Lumea în obiectiv

Bisericile din Germania îşi recunosc vina participării la Holocaust

Luna ianuarie a acestui an a marcat împlinirea a 50 de ani de la eliberarea deţinuţilor din lagărul de concentrare de la Auschwitz, Polonia, unde naziştii i-au persecutat în mod sistematic pe evrei, pe slavi, pe ţigani, pe Martorii lui Iehova şi pe alţii. Unele biserici din Germania sunt de acord să-şi asume o parte din vină. Süddeutsche Zeitung a semnalat că la Conferinţa Episcopilor din Germania a fost amintită „istoria plină de vinovăţie de sânge a ţării noastre şi, de asemenea, a Bisericii noastre“, recunoscându-se că „s-au comis multe greşeli şi crime în rândul catolicilor. Nu puţini dintre aceştia s-au lăsat convinşi de ideologia naţional-socialistă şi au rămas indiferenţi în faţa crimelor“. Preşedintele Consiliului Bisericilor Protestante din Germania a mărturisit că, „dându-ne seama cu amărăciune de aceste greşeli şi crime, am devenit conştienţi de faptul că teologia creştină şi Biserica au participat la lunga istorie de înstrăinare şi de duşmănie faţă de evrei“.

Un templu pentru ruperea relaţiilor

Cei care speră să divorţeze sau să rupă alte relaţii nedorite se îndreaptă în număr mare spre un templu şintoist din Ashikaga, aflat la 80 de kilometri nord de Tokyo. Cunoscut sub numele de Templul Separării, se pare că acesta este singurul templu şintoist din Japonia unde sunt acceptate cererile de divorţ, se menţionează în ziarul Asahi Evening News. În fiecare zi, aici sosesc zeci de închinători. Fiecare îşi scrie cererea pe o ema, o scândură subţire de lemn pe care o atârnă în incinta templului, şi se roagă ca zeii să îi răspundă. Ziarul arată că, acum circa 100 de ani, când a fost construit templul, „soţiile negustorilor bogaţi de aici scriau rugăciuni în care cereau ca soţii lor să-şi părăsească amantele şi să se întoarcă la ele“. În prezent însă, cererile sincere nu mai menţionează împăcarea.

Ochii au o funcţie dublă

Ochiul uman nu îndeplineşte doar o singură funcţie, declară cercetătorii. Bineînţeles, o funcţie este aceea de a asigura vederea conştientă. Cealaltă, descoperită recent şi dată publicităţii în revista The New England Journal of Medicine, este aceea de a înregistra impulsurile luminoase care reglează zilnic ceasul intern al organismului. Deoarece această a doua funcţie nu depinde de capacitatea de a vedea, ceasul biologic poate să funcţioneze normal, chiar şi în cazul oamenilor care sunt complet orbi şi care nu percep lumina. Această descoperire poate să ducă la schimbări în ce priveşte tratarea celor nevăzători. De exemplu, o metodă care se practică de obicei este extirparea ochilor persoanelor complet oarbe şi înlocuirea lor cu ochi artificiali, care, din punct de vedere estetic, arată mult mai frumos. De asemenea, cei complet orbi, de obicei, nu sunt examinaţi pentru a se vedea dacă există unele afecţiuni, cum ar fi glaucomul, care nu lasă retina să înregistreze impulsurile luminoase. Ca urmare, cei mai mulţi dintre aceştia nu mai pot să-şi regleze ceasul intern la ciclul de 24 de ore zi-noapte, ceea ce duce la o tulburare permanentă a somnului care imită tulburările datorate decalajului de fus orar, a declarat medicul Charles A. Czeisler, coordonatorul echipei de cercetători.

Un „sfânt protector“ pentru filme

Industria cinematografică se va mândri în curând chiar cu propriul său „sfânt protector“, declară ziarul El País din Madrid, Spania. Pentru comemorarea primului centenar al industriei cinematografice, Vaticanul examinează posibilii candidaţi. Favoritul este Francisc de Assisi, cel care a creat scena naşterii lui Isus, considerată de unii producători de film drept începutul „cadrului hollywoodian pentru filmări“. Un alt candidat este Juan Bosco, un preot din Silezia, care a folosit divertismentele ca mijloc de educare a copiilor. Un regizor de film l-a propus pe „Sfântul Domingo de Guzmán, care a creat Inchiziţia, unul dintre cele mai mari spectacole“. Televiziunea, de dată mai recentă, o are deja pe „Sfânta“ Clara drept „sfânt protector“. Ea a fost propusă deoarece obişnuia să asiste la liturghie privind prin ferestruica de la celula în care era închisă. Nu există însă nici o dovadă că sfinţii ar avea vreo putere asupra realizării programelor.

Viaţă de apoi sau halucinaţie?

Mass-media dă adesea publicităţii unele relatări despre „trăiri în pragul morţii“, în care pacienţi care s-au aflat aproape pe moarte pretind că au văzut pentru o clipă viaţa de apoi. Experimentele efectuate recent de o echipă de neurologi germani au sugerat că asemenea trăiri se datorează lipsei de oxigen, lucru care cauzează halucinaţii. Potrivit ziarului olandez De Gooi en Eemlander, echipa a examinat 42 de tineri sănătoşi care au fost aduşi într-o stare de inconştienţă timp de maximum 22 de secunde, printr-o respiraţie extrem de rapidă şi adâncă. Când şi-au revenit, tinerii au descris senzaţii şi imagini foarte asemănătoare cu ‘trăirile din pragul morţii’. Câţiva au declarat că au văzut lumini şi culori puternice, că s-au văzut de la înălţime, că i-au văzut pe cei dragi într-un cadru minunat etc. Majoritatea tinerilor au descris senzaţiile avute ca fiind plăcute şi liniştitoare — într-o asemenea măsură, încât ar fi vrut să rămână în acea stare de inconştienţă.

Jumătate de pământ neatins

„În ciuda celor mai mari eforturi ale omenirii, chiar mai mult de jumătate din suprafaţa uscatului de pe planeta Pământ se află încă în condiţii de sălbăticie“, declară revista New Scientist. În urma unui nou studiu „s-a descoperit că 90 de milioane de kilometri pătraţi de uscat, circa 52 la sută din suprafaţa totală a uscatului, sunt încă neatinşi“. De ce sunt aceste cifre atât de mari în comparaţie cu cele obţinute în urma cercetărilor efectuate în 1989, care au indicat că doar o treime a planetei noastre se mai află în condiţii de sălbăticie? Deoarece acest ultim studiu, efectuat de Lee Hannah, reprezentant al unui organism pentru conservarea mediului la nivel mondial, a inclus zone de numai 1 000 de kilometri pătraţi, faţă de cei 4 000 de kilometri pătraţi folosiţi ca suprafaţă minimă în studiul anterior. „Un studiu şi mai amănunţit va duce probabil la găsirea unui procent şi mai mare de uscat neatins încă de om“, se arată în articol. Însă Hannah a subliniat că o bună parte din acest teritoriu neatins este „stâncă, gheaţă şi nisipuri mişcătoare“, teritoriu care nu poate fi locuit nici de oameni, nici de animale. „Habitatul natural a fost distrus prin intervenţia omului pe o suprafaţă de aproape peste trei sferturi din teritoriul care poate fi locuit“, a spus el. Cele trei tipuri de uscat analizate au fost: neatins (52%), parţial atins (24%) şi aflat sub stăpânirea omului (24%).

Jucători pentru Dumnezeu?

În fiecare an, aproape 29 de milioane de oameni se îndreaptă spre Las Vegas, Nevada, venind în număr mare din toate colţurile lumii. Majoritatea vin, bineînţeles, pentru jocurile de noroc, însă mulţi dintre ei vor şi să se roage şi să se închine. Prin urmare, dioceza catolică din zonă a construit de curând o biserică de 3,5 milioane de dolari, cu o capacitate de 2 200 de locuri, aflându-se la o distanţă de numai o stradă faţă de patru dintre cele mai mari cazinouri-hotel din oraş, semnalează The New York Times. Deoarece aproape 80 la sută din închinătorii acestei biserici sunt turişti, majoritatea veniţi în oraş ca să joace, biserica îi invită să depună în farfuria de colectă jetoane de la cazinouri. Biserica are şi un magazin de suveniruri, unde clienţii sunt invitaţi să-şi folosească jetoanele ca monedă. Magazinul pune la dispoziţie un jeton-suvenir purtând imaginea lui Isus Cristos. Un timp, biserica a angajat un călugăr franciscan să facă o serie de vizite săptămânale la toate cazinourile pentru a încasa valoarea tuturor jetoanelor donate bisericii.

Dezavantajele repausului la pat

„Un repaus la pat prelungit le poate face pacienţilor mai mult rău decât bine“, afirmă ziarul The Times din Londra. Cu circa 50 de ani în urmă, medicul Sir Richard Asher a pus sub semnul îndoielii această practică medicală obişnuită şi a atras atenţia asupra unor pericole pentru sănătate, cum ar fi tromboza, pierderea tonusului muscular, decalcifierea oaselor, pietre la rinichi, constipaţie şi depresie. De atunci, cercetările au confirmat acest avertisment, iar autopsiile arată că riscul de a face tromboză urmată de o formă de embolie pulmonară mortală este direct legat de timpul de repaus la pat petrecut înaintea morţii. Pe de altă parte, medicii recomandă repausul la pat în cazurile de dureri de spate acute însoţite de sciatică şi de complicaţii în timpul ultimelor luni de sarcină. Într-adevăr, în cazul altor boli grave, acute s-ar putea să nu existe o altă soluţie în afară de odihnă. Medicii sunt însă de părere că, odată ce crizele au trecut, sculatul din pat şi mişcările accelerează procesul de însănătoşire.

Cele mai bogate ţări din lume

Elveţia este cea mai bogată ţară din lume, potrivit unui raport al Băncii Mondiale. În această ţară, produsul naţional brut — valoarea tuturor bunurilor şi a serviciilor produse — pe cap de locuitor era, în 1993, de 36 410 dolari. Acesta era cu 12 000 de dolari mai mare decât cel din Statele Unite, care se afla pe locul al şaptelea. După Elveţia urmau Luxemburg, Japonia, Danemarca, Norvegia, Suedia, Statele Unite, Islanda, Germania şi Kuwait. Mozambic a rămas cea mai săracă ţară din lume, realizând doar 80 de dolari pe cap de locuitor. Demn de remarcat era faptul că de pe această ultimă listă cu primele zece state lipseau o serie de ţări producătoare de petrol din Orientul Mijlociu, ceea ce reflectă scăderea preţului la petrol. Însă lista se schimbă dacă se analizează puterea de cumpărare. Deoarece în Statele Unite preţurile sunt mai mici faţă de cele din majoritatea ţărilor bogate, americanii obţin în schimbul banilor lor mai multe produse decât în orice altă ţară, cu excepţia Luxemburgului. Lista se schimbă, aşadar, după cum urmează: Luxemburg, Statele Unite, Elveţia, Emiratele Arabe Unite, Qatar, Hong Kong, Japonia, Germania, Singapore şi Canada.