2 CORINTENI
Note de studiu – capitolul 10
blândețea și bunătatea arătate de Cristos: Când le-a scris creștinilor din Corint despre unele dintre greșelile lor, Pavel nu a folosit un ton aspru. Dimpotrivă, el i-a îndemnat cu blândețea și bunătatea care îl caracterizau pe Cristos. Termenul grecesc tradus aici prin „bunătate” înseamnă literalmente „îngăduință” și poate fi tradus și prin „rezonabilitate”. Bunătatea este o calitate remarcabilă a lui Cristos. Când a fost pe pământ, el a reflectat în mod perfect rezonabilitatea Tatălui său, Cel care este exemplul suprem de rezonabilitate. (Ioa 14:9) Și Pavel a manifestat această calitate. Deși corintenii aveau nevoie de sfaturi ferme, Pavel s-a străduit ‘să-i îndemne’ cu bunătate, nu să le dea ordine.
unora care ne privesc ca și cum ne-am purta potrivit gândirii omenești: Lit. „unora care ne privesc ca și cum am umbla potrivit cărnii”. Se pare că unii membri ai congregației din Corint își pierduseră optica spirituală și îi priveau cu ochi critici pe Pavel și pe colaboratorii săi. Probabil că ei îi judecau după înfățișare, aptitudini, personalitate etc., în loc să le aprecieze calitățile spirituale. Acești creștini critici nu recunoșteau că spiritul lui Dumnezeu acționa în congregație și că oameni precum Pavel și Apolo își înfăptuiau serviciul cu ajutorul spiritului sfânt și spre gloria lui Dumnezeu.
deși trăim ca oameni: Pavel și colaboratorii săi, precum Apolo și Chifa (Petru), erau oameni obișnuiți, având aceleași limite ca toate ființele umane imperfecte. (1Co 1:11, 12; 3:4, 5) Totuși, ei nu au purtat războiul creștin potrivit gândirii omenești, adică nu s-au lăsat conduși de înclinații, motive și raționamente proprii oamenilor imperfecți.
nu purtăm război: Lit. „nu efectuăm serviciu militar”. Ca în multe alte versete, Pavel folosește și în acest pasaj (2Co 10:3-6) diferiți termeni militari ca să descrie războiul spiritual pe care el și colaboratorii săi trebuiau să-l poarte pentru a ocroti congregația de influența distructivă a raționamentelor și învățăturilor false. (1Co 9:7; Ef 6:11-18; 2Ti 2:4; vezi notele de studiu de la 2Co 10:4, 5)
să răstoarne fortificații: Verbul grecesc redat aici prin „a răsturna” este tradus prin „a dărâma” în 2Co 10:8; 13:10. În Septuaginta, el este utilizat ca echivalent al unui termen ebraic care înseamnă tot „a dărâma”. (Ex 23:24) Termenul grecesc redat prin „fortificații” (okhýrōma) apare doar aici în Scripturile grecești creștine. Deși, în sens propriu, acesta desemnează o fortăreață sau un oraș fortificat, în acest verset este utilizat cu sens figurat. El apare și în Septuaginta, în Pr 21:22, iar unii erudiți consideră că Pavel a făcut aluzie chiar la acest verset. Tot în Septuaginta, termenul okhýrōma este folosit și cu referire la renumitul oraș fortificat Tir, precum și la alte fortărețe. (Ios 19:29; Pln 2:5; Mi 5:11; Za 9:3) Astfel, cuvintele lui Pavel evocă imaginea dărâmării unei fortărețe masive, a cuceririi unui oraș fortificat.
noi răsturnăm raționamente și orice obstacol: Uneori, creștinii trebuie să ducă un război spiritual în congregație pentru a răsturna, sau distruge, raționamente greșite ori învățături false. Aceste obstacole și altele asemănătoare sunt ca niște ziduri masive în calea celor care vor să dobândească o cunoștință exactă despre Dumnezeu. Chiar și în cadrul congregației creștine, unele ‘gânduri dăunătoare’ pot altera relația cuiva cu Dumnezeu. (Mr 7:21) În lupta împotriva acestor raționamente greșite, săbiile și sulițele propriu-zise nu sunt de niciun folos. Creștinii au la dispoziție alt tip de arme, pe care Pavel le numește „armele războiului nostru”; printre acestea se numără „sabia spiritului, care este cuvântul lui Dumnezeu”. (2Co 10:4; Ef 6:17) Cu ajutorul acestei săbii, creștinii demască doctrine false, practici dăunătoare și filozofii care reflectă gândirea umană. (1Co 2:6-8; Ef 6:11-13)
Fiindcă unii zic: Din câte se pare, cuvintele pe care le citează Pavel aici aparțineau unor persoane din Corint care îl criticau, probabil ‘superapostolii’ sau cei influențați de ei. (Vezi nota de studiu de la 2Co 11:5.) Aceștia spuneau despre Pavel: „Prezența lui nu impresionează cu nimic, iar vorbirea lui este de disprețuit”. Totuși, în Listra, licaonienii au crezut că Pavel era Hermes, zeul oratoriei în mitologia greacă. (Vezi nota de studiu de la Fa 14:12.) Discursurile lui Pavel consemnate în cartea Faptele sunt și ele o dovadă a talentului său oratoric. (Fa 13:15-43; 17:22-34; 26:1-29) Prin urmare, criticile aduse de împotrivitorii lui Pavel din Corint erau nu numai răutăcioase și lipsite de respect, ci și nefondate.
prezența lui: Pavel a pus în antiteză „prezența [în greacă, parousía]” sa cu ‘absența’ sa. (2Co 10:11) El a folosit aici termenul grecesc parousía pentru a vorbi despre prezența sa în congregația din Corint, nu despre venirea sau sosirea sa. Termenul apare cu un sens asemănător de încă cinci ori în Scripturile grecești creștine. (1Co 16:17; 2Co 7:6, 7; Flp 1:26; 2:12) El este utilizat și în legătură cu prezența invizibilă a lui Isus Cristos. (Mt 24:3; 1Co 15:23) Deși în multe traduceri termenul parousía este redat prin „venire” sau „sosire” când se referă la prezența lui Isus, redarea lui prin „prezență” este susținută de modul în care îl utilizează Pavel. (Vezi notele de studiu de la 1Co 15:23; 16:17.)
teritoriului: Cuvântul „teritoriu” reprezintă traducerea termenului grecesc kanṓn, care provine din ebraicul qanéh, însemnând „trestie”. Trestia era folosită ca instrument de măsurat. (Eze 40:3-8; 41:8; 42:16-19; vezi Glosarul, „Canonul biblic”) În 2Co 10:13, 15, 16, Pavel a aplicat acest cuvânt la serviciul pe care i l-a repartizat Dumnezeu (sau „l-a măsurat Dumnezeu”, n.s.). El nu voia să se laude decât cu ceea ce realiza între granițele teritoriului, adică în sfera de activitate pe care i-o stabilise Dumnezeu.
să se laude în Iehova: În Scripturile grecești creștine, verbul grecesc redat prin „a se lăuda” (kaukháomai) poate fi tradus și prin „a se mândri”, „a se bucura”. El este folosit atât cu sens pozitiv, cât și cu sens negativ. De exemplu, Pavel utilizează acest verb cu sens pozitiv în Ro 5:2, unde spune: „Să ne bucurăm [sau «Să ne lăudăm»], întrucât avem speranța că vom primi glorie de la Dumnezeu”. „A ne lăuda în Iehova” înseamnă a ne mândri că el este Dumnezeul nostru, a ne bucura că are un nume și o personalitate extraordinare. (Ier 9:23, 24)
Iehova: În textul ebraic original, în Ier 9:24, verset citat aici, apărea numele divin, reprezentat prin patru consoane ebraice (transliterate YHWH). Pavel citează acest verset și în 1Co 1:31. (Vezi Ap. C1 și C2.)
ci acela pe care îl recomandă Iehova: Aceste cuvinte ale lui Pavel au legătură cu versetul precedent, unde el face referire la Ier 9:23, 24. Acolo, Ieremia a arătat că nimeni nu trebuie să se laude cu înțelepciunea, puterea ori bogățiile sale. Singurul lucru cu care ar trebui să se laude cineva este ‘că are perspicacitate și că îl cunoaște’ pe Iehova. În acest verset, Pavel continuă argumentația explicând că Dumnezeu îi aprobă, sau îi recunoaște, doar pe cei pe care îi „recomandă” el, nu pe cei care se recomandă singuri sau care se laudă singuri. (Pr 27:2) Întrucât în textul ebraic original, în Ier 9:24, apare numele divin, acesta este folosit atât aici (2Co 10:18), cât și în versetul precedent (2Co 10:17). (Pentru informații despre folosirea numelui divin în acest verset, vezi Ap. C3, partea introductivă; 2Co 10:18.)