Potrivit Bibliei

A fost apostolul Pavel împotriva femeilor?

ÎNVĂŢĂTURILE apostolului Pavel „au fost folosite drept bază pentru majoritatea acţiunilor antifeministe din cadrul Bisericii . . . creştine“, a spus judecătoarea Cecilie Rushton din Auckland, Noua Zeelandă, cu ocazia unei conferinţe asupra legislaţiei Commonwealth-ului, ţinute în Cipru la începutul lui 1993. „Epistola lui către Timotei, a adăugat ea, îi dezvăluie optica: «Femeii nu-i dau voie să înveţe pe alţii, nici [să aibă autoritate asupra bărbatului, nota de subsol], ci să rămână în tăcere.»“ — 1 Timotei 2:12, .

Când Pavel a scris plin de respect despre rolul sau condiţia femeilor, şi-a exprimat el doar părerea personală sau a vorbit sub inspiraţie divină? Privite în ansamblu, reflectă cu adevărat epistolele, sau scrisorile, lui Pavel o tendinţă misogină? În ce context se aplică cuvintele lui Pavel către Timotei citate mai sus?

Recomandările lui Pavel

Dintre cele 27 de cărţi ale Scripturilor greceşti creştine, 14 îi sunt atribuite lui Pavel. O dovadă a faptului că spiritul sfânt acţiona asupra lui a fost capacitatea sa miraculoasă de a vorbi multe limbi. În plus, el a dovedit că are viziuni supranaturale (1 Corinteni 14:18; 2 Corinteni 12:1–5). Exemplul său de sacrificiu de sine, de devoţiune şi de iubire a dat naştere unei legături strânse de afecţiune frăţească plină de căldură între el şi creştinii din acea perioadă (Fapte 20:37, 38). Scrierile sale, inclusiv ceea ce spune despre femei, fac parte din „toată Scriptura . . . insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe“. — 2 Timotei 3:16.

Femeile în scrisorile lui Pavel

Aprecierea pe care o avea Pavel faţă de femei reiese cu foarte mare claritate de-a lungul scrierilor sale. De nenumărate ori, el a făcut referire la ele în ce priveşte diferitele lor sarcini din cadrul familiei şi al congregaţiei. Într-una din scrisorile sale, el a comparat calităţile demne de dorit ale unui păstor creştin cu cele manifestate de o mamă care alăptează. — 1 Tesaloniceni 2:7.

Multora dintre surorile sale creştine, apostolul le-a adresat calde elogii, menţionându-le cu numele în scrisorile sale. Printre saluturile adresate membrilor congregaţiei din Roma au existat unele adresate în mod special anumitor femei ‘care lucrau în Domnul’ (Romani 16:12). Cu privire la Evodia şi Sintiche, el i-a încurajat pe fraţii din Filipi să vină „în ajutorul femeilor acestora care au luptat împreună cu mine pentru Evanghelie“ (Filipeni 4:3). În scrisoarea adresată lui Timotei, Pavel a recunoscut credinţa exemplară a bunicii Lois şi a mamei, Eunice, acestui tânăr. — 2 Timotei 1:5.

În schimb, există vreo indicaţie cu privire la părerea pe care o aveau surorile creştine despre Pavel? El a vorbit cu plăcere despre Acuila şi Priscila, un cuplu căsătorit cu care colaborase strâns, spunând că nu numai Acuila, ci şi soţia lui, Priscila, ‘şi-a pus capul în joc, ca să-i scape viaţa’. — Romani 16:3, 4.

Tendinţe misogine?

„Nu mustra cu asprime pe un bătrân, ci sfătuieşte-l ca pe un tată; pe tineri, ca pe nişte fraţi; pe femeile bătrâne, ca pe nişte mame, pe cele tinere, ca pe nişte surori, cu toată curăţia“ (1 Timotei 5:1, 2). Nu reflectă oare aceste cuvinte ale lui Pavel către Timotei un respect sănătos faţă de femei? Pavel le-a acordat bărbaţilor şi femeilor din congregaţia creştină aceeaşi onoare. „Nu mai este nici iudeu, nici grec — a scris el — nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi sunteţi una în Hristos Isus.“ — Galateni 3:28.

Acordând respect rolurilor pe care le-a stabilit Dumnezeu celor căsătoriţi, Pavel a scris: „Soţiilor, fiţi supuse soţilor voştri, ca Domnului, căci soţul este capul soţiei, după cum şi Hristos este Capul Bisericii, El, Mântuitorul trupului“ (Efeseni 5:22, 23; compară 1 Corinteni 11:3). Da, rolurile soţului şi ale soţiei sunt diferite, dar aceasta nu înseamnă că unul dintre parteneri este inferior. Rolurile sunt complementare şi îndeplinirea fiecăruia dintre ele constituie o solicitare care promovează bunăstarea familiei, dacă cei doi se achită de ea. Mai mult decât atât, în exercitarea rolului de conducător, soţul nu trebuia să fie despotic sau lipsit de iubire. Pavel continuă spunând: „Tot aşa sunt datori şi bărbaţii să-şi iubească soţiile, ca pe trupurile lor“, fiind dispuşi să facă mari sacrificii pentru ele (Efeseni 5:28, 29). Copiii trebuiau să-şi asculte atât tatăl, cât şi mama. — Efeseni 6:1, 2.

Demne de remarcat sunt, de asemenea, cuvintele rostite de Pavel cu privire la relaţiile intime din cadrul căsniciei. Fără părtinire, el a scris: „Soţul să dea soţiei ce-i datoreşte, şi tot aşa şi soţia faţă de soţul ei. Soţia nu este stăpână pe trupul ei, ci soţul; tot astfel, nici soţul nu este stăpân pe trupul lui, ci soţia“. — 1 Corinteni 7:3, 4.

‘Femeia . . . să rămână în tăcere’

Referitor la cuvintele lui Pavel din 1 Timotei 2:12, citate în primul paragraf, confirmă oare pledoaria sa în favoarea ‘tăcerii’ femeii vreo tendinţă misogină? Nu! ‘Tăcerea’ la care se face referire aici este corelată cu învăţarea altora şi cu exercitarea unei autorităţi spirituale în cadrul congregaţiei, neavând nici o legătură cu relaţia bărbat-femeie stabilită de Dumnezeu şi menţionată puţin mai sus.a

Aceasta nu înseamnă că femeile nu pot preda adevărul divin. Pavel le-a încurajat pe femeile în vârstă să le înveţe pe cele tinere „ce este drept“. Urmând exemplul dat de Eunice şi de Lois, care l-au instruit pe Timotei, mamele creştine trebuie să-şi instruiască copiii cu privire la căile devoţiunii (Tit 2:3–5; 2 Timotei 1:5). Astăzi, în congregaţiile Martorilor lui Iehova, sute de mii de femei creştine se realizează spiritualiceşte urmând exemplele date de Evodia şi Sintiche în ce priveşte predicarea în public a veştii bune şi facerea de discipoli, aceştia fiind bărbaţi şi femei. — Psalmul 68:11; Matei 28:19; Filipeni 4:2, 3.

Prin urmare, care este părerea dumneavoastră? Merită scrierile lui Pavel, privite în ansamblu, acuzaţia că ar fi marcate de o tendinţă misogină?

[Notă de subsol]