

Un al treilea motiv al revenirii microbilor are drept cauză modificările care au avut loc în comportamentul uman. Microbii transmisibili sexual s-au înmulţit şi s-au răspândit ca urmare a faptului că, în ultima parte a secolului al XX-lea, se întreţin relaţii sexuale cu un număr fără precedent de mare de parteneri. Răspândirea bolii SIDA constituie doar un singur exemplu în acest sensb.

Un al patrulea motiv pentru care microbii ucigaşi se dovedesc a fi atât de greu de învins este faptul că omul a invadat junglele şi pădurile tropicale. În cartea The Hot Zone (Zona fierbinte), scriitorul Richard Preston afirmă următoarele: „Apariţia bolii SIDA, a bolii Ebola şi a multor altor viruşi proveniţi din pădurile tropicale pare să fie o consecinţă naturală a distrugerii biosferei tropicale. Apariţia viruşilor are loc în regiunile de pe pământ ruinate din punct de vedere ecologic. Mulţi dintre viruşi provin de la marginea deteriorată a pădurii tropicale. . . Pădurile tropicale sunt marile rezervoare de viaţă ale planetei, în care trăiesc majoritatea speciilor de plante şi animale existente în lume. Pădurile tropicale sunt totodată şi cele mai mari rezervoare de viruşi, întrucât tot ceea ce are viaţă este purtător de viruşi“.

Astfel, oamenii au ajuns să aibă o strânsă legătură cu insectele şi cu animalele cu sânge cald, vieţuitoare în care viruşii locuiesc, se reproduc şi mor fără să provoace vreun rău. Însă atunci când un virus „sare“ de la animal la om, virusul poate deveni ucigaş.

Limitele medicinei

Alte motive pentru care bolile infecţioase îşi fac din nou apariţia au o strânsă legătură cu medicina. În prezent, numeroase bacterii înving antibioticele care cândva le provocau moartea. În mod paradoxal, antibioticele însele au contribuit la crearea acestei situaţii. De exemplu, dacă un antibiotic ucide numai 99 la sută dintre bacteriile nocive dintr-o persoană infectată, procentul de bacterii rămas, adică acele bacterii care au învins antibioticul, poate duce la dezvoltarea şi înmulţirea acestor bacterii rezistente aşa cum se înmulţeşte o „superspecie“ de buruieni într-un ogor care tocmai a fost arat.

Bolnavii contribuie la agravarea problemei atunci când nu respectă până la capăt tratamentul cu antibiotice prescris de doctor. Probabil că, de îndată ce se simt mai bine, ei încetează să mai ia medicamentele. În timp ce microbii mai slabi probabil că au fost ucişi, cei mai puternici supravieţuiesc şi se înmulţesc fără probleme. În decurs de câteva săptămâni, boala reapare, însă de data aceasta este mai greu, chiar imposibil, de tratat cu ajutorul medicamentelor. Când aceste tipuri de microbi rezistenţi la medicamente se răspândesc la alţi oameni, sănătatea publică este grav ameninţată.

Recent, experţii Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii au afirmat următoarele: „Rezistenţa [la antibiotice şi la alţi agenţi antimicrobieni] este răspândită în multe ţări, iar rezistenţa la numeroase medicamente practic îi lasă pe medici fără nici o posibilitate de tratare a numărului tot mai mare de boli. Numai în spitale, în lumea întreagă apar în fiecare zi aproximativ un milion de infecţii bacteriene, majoritatea dintre acestea fiind rezistente la medicamente“.

Transfuziile sanguine, folosite într-o tot mai mare măsură începând cu cel de-al doilea război mondial, au contribuit şi ele la răspândirea bolilor infecţioase. În pofida eforturilor pe care le-au depus oamenii de ştiinţă ca să ferească sângele de microbii ucigători, transfuziile sanguine au contribuit în mare măsură la răspândirea hepatitei, a citomegavirusului, a bacteriei rezistente la antibiotice, a malariei, a febrei galbene, a bolilor Chagas şi SIDA, precum şi a multor altor boli îngrozitoare.

Cum stau lucrurile azi

Deşi în secolul nostru medicina a descoperit nenumărate lucruri noi, rămân încă multe mistere. La Centrele pentru Controlul Bolilor, cel mai renumit laborator din America folosit în scopul sănătăţii publice, C. J. Peters studiază microbi ucigaşi. Într-un interviu realizat în mai 1995, el a declarat următoarele referitor la Ebola: „Nu ştim de ce este atât de virulentă în cazul omului şi nu ştim ce se petrece [sau] unde se află atunci când nu provoacă aceste epidemii. Noi nu o putem depista. Nu există nici o altă familie de viruşi . . . cu privire la care să ştim atât de puţine lucruri“.

Chiar şi atunci când există cunoştinţe, medicamente şi vaccinuri eficiente cu care să înfruntăm boala, pentru a le putea pune la dispoziţia celor aflaţi în nevoie sunt necesari bani. Milioane de persoane trăiesc în sărăcie. În publicaţia World Health Report 1995, editată de OMS, se afirmă următoarele: „Sărăcia constituie unul dintre principalele motive pentru care bebeluşii nu sunt vaccinaţi, pentru care nu există apă potabilă şi condiţii igienice, pentru care nu se găsesc medicamente care să vindece, precum şi alte tratamente . . . În ţările în curs de dezvoltare din întreaga lume mor anual 12,2 milioane de copii sub 5 ani, iar în majoritatea cazurilor cauzele ar fi putut fi prevenite dacă s-ar fi cheltuit numai câţiva cenţi pentru fiecare copil. Mulţi dintre ei mor din cauza indiferenţei oamenilor, însă cei mai mulţi dintre ei mor deoarece sunt săraci“.

În anul 1995, bolile infecţioase şi paraziţii au fost unii dintre cei mai mari ucigaşi ai lumii, suprimând anual viaţa a 16,4 milioane de persoane. Din nefericire, milioane de persoane trăiesc în condiţii ideale pentru apariţia şi răspândirea microbilor ucigaşi. Să analizăm situaţia deplorabilă existentă astăzi. Peste un miliard de persoane trăiesc într-o sărăcie lucie. Jumătate din populaţia lumii nu are acces la tratamentele medicale curente şi la medicamentele de bază. Pe străzile metropolelor poluate vagabondează milioane de copii abandonaţi, dintre care mulţi se droghează şi se prostituează. Milioane de refugiaţi zac în lagăre lipsite de orice condiţii de igienă, în care bântuie holera, dizenteria şi alte boli.

În războiul dintre om şi microbi, cei net avantajaţi de condiţiile existente au fost microbii.

[Note de subsol]

[Text generic pe pagina 6]

„Numai în spitale, pretutindeni în lume apar în fiecare zi aproximativ un milion de infecţii bacteriene, majoritatea fiind rezistente la medicamente.“ Organizaţia Mondială a Sănătăţii

[Chenarul de la pagina 7]

Microbii se apără

Un microb minuscul, căruia i s-a dat numele de bacterie, „cântăreşte nu mai puţin de 0,00000000001 grame. O balenă albastră cântăreşte aproximativ 100 000 000 de grame. Cu toate acestea, o bacterie poate ucide o balenă“. — Bernard Dixon, 1994.

Printre cele mai temute bacterii care se întâlnesc în spitale se numără tipurile de Staphylococcus aureas, nişte bacterii rezistente la medicamente. Aceste tipuri îi afectează pe cei bolnavi şi pe cei slăbiţi, provocându-le infecţii fatale ale sângelui, pneumonie şi şoc toxic. Potrivit unui calcul, în Statele Unite, stafilococii ucid anual aproximativ 60 000 de americani, mai mult decât cei care mor în accidentele rutiere. În câţiva ani, aceste tipuri de bacterii au devenit atât de rezistente la antibiotice, încât, în 1988, un singur antibiotic lupta cu eficienţă împotriva lor, şi anume medicamentul numit vancomicină. După puţin timp însă, în lumea întreagă a început să fie sesizată existenţa a diferite tipuri de bacterii rezistente la vancomicină.

Chiar şi atunci când antibioticele îşi îndeplinesc rolul pe care îl au, se pot ivi alte probleme. Pe la mijlocul anului 1993, Joan Ray a fost internată într-un spital din Statele Unite pentru a i se efectua o intervenţie chirurgicală obişnuită. Ea se aştepta ca după câteva zile să fie din nou acasă. Contrar aşteptărilor, a trebuit să rămână în spital 322 de zile, îndeosebi din cauza infecţiilor postoperatorii. Medicii au luptat împotriva infecţiilor folosind doze puternice de antibiotice, inclusiv vancomicină, însă microbii s-au apărat. Joan mărturiseşte: „Nu-mi puteam folosi mâinile. Nu-mi puteam folosi picioarele. . . . Nu puteam ridica nici măcar o carte ca să citesc“.

Medicii s-au străduit să afle motivul pentru care, după luni de tratament cu antibiotice, Joan era încă bolnavă. Analizele de laborator au dezvăluit faptul că, pe lângă infecţia stafilococică, Joan mai avea în organism un alt tip de bacterii — enterococi rezistenţi la vancomicină. După cum sugerează şi numele, acest tip de bacterii nu a fost afectat de vancomicină; şi se părea că el este imun şi la orice alt fel de antibiotice.

Apoi medicii au descoperit ceva care i-a uluit. Bacteriile nu numai că rezistau medicamentelor care ar fi trebuit să le ucidă, dar, contrar aşteptărilor lor, în realitate ele foloseau vancomicina ca să supravieţuiască! Medicul lui Joan, specialist în boli infecţioase, a spus: „[Bacteriile] au nevoie de vancomicină ca să se înmulţească, iar când nu o au, nu se pot dezvolta. Aşadar, într-un anumit sens, ele folosesc vancomicina ca hrană“.

Când medicii nu i-au mai dat lui Joan vancomicină, bacteriile au murit, iar Joan s-a însănătoşit.

[Legenda fotografiei de la pagina 8]

Microbii se dezvoltă atunci când pacienţii folosesc antibioticele în mod necorespunzător.

[Legenda fotografiei de la pagina 9]

Transfuziile sanguine răspândesc microbi ucigaşi.