Tinerii se întreabă . . .

Sporturi care-ţi dau fiori — Ar trebui să risc?

„ACESTA va fi cel mai teribil moment din viaţa ta“, ţi se spune în timp ce stai în picioare, tremurând, pe platformă. Numărătoarea inversă începe: „Cinci, patru, trei, doi, unu — SARI!“ Căderea îţi taie respiraţia. Te avânţi spre ceea ce pare a fi o moarte sigură, însă dintr-o dată simţi smucitura puternică a unei frânghii elastice. Te cuprinde un sentiment înălţător de eliberare. Ai supravieţuit!

Bungee jumping.a Se estimează că numai în Statele Unite acest sport este practicat de unu până la două milioane de persoane. Acesta este doar unul dintre multele sporturi care au câştigat recent o mare popularitate — căţăratul pe stânci, planorismul, rafting-ul (coborârea în cursul cascadelor într-o ambarcaţiune de cauciuc) şi surfingul în aer, ca să amintim doar câteva. „Anii ’90 constituie deceniul sporturilor care dau fiori“, afirmă un promotor al bungee jumping-ului.

Plăcerea de a simţi fiori nu este o prerogativă a celor bogaţi. În oraşe, amatorii de senzaţii tari se angajează în acte de bravură periculoase (şi ilegale) cum ar fi lift-surfingul şi metro-surfingul (care constau în faptul de a sta în picioare pe un ascensor, respectiv pe un vagon de metrou în mişcare), explorarea conductelor de canalizare ale marilor edificii şi alunecarea pe scări unse.

În ce constă atracţia?

„Vreau să încerc orice mă înfioară“, spune tânărul Norbert. „Îmi plac toate sporturile — base-ball, baschet —, dar săriturile de pe poduri îmi dau cei mai puternici fiori! Este o experienţă absolut unică.“ Douglas, un alt tânăr, este de aceeaşi părere. „Sporturile obişnuite sunt amuzante, însă ele sunt calculate“, spune el. „Eşti întotdeauna limitat de reguli. Mie îmi place senzaţia de cădere. Şi viteza . . . Nici un alt sport nu-ţi dă o astfel de senzaţie.“

Sporturile care-ţi dau fiori fac mai mult decât să-ţi pună la probă abilitatea atletică; ele te pun faţă în faţă cu moartea! Se pare că celor care le practică le place euforia produsă de ridicarea nivelului de adrenalină. Unii experţi afirmă că anumite persoane sunt programate genetic pentru a iubi senzaţiile tari. Cu toate acestea, majoritatea tinerilor se expun riscului într-o anumită formă; în felul acesta îşi testează propriile limite şi dobândesc încredere în ei înşişi.

Din nefericire, făcând astfel, tinerii nu-şi folosesc întotdeauna discernământul. „Frumuseţea tinerilor este forţa lor“, se spune în Proverbele 20:29 (NW). Se pare însă că unii tineri au impresia că ei deţin o forţă nelimitată. Dr. David Elkind afirmă că adolescenţii cred adesea că „ei sunt extraordinari şi unici — scutiţi de legile probabilităţii care li se aplică altora. Această convingere că ei sunt deosebiţi şi invulnerabili contribuie cel mai mult la decizia tinerilor de a se expune riscului“. Dr. Robert Butterworth face o observaţie similară: „Când faci ceva de genul paraşutismului, ai senzaţia că sfidezi legile probabilităţii, că eşti stăpânul propriului tău destin“.

Însă expunerea la risc se poate datora şi altor motive, mai sumbre. În cartea sa Childstress, autoarea Mary Susan Miller arată că mulţi tineri, ostentativ de îndrăzneţi, se expun în mod nebunesc riscului deoarece pur şi simplu nu pot face faţă stresului din viaţa lor. Ca urmare, sporturile care dau fiori pot dezvălui tendinţe de autovătămare sau chiar de sinucidere. „Ei se expun în mod intenţionat unor situaţii periculoase — spune dna Miller — parcă sfidând destinul să le pună capăt vieţii.“

Sunt realmente periculoase?

Indiferent de caracterul lor atrăgător, sporturile care produc fiori pot fi periculoase. „Şi traversarea străzii poate fi“, ripostează unii. Însă cineva care traversează strada nu caută în mod intenţionat pericolul sau o senzaţie puternică. Şi chiar dacă multe sporturi, cum ar fi bungee jumping-ul, sunt clasate printre cele destul de sigure, lucrurile pot sfârşi tragic. Medicul Mark Bracker a exprimat aceasta în felul următor: „În multe dintre aceste sporturi cu un grad de risc ridicat, atunci când ceva nu merge bine se poate ajunge la o tragedie. De obicei, cu cât sunt mai puternice senzaţiile, cu atât mai mare este riscul, fie că este vorba despre paraşutism, planorism sau motociclism“. Un tânăr de 20 de ani, legat cu un bungee, a sărit dintr-un aerostat care plutea la 58 de metri deasupra pământului. Problema? Frânghia lui avea 79 de metri. El şi-a dat drumul spre o moarte îngrozitoare.

Este adevărat că unele sporturi, cum ar fi motociclismul, pot fi practicate cu plăcere într-o manieră relativ sigură şi moderată. Însă, referindu-se la amatorii de senzaţii tari, un expert în medicina sportivă spune: „Pe măsură ce abilitatea lor creşte, ei aleg probe tot mai dificile şi sfârşesc prin a-şi cauza leziuni“. Un tânăr a mărturisit: „Pentru mine este ca un drog. Este mai greu acum să ajung la acel nivel de teamă şi la înfiorare“.

Este pentru creştini?

Interzice Biblia în mod categoric toate sporturile? Nu. Ea condamnă doar extremele nebuneşti. În Eclesiastul 7:17 citim ce a spus Solomon: „Pentru ce vrei să mori înainte de vreme?“

„Viaţa e scurtă. Joacă tare“, îndeamnă o reclamă la încălţăminte sport. Însă, faţă de noi înşine, faţă de cei care ne iubesc şi faţă de Creatorul nostru avem responsabilitatea de a ne preţui viaţa. Viaţa este un dar de la Dumnezeu (Psalmul 36:9). În timpurile biblice puteau fi impuse pedepse aspre dacă cineva îşi pierdea viaţa din cauza unui accident (Exodul 21:29; Numeri 35:22–25). Ca urmare, poporul lui Dumnezeu a fost îndemnat să evite riscurile inutile. — Compară cu Deuteronomul 22:8.

În mod similar, creştinii de astăzi au obligaţia de a manifesta respect faţă de viaţă. Ar fi oare potrivit să practici un sport care te-ar putea expune unor riscuri inutile? Când Satan Diavolul a încercat să-l ispitească pe Isus, el a afirmat că, dacă Isus s-ar arunca de pe parapetul templului, îngerii l-ar prinde. Isus a răspuns: „Să nu ispiteşti pe DOMNUL Dumnezeul tău“. — Matei 4:5–7.

Pe lângă acestea, indiferent cât de puternic şi de sănătos te-ai putea simţi, tu nu eşti invulnerabil. Nu este realist să gândeşti astfel: „Mie nu mi se poate întâmpla“. Biblia ne avertizează că ‘timpul şi evenimentele neprevăzute ne ajung pe toţi’. — Eclesiastul 9:11, NW.

Gândeşte-te înainte la consecinţe

Este raţional să te gândeşti serios la eventualele consecinţe ale săriturii de pe o macara sau dintr-un avion sau ale oricărei alte acţiuni care pare extrem de riscantă. Nu te baza doar pe ceea ce ai auzit sau pe relatările entuziasmante ale altor tineri (Proverbele 14:15). Evaluează faptele.

De exemplu, care este frecvenţa accidentărilor în cazul unui anumit sport? Ce măsuri de precauţie se iau? Cu privire la acvanautică, un expert spune: „[Oamenii consideră că] trecerea de la aer la mediul acvatic este periculoasă. . . . Însă este periculoasă numai dacă se face fără un antrenament corespunzător“. Aşadar, ar trebui să te mai întrebi: Ce pregătire şi ce echipament sunt necesare pentru acest sport? Există cumva foloase reale, ca de exemplu exerciţiul fizic? Sunt eventualele riscuri secundare, sau principalul obiectiv al acestui sport este acela de a sfida moartea?

În acest ultim caz, te-ai putea întreba de ce îţi place atât de mult să te expui riscului. Pur şi simplu din cauza plictiselii sau a stresului? Dacă aşa stau lucrurile, de ce nu ai încerca să găseşti o modalitate mai sigură şi mai sănătoasă pentru a combate astfel de sentimente?b Cartea Teenage Stress ne aminteşte că faptul de a te expune riscului este o „metodă periculoasă şi, în ultimă instanţă, ineficientă pentru a înfrunta aspectele negative ale stresului“. — Compară cu Proverbele 21:17.

După ce ai analizat temeinic lucrurile şi ai discutat cu părinţii tăi, s-ar putea foarte bine să ajungi la concluzia că este mai potrivit pentru tine să eviţi sporturile extremiste. Probabil că părinţii tăi preferă să te ocupi de activităţi care par a fi mai puţin periculoase, cum ar fi mersul cu bicicleta, patinajul, schiatul şi scufundările cu tub de aer, ca să menţionăm doar câteva. Bineînţeles, chiar şi activităţile relativ sigure pot deveni periculoase dacă nu se iau măsurile de precauţie corespunzătoare.

Acest lucru s-a întâmplat în cazul unui mic grup de tineri creştini care s-au hotărât să facă o excursie. Ei s-au abătut de la potecă şi au început să escaladeze marginea îngustă a unei prăpăstii înalte şi abrupte. Nu peste mult timp s-au găsit practic blocaţi, nemaireuşind nici să înainteze, nici să se întoarcă. Tânărul care conducea grupul a auzit apoi un zgomot neaşteptat. Doi dintre tovarăşii lui au căzut, pierzându-şi viaţa. Ce tragedie!

De aceea, te rugăm să fii precaut! ‘Bucură-te în tinereţea ta’, folosindu-ţi tăria şi vigoarea cu care eşti binecuvântat (Eclesiastul 11:9). Însă, înainte de a accepta o invitaţie să faci ceva riscant, procedează la fel ca tânărul Brian. El spune: „Eu mă întreb: «Ce părere are Iehova despre această acţiune? Cum s-ar răsfrânge ea asupra atitudinii mele faţă de darul vieţii pe care mi l-a dat?»“ Da, cântăreşte bine riscurile, verifică-ţi motivaţiile. Viaţa este mult prea preţioasă pentru a proceda altfel.

[Note de subsol]

[Legenda fotografiei de la pagina 10]

Ar trebui creştinii să practice sporturi care dau fiori, cum ar fi „bungee jumping-ul“?