Discul compact — Ce este şi cum funcţionează?
ÎNCĂ de la lansarea sa pe piaţă, la începutul anilor ’80, discul compact (sau CD-ul) digital cu citire laser a fost aclamat drept cea mai mare inovaţie în domeniul înregistrării sunetului de la inventarea fonografului de către Thomas Edison, în 1877, sau de la apariţia stereofoniei, la începutul anilor ’60.
Un articol apărut în revista de comerţ Billboard arată că în 1992, în Statele Unite, casele producătoare au expediat peste 414 milioane de discuri compacte, faţă de numai 22 de milioane de discuri de picup. Disproporţia vânzărilor este atât de mare, încât unele case de discuri au încetat să mai producă discuri din vinilin. Totuşi, micul disc strălucitor rămâne un mister pentru multe persoane. Ce este sunetul digital? Este calitatea lui chiar atât de bună după cum se spune? Cum funcţionează CD-ul? Şi s-ar putea folosi tehnologia aferentă acestuia la stocarea şi consultarea unei vaste colecţii de informaţii, cum sunt cele din Turnul de veghere şi Treziţi-vă!?
Ce este înregistrarea digitală?
Pentru a înţelege în ce constă înregistrarea digitală trebuie să avem mai întâi o idee despre felul în care funcţionează vechile metode de înregistrare analogă. Pe binecunoscutul disc de vinilin, muzica este înregistrată sub forma unei piste adâncite continue, cu sinuozităţi, care constituie, ca să spunem aşa, „imaginea“ (sau corespondentul) undei sonore. Pentru a reda muzica, acul, sau capul de redare al picupului, se aşează pe pista discului aflat în rotaţie. Acul urmează pista, iar sinuozităţile acesteia din urmă îl fac să vibreze. Aceste vibraţii, la rândul lor, generează un semnal electric slab care corespunde sunetului pe care l-a captat microfonul în studioul de înregistrare. Semnalul este apoi amplificat, şi muzica se face auzită.
Înregistrarea digitală utilizează o altă metodă. Un înregistrator digital eşantionează şi măsoară amplitudinea semnalului la intervale fixe — de zeci de mii de ori pe secundă — şi înregistrează aceste valori sub formă de cifre. Acestea sunt înregistrate în cod binar — adică în limbajul computerelor — ca secvenţe de 0 şi 1. Şirul de cifre este apoi prelucrat de un computer şi stocat, de obicei, pe bandă magnetică. Pentru redare, un computer decodifică cifrele şi reconstituie un semnal asemănător celui original. Acest semnal este apoi amplificat şi, din nou, muzica se face auzită.
Acest proces, raportat la înregistrarea analogă, resimte într-o mai mică măsură limitele aparaturii folosite pentru înregistrare şi producere. Aceasta înseamnă mai puţin zgomot, o distorsiune mai mică şi o mai mică incidenţă a altor factori care fac să sufere calitatea înregistrării. În plus, informaţiile înregistrate sub formă digitală se pot stoca într-un format mult mai compact şi se pot consulta cu uşurinţă. S-ar putea spune că înregistrarea digitală este consecinţa firească a unirii unui computer cu un picup.
Casele de discuri folosesc deja de ani de zile tehnologia digitală în studiourile lor de înregistrare. Echipamentele lor de redare sunt însă mult prea complicate pentru a fi folosite ca echipament audio la domiciliu. Pentru a se face un adevărat pas înainte în domeniul înregistrării digitale, în ce-i priveşte pe consumatori, era nevoie să se realizeze un sistem de redare care să fie, din punct de vedere economic şi tehnic, convenabil pentru utilizatorul casnic de nivel mediu. Ceea ce a rezultat este discul compact digital (CD) şi CD-playerul.
Cifrele binare, sau biţii, sunt codificate sub forma unei serii de adâncituri microscopice (numite pit) şi a unor porţiuni netede pe suprafaţa unui disc din plastic acoperit cu un strat strălucitor de aluminiu. Discul are un diametru de numai 12 centimetri. Stratul de aluminiu este acoperit cu un strat protector, subţire, de plastic transparent. Pentru a asculta muzică, discul ca de argint se introduce într-un CD player. În locul unui ac, un fascicul laser focalizat cu mare precizie urmăreşte pista cu adâncituri. Când fasciculul întâlneşte adânciturile respective se dispersează, iar când întâlneşte suprafeţele plane, este reflectat înapoi spre un senzor. Astfel, succesiunea de adâncituri şi porţiuni netede de pe suprafaţa CD-ului este tradusă printr-o serie de impulsuri electrice pe care sofisticatele circuite electronice ale playerului vor trebui să le descifreze.
Cât de bună este calitatea sunetului digital?
Dar este CD-ul realmente mai bun decât discurile din vinilin? Ei bine, gândiţi-vă: Din moment ce pentru redarea muzicii conţinute de un CD se foloseşte un fascicul laser în locul unui ac de diamant, operaţia de redare se poate repeta de câte ori se doreşte, fără probleme de uzură mecanică. Nici chiar eventualele mici imperfecţiuni şi zgârieturi de pe suprafaţa discului nu vor afecta calitatea sunetului, deoarece fasciculul laser este focalizat asupra adânciturilor, nu asupra suprafeţei discului. S-a sfârşit epoca fâşâitului plictisitor pe care îl cunosc atât de bine toţi cei care au ascultat un long play (LP). Toate acestea îi conferă CD-ului durabilitatea pe care LP-urile nu o pot egala. Din punct de vedere teoretic, viaţa discului compact, dacă este fabricat şi manevrat în mod corect, ar trebui să fie infinită.
Alte avantaje ale CD-ului sunt reprezentate de durata mai mare de audiţie a acestuia şi dimensiunile mai mici. Se poate asculta muzică mai mult de o oră, fără a fi necesar să vă ridicaţi pentu a întoarce discul! CD-ul, ale cărui dimensiuni reprezintă mai puţin de o cincime din cele ale unui LP, este şi uşor de manevrat şi de păstrat. În plus, întrucât CD-playerele operează asemenea unor computere, multe dintre ele se pot programa, astfel încât să reproducă fragmente de pe un CD, în orice succesiune se doreşte, sau să le repete. Unele playere au şi funcţii de „căutare“ care permit găsirea rapidă a oricărui pasaj muzical. Mulţi utilizatori apreciază foarte mult aceste caracteristici practice.
Dar ce se poate spune despre sunet? Aproape toţi cei care ascultă pentru prima dată un CD sunt uimiţi de de limpezimea şi de fidelitatea sunetului. Muzica se înalţă din linişte cu o surprinzătoare bogăţie de detalii. Un motiv pentru aceasta este faptul că pe un CD diferenţa dintre volumul minim şi cel maxim la care muzica poate fi înregistrată — aşa-zisa „gamă dinamică“ — este mult mai mare decât cea de pe un LP obişnuit. Aceasta, precum şi absenţa zgomotului de fond şi a distorsiunii îi conferă muzicii redate de pe CD o notă mai mare de realism.
Pe de altă parte, un CD obişnuit poate costa mult mai mult decât un LP. Cu toate acestea, este necesar să spunem că CD-ul a adus marelui public un grad de perfecţiune a redării muzicale de care în trecut se bucura doar un grup restrâns de pasionaţi ai echipamentelor hi-fi.
Discurile compacte şi computerele
Recent, CD-urile au dobândit o întrebuinţare cu totul nouă, deoarece aceeaşi tehnologie poate fi folosită pentru înmagazinarea unor vaste cantităţi de informaţii sau date. Aceste date înscrise pe un CD pot fi consultate cu uşurinţă cu ajutorul unui computer care are integrat sau ataşat un lector de CD. Întocmai cum cu un lector de CD muzical este posibil accesul rapid la orice fragment muzical de pe un CD, folosind un tip diferit de lector de CD şi programe corespunzătoare pentru computer este posibilă, în câteva secunde, citirea, căutarea sau copierea oricărei părţi din informaţiile înmagazinate.
Discul compact are o capacitate de înmagazinare incredibilă. Potrivit limbajului folosit în informatică, acesta poate să stocheze peste 600 de megabytes: echivalentul a 1 000 de dischete sau a 200 000 de pagini tipărite. Cu alte cuvinte, un singur disc compact poate să conţină, convertite în formă digitală, zece enciclopedii a câte 20 de volume fiecare! Dar avantajele nu constau numai în capacitatea sa uriaşă de memorare.
Cam prin 1985, au început să apară pe piaţă unele CD-uri pentru folosire pe computere. Acestea au fost numite CD-ROM (acronim în limba engleză care înseamnă că acestea pot fi doar lecturate). Acestea conţineau îndeosebi materiale de referinţă, ca de exemplu, enciclopedii, dicţionare, liste, cataloage, date bibliografice şi tehnice şi arhive sau colecţii de diferite feluri. La început, din cauza costului lor ridicat, au fost folosite îndeosebi de biblioteci, de instituţii de învăţământ şi de alte organe publice. Un disc care cu câţiva ani în urmă ar fi costat câteva sute de dolari se poate cumpăra astăzi în schimbul unei sume mult mai modeste.
Nu a fost nevoie de prea mult timp ca discurile CD-ROM să nu se limiteze numai la a fi simple suporturi pentru arhivare de text. În ultimii ani, au început să apară pe piaţă discuri CD-ROM capabile să producă imagini în culori şi efecte sonore. Acum este posibilă nu numai citirea biografiei unei persoane şi vederea fotografiei ei, ci şi ascultarea unei cuvântări ţinute de ea. Şi, evident, există jocuri pe computer de toate felurile cu efecte sonore şi imagini animate în culori. Aceste sisteme interactive, aşa-numite multimedia, care îmbină computerul cu destinderea la domiciliu, par să fie o promisiune de viitor.
Discul compact digital este într-adevăr o minunăţie tehnologică care poate fi extrem de utilă fie pentru învăţământ, fie pentru recreare. Rămâne de văzut dacă potenţialul său uriaş va fi fructificat.
[Chenarul de la pagina 21]
Microuniversul CD-ului
Discul compact este cu adevărat compact. Pe suprafaţa strălucitoare a acestui disc de mărimea unei palme se află între cinci şi şase miliarde de adâncituri microscopice dispuse de-a lungul unei piste în spirală. Dacă ar fi desfăşurată, aceasta ar avea o lungime de peste 5,6 kilometri. Înfăşurate în 20 000 de spire pornind din interiorul discului spre exterior, spirele acesteia sunt atât de apropiate unele de celelalte, încât numai pe un striu al LP-ului (long play-ului) ar încăpea 60 dintre ele. S-a calculat că dacă fiecare adâncitură ar fi de mărimea unui bob de orez, discul ar depăşi în mărime patru terenuri de fotbal.
Datorită acestor dimensiuni minuscule, CD-urile trebuie fabricate în încăperi sterile în care aerul este foarte bine filtrat. O particulă de praf, care este de circa cinci ori mai mare decât dimensiunea unei adâncituri de pe CD, poate distruge o porţiune de cod suficient de mare pentru a cauza erori de înregistrare. „În comparaţie cu standardul nostru în ce priveşte curăţenia, spune un inginer, o sală de operaţii este o cocină de porci.“
Întrucât, în faza de redare, turaţia discului poate ajunge la 500 de rotaţii pe minut, focalizarea fasciculului laser pe adânciturile minuscule şi evitarea devierii de la minuscula pistă înfăşurată în spirală este o realizare remarcabilă. Pentru aceasta, fasciculul laser este controlat de un sistem de ghidare extraordinar de complex.
[Chenarul de la pagina 23]
Bibliotecă Watchtower — CD-ROM
Societatea Watchtower a considerat întotdeauna că este potrivit să folosească inovaţiile tehnologice convenabile în scopul promovării intereselor Regatului. În trecut, Societatea s-a situat printre primii care au utilizat imaginile animate în culori, reţelele radio şi fonograful portabil pentru a proclama vestea bună. În prezent, Societatea Watchtower pune la dispoziţia publicului Biblioteca Watchtower, Ediţia 1993, în limba engleză. Suntem siguri că aceasta se va dovedi un instrument minunat pentru a studia Biblia şi pentru a face cercetări.
Acest CD-ROM este o bibliotecă în adevăratul sens al cuvântului. Ea conţine, sub formă electronică, New World Translation of the Holy Scriptures — With References (Sfintele Scripturi — Traducerea Lumii Noi, cu referinţe), volumele legate ale Turnului de veghere din 1950 până în 1993 şi pe cele ale revistei Treziţi-vă! din 1980 până în 1993, cele două volume ale enciclopediei biblice Insight on the Scriptures, precum şi numeroase alte cărţi, broşuri şi tracte publicate de Societatea Watchtower începând din 1970. În plus, conţine un index al tuturor publicaţiilor Watchtower din 1930 până în 1993.
În afara acestei vaste bănci de date, acest CD-ROM conţine şi un program de cercetare uşor de utilizat care vă va permite să căutaţi un cuvânt, o combinaţie de cuvinte sau un citat biblic în oricare dintre publicaţiile din Biblioteca Watchtower. Se poate chiar deschide direct oricare publicaţie, la un anumit capitol, articol sau pagină. Rezultatele cercetării pot fi vizualizate pe ecranul computerului sau copiate într-un program de prelucrare a textului pentru a se folosi într-o cuvântare sau într-o scrisoare. Programul vă permite chiar să vă organizaţi materialul pentru studiul personal şi să introduceţi notiţe personale.
Sperăm că datorită acestui nou instrument, multe alte persoane vor fi în măsură să continue să scruteze „legea desăvîrşită . . . a libertăţii“ şi astfel să fie binecuvântate. — Iacov 1:25.