Tinerii se întreabă . . .

De ce sunt atât de grasă?

„Am impresia că sunt grasă, cu toate că atunci când mă uit în tabelele care indică greutatea normală în raport cu înălţimea, constat că nu depăşesc valorile înscrise în ele.“ — Patti.

„Faptul că eşti gras . . . îţi diminuează extrem de mult respectul de sine. Am fost supraponderal încă din clasa a patra . . . Şi de atunci mi s-au tot pus porecle.“ — Judd.

GREUTATEA. A ajuns realmente o obsesie în rândul unora dintre tineri, în special în rândul fetelor. Când a fost intervievat un grup de eleve, 58% dintre ele se considerau grase.

Potrivit unui sondaj efectuat în Statele Unite, 34% dintre adolescentele supraponderale au luat tablete pentru slăbire. Aproape una din patru şi-a provocat voma pentru a nu se îngrăşa! Referindu-se la un alt sondaj, cartea The New Teenage Body Book afirmă: „În mod surprinzător, aproape o jumătate dintre fetele în vârstă de nouă ani şi aproximativ 80% dintre cele în vârstă de 10 şi 11 ani ţineau regim. Cam 70% dintre fetele având între 12 şi 16 ani făceau cură de slăbire, iar 90% dintre cele în vârstă de 17 ani ţineau regim“.

Mania siluetei

Timp de secole, rotunjimile, atât în cazul femeilor, cât şi în cel al bărbaţilor, erau considerate a fi seducătoare. Însă, pe parcursul anilor ’20, industria americană a modei a întreprins unele schimbări. Fizicul subţire a devenit dintr-odată cel ideal. Câteva decenii mai târziu, fizicul subţire este în continuare în vogă. Emisiunile TV şi revistele au sprijinit promovarea acestui mod de a privi lucrurile cu ajutorul unui neîntrerupt torent de reclame inteligente care prezintă manechine — atât bărbaţi, cât şi femei — zvelte. Nu are nici o importanţă faptul că multe dintre aceste manechine suple nu mănâncă aproape nimic! Milioane de tineri (şi de adulţi) au fost învăţaţi în mod subtil să creadă că a fi atrăgător înseamnă a fi subţire. Aşadar, nu este de mirare că tinerii care nu sunt prea slabi se consideră, în general, neatrăgători şi graşi.

Presiunile pe care le exercită colegii nu folosesc nici ele la nimic. Adolescenţii supraponderali sunt adesea supuşi la nesfârşite tachinări, ridiculizări şi prejudecăţi al căror rezultat a fost definit de o scriitoare drept o „considerabilă suferinţă psihologică“ — suferinţă care poate persista şi la vârsta adultă.

Cine spune că eşti grasă?

Din fericire, problema dacă eşti într-adevăr supraponderală sau nu, nu depinde numai de felul în care arăţi când eşti în costum de baie — cel puţin din punct de vedere medical. În general, medicii spun că o persoană este obeză atunci când greutatea ei depăşeşte cu 20% greutatea ideală corespunzătoare ei. Însă tabelele care prezintă greutatea ideală în raport cu înălţimea au ca bază valori medii ale acesteia şi, prin urmare, nu pot furniza decât o idee vagă despre greutatea pe care ar trebui să o aibă o persoană sănătoasă. Din acest motiv, unii medici preferă să aprecieze obezitatea nu numai în funcţie de greutate, ci şi în funcţie de excesul de ţesut adipos. Potrivit cărţii A Parent’s Guide to Eating Disorders and Obesity, „ţesuturile adipoase ar trebui să reprezinte între 20 şi 27 de procente din ţesuturile corpului la femei şi între 15 şi 22 de procente din ţesuturile corpului la bărbaţi“.

Unii cercetători sunt de părere că relativ puţini tineri sunt într-adevăr supraponderali. Privind sub aspectul sănătăţii, este posibil să nu existe absolut nici un motiv să slăbeşti. În sondajul menţionat la începutul articolului, mai mult de jumătate dintre fetele intervievate se considerau supraponderale, însă în realitate numai 15% erau.

De ce arăt aşa?

Cele de mai sus poate că îţi aduc prea puţină consolare când te priveşti în oglindă; este posibil ca pur şi simplu să nu ai ceea ce tu consideri un corp atrăgător. O adolescentă se lamenta: „Mi-ar plăcea să mai slăbesc, să fiu mai înaltă şi să am un corp mai armonios“.

Aminteşte–ţi totuşi că fiind în perioada adolescenţei, corpul tău se transformă cu rapiditate. „Este normal ca atât băieţii, cât şi fetele să crească în greutate în perioada pubertăţii, explică dr. Iris Litt. Însă băieţii acumulează îndeosebi ţesuturi musculare, în timp ce fetele acumulează ţesuturi adipoase. La pubertate fetele trec de la o proporţie de grăsime de aproximativ 8% (ceea ce reprezintă valoarea medie pentru ambele sexe în perioada copilăriei) la o proporţie de aproximativ 22%. În acelaşi timp, transformările care se produc la nivelul scheletului accentuează creşterea în greutate a fetelor. Astfel, băieţilor li se lărgesc umerii, în timp ce fetelor li se lărgesc şoldurile.“ Aceste transformări au loc în timp. Cu toate acestea, o fată durdulie de 11 sau 12 ani poate ieşi din perioada pubertăţii ca o adolescentă bine proporţionată. Dar este tot atât de posibil şi să nu fie aşa.

Dacă acest lucru s-a dovedit adevărat în cazul tău, poate că s-a datorat în parte moştenirii genetice pe care ai primit-o de la părinţi. Unii medici sunt de părere că odată cu culoarea pielii, aspectul secţiunii firului de păr şi înălţimea, elementele de bază ale conformaţiei corpului tău sunt „scrise“, aşa cum a consemnat psalmistul, de la concepere în codul tău genetic (Psalmul 139:16). Referindu-se la acelaşi lucru despre care a fost inspirat să scrie psalmistul, dr. Lawrence Lamb a scris: „Ne-am născut cu un fel de scenariu al vieţii care stabileşte ce greutate va trebui să avem şi ce proporţie de ţesuturi adipoase vom avea în diferite etape ale vieţii“. — The Weighting Game.

Studiile au confirmat faptul că genele decid asupra conformaţiei corpului. Copiii adoptaţi au în general acelaşi tip de fizic cu al părinţilor lor biologici, indiferent de conformaţia pe care o au părinţii adoptivi. Şi, întrucât gemenii au moştenirea genetică identică, nu ar trebui să fie surprinzător faptul că gemenii au de cele mai multe ori aceeaşi greutate.

Ce înseamnă acest lucru în cazul tău? Să presupunem, de exemplu, că ambii tăi părinţi sunt obezi. În acest caz, ai 80% şanse ca şi tu să fii obeză. Dacă numai unul dintre părinţi este obez, şansele se reduc la jumătate. Exerciţiile fizice şi regimul pot fi utile într-o anumită măsură. Însă, în majoritatea cazurilor, vom rămâne, într-o măsură mai mare sau mai mică, cu elementele de bază ale conformaţiei noastre. Dacă eşti ectomorfă, eşti în mod natural o persoană slabă şi ai o fizionomie unghiulară. Însă, dacă genele tale au decis să fii endomorfă — o persoană cu trăsături rotunde şi cu mai multă grăsime —, pur şi simplu nu eşti făcută să fii slabă. Chiar şi atunci când vei avea greutatea ideală din punct de vedere medical, tot vei părea mai grasă decât ai vrea.

Acceptă situaţia

Ţi se pare descurajator? Poate că da. Însă există şi un lucru îmbucurător, şi anume faptul că Iehova Dumnezeu a creat primul cuplu uman, Adam şi Eva, perfect în ce priveşte forma fizică. Şi, cu toate că ei au devenit imperfecţi şi le-au transmis imperfecţiunea descendenţilor lor, Dumnezeu se va îngriji ca în lumea sa nouă orice defect fizic moştenit să fie corectat. — Iov 14:4; Romani 5:12; 2 Petru 3:13.

Aminteşte-ţi că criteriile de frumuseţe pot fi produsul unor condiţii formulate de societate şi ale preferinţelor personale. Prin urmare, ceea ce este considerat frumos diferă de la un loc la altul şi se poate schimba cu trecerea timpului. Aşadar, de ce să „vă asemuiţi lumii acesteia“ (Romani 12:2, Noul Testament, Pascal)? De ce să cedezi în favoarea criteriilor şi punctelor ei de vedere care adesea sunt denaturate?

Nu trebuie în nici un caz să te desconsideri sau să cazi pradă deprimării doar pentru că nu eşti slabă. Dumnezeu nu ne judecă în funcţie de înălţime sau de conformaţia fizică. „Omul se uită la ceea ce izbeşte ochiul — spune Biblia —, dar DOMNUL Se uită la inimă“ (1 Samuel 16:7). Da, „omul ascuns al inimii“ are valoare în ochii lui Dumnezeu — nu dimensiunile şoldurilor sau talia ta (1 Petru 3:4). Iar dacă eşti plină de bucurie, blândă, generoasă şi preocupată de alţii, oamenii se vor simţi, în general, atraşi de tine.

Aceasta nu înseamnă că nu poţi face nimic pentru a-ţi îmbunătăţi aspectul. Însă, dacă nu eşti pe deplin mulţumită de aspectul tău fizic, nu trebuie să-ţi pedepseşti corpul cu vreun regim în vogă. Probabil că nu va trebui decât să fii mai atentă la modelele şi culorile pe care le porţi, alegându-ţi hainele şi culorile care atenuează ceea ce tu consideri că sunt defecte şi îţi accentuează frumuseţea.

Cu toate acestea, este posibil să ai sentimentul că ţi-ar fi mai bine dacă ai mai slăbi puţin. Sau este posibil să ai realmente probleme cu obezitatea şi să trebuiască să slăbeşti nu numai pentru a arăta mai bine, ci din motive de sănătate. În articolul nostru viitor, vom vedea cum se poate slăbi fără riscuri.

[Chenarul de la pagina 19]

„Sunt prea slab“

Nu toţi tinerii sunt de părere că a fi slab este un lucru încântător. „Am  15 ani, sunt băiat şi sunt numai piele şi os, drept pentru care sunt tachinat în permanenţă“, se plânge Mark. Adesea, faptul că cineva este slab nu este altceva decât un efect secundar al pubertăţii. Corpul aflat în creştere consumă extrem de multe calorii. Este posibil ca un adolescent să nu ia în greutate până când nu încetează să mai crească. Factorii genetici îşi au şi ei rolul lor. Desigur, îmbolnăvirile sau un dezechilibru hormonal pot, de asemenea, cauza o slăbire excesivă, iar în asemenea situaţii trebuie consultat medicul. Îngrijirea de specialitate poate fi utilă şi în cazul tinerilor cărora le dispare pofta de mâncare din cauză că sunt deprimaţi sau pentru că suferă de grave tulburări de alimentaţie, ca de exemplu anorexia mintală.

Oricare ar fi situaţia, dacă consideri că eşti prea slab, consultă un medic. S-ar putea întâmpla să nu ai de făcut altceva decât să înveţi să accepţi — şi probabil chiar să-ţi îndrăgeşti — felul în care arăţi.

[Legenda fotografiei de la pagina 18]

Multe persoane îşi închipuie că sunt supraponderale numai pentru că nu au silueta manechinelor din revistele de modă.