Lumea în obiectiv

Fără femei-preoţi

Deşi un sondaj Gallup a dezvăluit faptul că peste două treimi dintre membrii Bisericii Catolice intervievaţi considerau că femeilor ar trebui să li se permită să fie preoţi, Papa Ioan Paul al II-lea le-a spus răspicat catolicilor să abandoneze această idee. Într-o scrisoare adresată episcopilor, papa afirma: „Declar că biserica nu are câtuşi de puţin autoritatea de a conferi femeilor ordinare preoţească, iar această decizie trebuie respectată odată pentru totdeauna de către toţi credincioşii bisericii“. Scrisoarea papală — intitulată „Despre ordinarea preoţească rezervată în exclusivitate bărbaţilor“ — a fost însoţită de o declaraţie oficială care adăuga: „De vreme ce subiectul nu face parte dintre cele supuse dezbaterii, întotdeauna este necesară aprobarea necondiţionată din partea tuturor celor credincioşi, iar faptul de a învăţa pe cineva contrariul este echivalent cu faptul de a induce în eroare conştiinţele“. Cu două luni înainte, Biserica Anglicană a ordinat ca preoţi 32 de femei, primele femei-preoţi din istoria acestei biserici. Imediat după aceea, aproximativ 700 de membri ai clerului anglican şi-au exprimat intenţia de a se converti la romano-catolicism, deşi doar 35 dintre ei şi-au dat demisia. Unele dintre personalităţile Vaticanului sunt de părere că scrisoarea papei urmăreşte, într-o anumită măsură, să le spună preoţilor anglicani dizidenţi că vor fi bine veniţi în Biserica Romano-Catolică.

„Moartea în sertar“

„În marile oraşe, tentaţia de a avea o armă în casă este din ce în ce mai mare“, susţine Veja în articolul intitulat „Moartea în sertar“. Însă un trăgător brazilian de elită afirmă: „Nimeni nu este scutit de accidentele produse de arme, iar singura cale de a le evita este faptul de a nu-ţi cumpăra o armă“. Întrucât criminalii pot mânui mult mai uşor armele şi se folosesc de elementul-surpriză, „şansele ca totul să se termine cu bine în favoarea celui care intenţionează să se apere cu arma într-o astfel de confruntare sunt foarte mici“. Un ofiţer de poliţie afirmă: „Când nu este înarmat, un individ va încerca să iasă învingător dintr-o astfel de confruntare cu ajutorul inteligenţei, nu al agresivităţii“.

Animale pe cale de dispariţie

Cândva, Zimbabwe se lăuda cu cei mai mulţi rinoceri africani din lume. Numărul lor însă a scăzut de la aproape 3 000, în 1980, la aproximativ 300, câţi sunt în prezent, consemnează ziarul The Star din Johannesburg. Braconierii continuă să vâneze aceste animale pentru coarnele lor preţioase. În ultimii ani guvernul a introdus legi stricte în acest sens, care le-au acordat funcţionarilor Departamentului Parcurilor Naţionale libertatea de a-i ucide pe braconieri. Problema care există constă în faptul că guvernul nu este în măsură să furnizeze suficiente fonduri Departamentului Faunei şi Parcurilor Naţionale pentru ca regiunea în care trăiesc rinocerii să fie păzită cu eficienţă. The Star declară că, din cauza braconajului, „populaţia de elefanţi din Zimbabwe [a scăzut] de la 80 000 de exemplare la aproximativ 60 000 de exemplare în ultimul deceniu“.

SIDA răspândită de şoferii de camioane

În India, şoferii de camioane sunt consideraţi o categorie foarte vulnerabilă la contractarea virusului SIDA (HIV). Petrecând perioade de timp îndelungate departe de familiile lor, mii de şoferi frecventează bordelurile din Bombay, unde se estimează că între 50 şi 60% dintre cele 80 000 de prostituate care lucrează acolo sunt purtătoare de HIV. Din Bombay, şoferii de camioane traversează întreaga ţară. În unele sate din apropierea autostrăzilor există şiruri de barăci în care fetele din sat câştigă bani întreţinând relaţii sexuale cu şoferii de camioane. Tot aici vin din oraşele din apropiere tineri bogaţi, fapt care, potrivit celor consemnate în The Times of India, „duce la un şir încâlcit de legături prin care virusul nu poate fi depistat“. Ca şi cum aceasta n-ar fi suficient, mulţi şoferi de camioane cred în superstiţia potrivit căreia relaţiile sexuale sunt esenţiale pentru păstrarea unei temperaturi scăzute a corpului, necesară atunci când conduc ore îndelungate la temperaturi ridicate.

Unde au dispărut „dividendele păcii“?

„Ce s-a întâmplat cu mult aşteptatele «dividende ale păcii»?“, întreba revista franceză Valeurs Actuelles. Odată cu diminuarea tensiunilor provocate de războiul rece şi, respectiv, a reducerilor din bugetele militare ale multor guverne, s-au născut speranţele că cel puţin o parte din enormele resurse financiare cheltuite înainte pentru armamente vor fi orientate spre programe umanitare care să susţină lupta împotriva sărăciei şi a bolii. Referindu-se la ultimul Raport al Dezvoltării Omenirii întocmit de Naţiunile Unite, revista arată faptul că reducerile de cheltuieli militare din ultimii şapte ani reprezintă „economii“ care totalizează circa 935 de miliarde de dolari, fără însă să se înregistreze vreo creştere a sumelor alocate programelor umanitare. Raportul mai dezvăluia faptul că numeroase ţări continuă să cheltuiască de trei, patru ori mai mult pentru înarmare decât pentru programele care vizează educaţia şi sănătatea, luate la un loc.

Interesul faţă de religie scade

Japonezii devin tot mai apatici faţă de religie, conchide un sondaj efectuat de ziarul Yomiuri Shimbun. Potrivit acestui „Sondaj naţional cu privire la situaţia religiei“, efectuat la fiecare cinci ani începând din 1979, proporţia celor care cred într-o anumită religie a atins de curând cel mai scăzut nivel, şi anume 25%. De ce este atât de slab interesul faţă de religie? În mod surprinzător, 47% dintre cei intervievaţi s-au plâns de faptul că „religiile sunt prea însetate după bani“. Alţii au acuzat religiile de „predicare agresivă“, de „prea multă implicare în politică“ şi de faptul că „nu există conducători religioşi demni de respect“. Totuşi, „44% credeau că Dumnezeu sau Buddha «exist㻓.

Binecuvântări de vânzare

Confruntându-se cu o acută lipsă de fonduri, numeroşi preoţi ai Bisericii Ortodoxe Ruse s-au decis să vândă binecuvântări, deşi unii preoţii nu aprobă acest gen de afacere. The Moscow Times îl citează pe un preot ortodox rus care spunea: „Numeroase biserici au mare nevoie de bani pentru renovări“. Aşa că preoţii pretind bani pentru binecuvântarea magazinelor, a apartamentelor, a barurilor şi a cazinourilor. Şi maşinile se primesc spre a fi binecuvântate. În funcţie de marca maşinii, un preot care lucrează lângă un târg de maşini vechi primeşte între 30 000 şi 50 000 de ruble (între 15 şi 25 dolari S.U.A.) pentru binecuvântări, în care sunt incluse rugăciuni, arderi de tămâie şi stropirea cu „apă sfinţită“.

Cum să vă purtaţi cu şoferii duşmănoşi

Un şofer vine din spate cu viteză şi v-o ia brusc înainte sau vă face semn cu farurile să vă daţi la o parte din drumul său, apoi, în timp ce trece prin dreptul vostru, face gesturi respingătoare. Dacă reacţionaţi într-un mod greşit, spun experţii, puteţi plăti cu viaţa. Potrivit ediţiei sud-africane a publicaţiei Reader’s Digest, ei ne sfătuiesc: Adoptaţi o atitudine calmă, necompetitivă. Concentraţi-vă atenţia asupra modului în care conduceţi, fără să-l priviţi pe celălalt şofer. Uitaţi-vă în oglinzile retrovizoare la fiecare trei până la zece secunde. Depistaţi-l pe şoferul duşmănos înainte ca el să vă ajungă, apoi faceţi-i loc să treacă. Încetiniţi ca să vă poată depăşi sau semnalizaţi şi treceţi pe o bandă liberă. „Modul în care reacţionaţi la următorul şofer duşmănos — concluzionează articolul — poate fi cheia siguranţei voastre şi chiar a supravieţuirii voastre.“

Cupa Mondială şi Dumnezeu

„În lupta [Braziliei] de a câştiga cea de-a patra Cupă Mondială [la fotbal], sunt permise tot felul de manifestări religioase“, menţionează Jornal da Tarde. „Au loc ritualuri înaintea, în timpul şi după desfăşurarea jocurilor.“ Brazilianul Bebeto declara: „Sunt sigur că [Dumnezeu] va fi brazilian la această Cupă Mondială“. După meci, remarcând faptul că jucătorii i-au atribuit victoria lui Dumnezeu, cardinalul Lucas Moreira Neves scria: „Pentru mulţi, câştigarea Cupei Mondiale poate avea o valoare personală, familială sau socială . . .: renaşterea demnităţii personale şi a încrederii în sine; consolare în mijlocul a numeroase suferinţe; până şi catharsisul [purificarea] unei ţări părăsite“. Este însă demn de reţinut ceea ce a declarat renumitul fotbalist Mauro Silva: „Spre deosebire de unii jucători ai echipei Braziliei, eu nu cred că Dumnezeu ne-a ajutat să câştigăm Campionatul Mondial. Dumnezeu nu este părtinitor, şi cu atât mai puţin interesat de fotbal“.

Cursa de obstacole pentru cei scunzi

În Germania, persoanele sub 1,50 metri înălţime se pot înscrie în Asociaţia Oamenilor Scunzi, relatează Süddeutsche Zeitung. Sabinei Popp, şi ea membră a acestei asociaţii, nu-i place să i se spună pitică sau liliputană. „Suntem oameni reali, nu personaje din poveşti“, spune ea. Viaţa de fiecare zi poate deveni pentru cei de statură mică o cursă cu obstacole, atât timp cât obiecte precum butoanele din lift, întrerupătoarele, compostoarele şi clanţele de la uşi sunt adesea plasate atât de sus, încât nu poţi ajunge la ele. Mai mult, problemele cu care se confruntă persoanele scunde nu sunt doar de natură fizică. Harald Berndt, preşedintele asociaţiei, se plânge de faptul că societatea în ansamblu nu le recunoaşte aptitudinile. „Oamenii scunzi pot presta o muncă de calitate în pofida staturii lor mici“, explică el.