Yemen — O ţară plină de surprize

PENINSULA Arabia! Când se gândesc la această regiune exotică a lumii, oamenii îşi imaginează adesea dune de nisip, cămile şi caravane. Însă, chiar dacă dunele deşertului şi temperaturile extrem de ridicate sunt caracteristice pentru o mare parte a acestei regiuni, ea are şi unele caracteristici care ar putea să vi se pară surprinzătoare.

Să analizăm, de exemplu, Yemenul, cotul de uscat care se învecinează cu Marea Roşie şi Golful Aden. Departe de a fi o întindere de nisip neroditor, Yemenul este o ţară cu munţi şi canioane; o ţară în care cresc struguri, caise şi alte fructe apetisante; o ţară cu o arhitectură fascinantă. Este posibil să vă surprindă faptul că, deşi fâşiile de coastă ale Yemenului sunt pârjolite de arşiţa deşertului, în regiunile sale muntoase predomină o plăcută climă temperată. Însă ceea ce prezintă un interes deosebit pentru creştini este bogata istorie a acestei ţări — o istorie ce datează din timpuri biblice.

Drumul tămâiei

În antichitate, în această regiune a lumii au ajuns mari bogăţii datorită unui capriciu al naturii — alizeele care suflau dinspre Oceanul Indian şi aduceau roua pe coasta sudică a Arabiei. Aceste vânturi umede au contribuit la crearea unor condiţii ideale pentru dezvoltarea răşinoaselor a căror scoarţă secretă o răşină numită tămâie.a Când este arsă, tămâia răspândeşte o mireasmă dulce, ceea ce a făcut să fie foarte solicitată pentru ceremoniile religioase. Ţara numită azi Yemen a dobândit astfel un rol important în comerţul cu tămâie.

Este, de asemenea, posibil ca Yemenul să fi fost locul în care se afla anticul Ofir — cândva sursă a celui mai pur aur (Iov 22:24; 28:15, 16; Psalmul 45:9). Oricum ar fi stat lucrurile, Yemenul a fost în antichitate o răscruce a drumurilor străbătute de caravanele de cămile care transportau aur, tămâie şi mirodenii spre locuri îndepărtate, cum erau Palestina şi Tirul (Ezechiel 27:2, 22–25). Aceasta le-a adus mari bogăţii nu numai negustorilor, ci şi regatelor pe care le traversau caravanele şi cărora le plăteau tribut.

Regatul Sebei, despre care se crede că era situat în partea de est a Yemenului de azi, a dobândit controlul asupra drumului caravanelor. Acest regat a ajuns renumit pentru comerţul cu tămâie, smirnă, aur, pietre preţioase şi fildeş (Isaia 60:6). În zilele lui Solomon, regina din Seba a călătorit „de la marginile pămîntului“ pentu a auzi personal înţelepciunea acestui rege (Matei 12:42). Potrivit relatării istorice a Bibliei, ea a mers la Ierusalim cu „o suită foarte mare, cu cămile care purtau mirodenii, aur în foarte mare abundenţă şi pietre scumpe“ (1 Împăraţi 10:1, 2). Amintirea acestei regine din antichitate este încă vie în memoria yemeniţilor de azi. Deşi ea nu este menţionată cu numele în Coran, tradiţia islamică o numeşte Bilqīs — nume care apare pe multe produse comerciale din Yemen.

Secole de declin

Timp de secole, Yemenul s-a bucurat de o mare bogăţie, atât de mare încât romanii au numit-o în latină Arabia felix („Arabia fericită“). Însă, când romanii au ridicat creştinismul apostat la rangul de religie de stat, tămâia a fost mai puţin solicitată. Un alt lucru care a accelerat şi mai mult declinul Yemenului a fost catastrofala prăbuşire a marelui baraj de la Marib — partea cea mai importantă a unui uriaş sistem de irigaţii care uda această regiune încă din secolul al VIII-lea î.e.n.

Yemenul a fost readus pentru puţin timp în centrul atenţiei de popularitatea crescândă a unui alt bun de consum: cafeaua. Pe la 1610, europenii au descoperit aroma şi gustul plăcut al acestor boabe exotice aduse din regiunile muntoase ale Yemenului. Oraşul Mocca, situat în extremitatea sudică a ţării şi având ieşire la Marea Roşie, a devenit principalul port pentru exportul cafelei. Şi astfel, „Mocca“ a devenit un sinonim pentru cafeaua arabă şi un cuvânt foarte cunoscut în emisfera nordică.

Nu după mult timp însă, plantele de cafea au fost exportate şi cultivate cu succes în alte ţări. Drept urmare, economia oraşului Mocca a intrat în declin. Şi, deşi cafeaua este în continuare un important articol de export, oraşul Mocca de azi nu este decât un liniştit port de pescuit.

O privire asupra capitalei Yemenului

Chiar dacă gloria lui de odinioară a apus, Yemenul are încă multe caracteristici fascinante şi totodată surprinzătoare. Capitala, San‘a, este situată pe un platou foarte înalt, respectiv la peste 2 000 de metri altitudine, beneficiind de o plăcută climă temperată. Majoritatea celor 12 milioane de locuitori ai Yemenului — care constituie aproximativ o treime din populaţia peninsulei Arabia — trăiesc nu în deşertul torid, ci pe acest platou şi pe versanţii multor munţi din această ţară.

San‘a datează de mii de ani, iar faptul că este un oraş antic este evident în arhitectura ei. Clădirile ei din piatră sunt împodobite cu motive decorative acoperite cu var în jurul ferestrelor, cu arcade zăbrelite şi cu mozaicuri de sticlă multicoloră. Clădirile, vechi şi noi, se înalţă alături în unele părţi ale oraşului, fiind practic imposibil să se facă o distincţie între unele şi altele. Însă, în labirintul sectorului vechi al oraşului, se pot vedea clădiri — unele dintre ele înălţându-se până la opt sau chiar mai multe etaje — care în mod vădit sunt acolo de secole.

Părăsind sectorul vechi al oraşului San‘a, vizitatorul trece prin poarta medievală masivă şi străbate drumul care şerpuieşte prin regiuni muntoase. Datorită caselor în formă de turnuri rotunde cu patru sau mai multe etaje şi zidurilor de apărare construite fără ciment sau mortar, fiecare sat are aspectul unui castel uriaş construit pe coasta muntelui. De fapt, unele sate se încadrează atât de bine în decorul natural, încât nu le poţi observa decât atunci când eşti foarte aproape de ele.

Vizitatorul poate afla cu surprindere că oamenii pot trăi la asemenea altitudini. Însă, dacă priveşte şi mai sus, poate vedea un alt grup de aşezări asemenea unor cetăţi cuibărite la altitudini chiar mai mari. Aceste orăşele construite pe coastele abrupte ale munţilor sunt înconjurate de terase împrejmuite cu ziduri.

Locuitorii Yemenului

Vizitatorul occidental se aşteaptă ca yemeniţii să aibă un aer exotic. Realitatea însă poate chiar depăşi aşteptările. Bărbaţii din triburile de la munte pot părea, la prima vedere, cu adevărat ameninţători. Ei poartă fuuta, un veşmânt înfăşurat pe corp care seamănă cu o fustă şi un brâu lat în care este vârât un hanger impresionant. În sate, mulţi poartă pe umeri chiar mitraliere mari.

Da, yemeniţii se mândresc cu armele lor. Sectoare întregi ale pieţelor sunt rezervate vânzării de jambiyya, un pumnal mare încovoiat, sau hanger. În general, acesta este purtat de băieţii de la 14 ani în sus ca semn al bărbăţiei. Însă se pot vedea şi băieţi mai mici care îl poartă. Mânerul hangerului poate fi confecţionat din plastic, din lemn sau din foarte costisitorul corn de rinocer, iar teaca este adesea împodobită cu frumoase lucrături în argint. Lama este foarte bine ascuţită. Din fericire însă, aceste cuţite servesc, în principal, ca accesorii decorative. Realitatea este că yemeniţii sunt foarte ospitalieri şi apreciază orice încercare a vizitatorilor de a conversa cu ei.

Pentru ochiul occidentalului, nici yemenitele nu sunt mai puţin exotice. Ele se îmbracă în culori întunecate şi sunt atât de bine acoperite cu voaluri, încât nici ochii nu li se văd. Viaţa lor nu este deloc uşoară. În satele de la munte, femeile muncesc din greu ore în şir cărând apă, hrană pentru animale şi lemne pentru foc. În plus, aici există tradiţia de a avea familii numeroase.

O vizită prin pieţe oferă încă o ocazie de a vedea cum trăieşte acest popor fascinant. Prăvăliile de mirodenii exală miresme ameţitoare. La vederea rodiilor, piersicilor, caiselor, strugurilor şi migdalelor îţi lasă gura apă. Artizanii sunt ocupaţi cu prelucrarea pielii, aurului, argintului şi a altor metale.

În pieţe poţi găsi o sumedenie de suq, sau magazine, care vând frunze de qat. Când este mestecată sau suptă, această plantă are o uşoară acţiune stimulatoare; unii afirmă că planta creează dependenţă. Cu toate acestea, mestecarea qat-ului ocupă un loc de seamă în viaţa yemeniţilor, ei rezervând mari suprafeţe de pe pantele munţilor cultivării acestei plante. Bărbaţii, adunaţi în grupuri, petrec ore întregi mestecând frunze în timp ce discută. Unele persoane le mestecă şi atunci când lucrează — sau chiar când se află la volan.

Mestecarea acestei plante însă este un obicei foarte costisitor, preţul acestuia ajungând până la o treime din venitul unei familii yemenite. Există unele persoane care atrag atenţia asupra pericolelor pe care le prezintă qat-ul pentru sănătate, pericole care includ deformarea obrajilor, tulburări ale somnului, pierderea poftei de mâncare şi boli intestinale. De aceea, anumite oficialităţi guvernamentale şi-au exprimat dezaprobarea în legătură cu acest drog, însă până în prezent nu există prea multe indicii că yemeniţii ar renunţa la el.

Există însă dovezi că modul de viaţă tradiţional începe să cedeze locul modernizării de tip occidental. Mulţi bărbaţi au plecat să lucreze în străinătate. Unele familii s-au mutat la oraş, unde tinerii intră în contact cu muzica importată şi cu casetele video străine. Bineînţeles, nu toţi sunt nerăbdători să vadă cum ţara lor face trecerea la lumea modernă.

Aşadar, va fi interesant de văzut ce-i rezervă viitorul acestei ţări. S-au făcut relativ puţine eforturi în ce priveşte explorarea arheologică a vestigiilor acestui ţinut, dar probabil că viitoarele săpături vor dezvălui unele dintre tainele fascinante ale renumitului trecut al Yemenului. Între timp, Yemenul le oferă călătorilor îndrăzneţi suficiente motive pentru a vizita această ţară a surprizelor. — De la un colaborator.

[Notă de subsol]

[Legenda fotografiei de la paginile 24, 25]

Bab-el-Yemen, poarta din San‘a spre sectorul vechi al oraşului.

[Legenda fotografiei de la pagina 26]

Dreapta: O piaţă de hangere din San‘a.

[Legenda fotografiei de la pagina 26]

Dedesubt: Oraşele mici se încadrează armonios în decorul natural.