Creşterea preţurilor — Cum îi afectează pe oameni?
De la corespondentul nostru din Spania
„Am încetat să mai mîncăm tomate pentru că sînt prea scumpe. Cît despre fructe, nu-mi amintesc care a fost ultima dată cînd am cumpărat cîteva“ suspină o gospodină din India.
„Nu putem cumpăra nici pantofi, nici îmbrăcăminte“ se lamentează un lucrător textilist mexican care are trei copii de hrănit. „Acum patru ani, aveam mai puţini bani, dar toate lucrurile erau mai ieftine. Astăzi, banii nu au nici o valoare“. În Mexic, puterea de cumpărare a monedei locale, peso, a scăzut cu 35,4% între 1982 şi 1986.
Muhammed el-Ghani este paznic de noapte în Cairo, Egipt, unde preţul unora din lucrurile necesare vieţii s-a dublat în numai 12 luni (un an). „Trăim de pe o zi pe alta“, explică el,“ şi există zile în care nu mîncăm nimic.“
În Brazilia, un bărbat care a fost victima unui accident de cale ferată, a trebuit să aştepte 20 de ani pentru ca tribunalele să ia decizia de a-i acorda o îndemnizaţie. În final i s-a acordat o pensie lunară echivalînd cu jumătate din salariul minim impozabil pe care-l avea în perioada accidentului. Datorită inflaţiei, însă, această sumă nu acoperă probabil nici chiar preţul biletului de autobuz pe care acest om trebuie să-l ia pentru a merge să-şi ridice drepturile.
Bala, din Nigeria, care era deja tatăl a trei copii, a leşinat cînd a fost anunţat că soţia sa tocmai dăduse naştere la trei gemeni. Deşi deţinea două locuri de muncă, venitul familial ajungea cu greu să fie adecvat necesităţilor fundamentale, iar preţul produselor alimentare continua să crească. Conştient că i-ar fi imposibil să asigure chiar şi lucrurile necesare de bază pentru familia sa, el era gata să-şi ofere copiii pentru a fi adoptaţi.
Chiar dacă detaliile pot fi diferite, această istorie este aceeaşi în lumea întreagă. Costul vieţii continuă să crească fără încetare. Pentru mulţi, pîinea şi laptele au devenit produse de lux, iar a servi trei mese pe zi înseamnă o raritate. Un cotidian nigerian declară: „Pîinea, care era pînă acum alimentul de bază al nigerienilor, astăzi este consumată numai de bogaţi. Orezul este rezervat numai pentru ocaziile festive.“
Unii reuşesc să iasă din această situaţie muncind mai mult, alţii însă se izbesc de dificultatea sau chiar de imposibilitatea de a găsi un loc de muncă. Ei sînt obligaţi să-şi consacre fiecare zi căutării neîncetate şi adesea infructuoase, după hrană. Pentru ei, problema este nu doar de a face faţă costului vieţii, ci chiar de a lupta pentru supravieţuire.
În majoritatea cazurilor, cauza este inflaţia sau creşterea preţurilor. Desigur că şi retribuţia poate creşte, dar rareori se întîmplă să ţină pasul cu ritmul de creştere a preţurilor. Cel mai grav atinşi de acest fenomen sînt cei cu venituri fixe, cum ar fi pensionarii şi şomerii. Într-un mare număr de ţări subdezvoltate din lume, se observă în ultimii ani o scădere a nivelului de trai. Pe plan internaţional, putem afirma fără să ne înşelăm că, dacă bogaţii au încă posibilitatea de a se îmbogăţi, săracii, din contră, sînt în mod incontestabil pe cale de a sărăci. Este cumva aceasta şi situaţia din ţara voastră?
Tulburări cauzate de dificultăţile economice
Nu este de mirare că această situaţie suscită numeroase mişcări de protest. De exemplu, unii profesori reduşi la o stare de sărăcie, veniţi din provinciile mexicane Chiapas şi Oaxaca, s-au postat în piaţa principală din Mexico-City, pentru a cere o economie mai justă. „Oamenii sînt exploataţi“ a afirmat unul dintre participanţii la această manifestaţie paşnică. În alte ţări, cerşterea bruscă a preţurilor a provocat agitaţie.
Criminalitatea, descrisă de unii ca fiind o silenţioasă dar periculoasă revoluţie a săracilor împotriva bogaţilor, este şi ea în plină recrudescenţă. Cu ocazia unui seminar de poliţie, valul de delincvenţă care inundă actualmente lumea a fost atribuit condiţiilor economice critice în care trăieşte o mare parte din populaţie. Frustrările de ordin economic iau uneori o întorsătură deosebit de dramatică. Astfel, în 1987, în două sate din India, peste 50 de persoane aparţinînd castei superioare au fost masacraţi de sute de ţărani înfometaţi. Aceştia aveau sentimentul că sînt exploataţi de către proprietarii de pămînt din această castă.
Cine trebuie acuzat?
În secolul al XX-lea s-au produs mai multe bogăţii decît în oricare altă perioadă. În timp ce ne apropiem de sfîrşitul secolului, este totuşi paradoxal faptul că, milioane şi milioane de fiinţe sînt afundate într-o stare permanentă de sărăcie. Promisiunile unei zile de mîine mai bune, ale unui nou avînt al economiei sau ale unui salariu decent pentru toţi nu sînt adeseori decît iluzii întreţinute de clasa politică.
Cine trebuie acuzat? Mulţi consideră că sistemul lor de guvernare. Acesta, la rîndul lui, poate incrimina politica economică a celorlalte ţări. Mecanismul economiei mondiale este el însuşi obiectul unor critici aprinse. În mod evident, problema este complexă şi soluţiile lipsesc. În articolul următor vom examina cîţiva dintre principalii factori răspunzători de această creştere a costului vieţii, precum şi motivele pentru care este atît de dificilă remedierea situaţiei.