2 CORINTENI
Note de studiu – capitolul 11
puțină nebunie: Pavel era conștient că, lăudându-se, putea părea că dă dovadă de nebunie, sau că este irațional. (2Co 11:16) Dar el s-a simțit obligat să-și apere apostolatul, lucru pe care îl face în ultima parte a cărții 2 Corinteni. (În 2Co 11 și 12, Pavel folosește termenii grecești áphrōn și aphrosýnē, redați prin „[om] irațional” și „nebunie”, de opt ori: în 2Co 11:1, 16, 17, 19, 21; 12:6, 11.) ‘Superapostolii’ făceau mult rău congregației subminând respectul față de Pavel și de învățăturile lui. Din cauza acestor învățători falși, Pavel a considerat necesar să se laude pentru a arăta că autoritatea pe care o avea era de la Dumnezeu. (2Co 10:10; 11:5, 16; vezi nota de studiu de la 2Co 11:5) În aceste circumstanțe, lauda sa nu era nicidecum o nebunie.
sunt gelos pentru voi cu o gelozie ca a lui Dumnezeu: Termenii grecești redați prin „sunt gelos” și „gelozie” exprimă o emoție puternică, fie pozitivă, fie negativă. În acest verset, ei au o conotație pozitivă. Ambii termeni exprimă ideea de interes profund și preocupare intensă față de alții, atitudine ce denotă o afecțiune sinceră. O astfel de preocupare a arătat Pavel față de colaboratorii săi unși cu spirit. El i-a comparat cu o fecioară castă promisă în căsătorie unui soț, Isus Cristos. Pavel ‘era gelos pentru ei’ dorind să-i ocrotească de daune spirituale, astfel încât ei să rămână fără pată pentru Cristos. Expresia „o gelozie ca a lui Dumnezeu [lit. «zelul lui Dumnezeu»]” lasă să se înțeleagă că Iehova manifestă un interes profund față de cei pe care îi iubește, dar și că are dorința puternică de a-i ocroti de pericole. (Pentru o analiză a sensului negativ al acestui verb grecesc, vezi nota de studiu de la 1Co 13:4.)
castă: Sau „pură”. Mireasa lui Cristos este alcătuită din 144 000 de creștini unși cu spirit. Ei își păstrează la nivel individual virginitatea simbolică rămânând separați de lume și curați din punct de vedere moral și doctrinar. (Re 14:1, 4; compară cu 1Co 5:9-13; 6:15-20; Iac 4:4; 2Io 8-11; Re 19:7, 8)
„superapostolilor”: Pavel utilizează aici o expresie ce poate fi redată și prin „apostoli superiori” sau „apostoli prin excelență”. El folosește un ton ușor sarcastic pentru a-i descrie pe acei oameni aroganți, care se pare că se considerau superiori apostolilor aleși de Isus însuși. Pavel îi numește „apostoli falși” deoarece, în realitate, erau slujitori ai lui Satan. (2Co 11:13-15) Ei predau propria versiune a veștii bune despre Cristos. (2Co 11:3, 4) În plus, îl denigrau și îl calomniau pe Pavel, contestându-i autoritatea de apostol primită de la Dumnezeu.
Am păgubit: Lit. „Am jefuit”. Verbul grecesc syláō este utilizat adesea cu sensul de „a lua pradă de război”. Desigur, Pavel nu jefuise pe nimeni; acceptând sprijin material, el nu comisese o fraudă. Aici, el folosește acest verb sugestiv în sens figurat, ca o exagerare, pentru a evidenția ideea pe care vrea să o transmită. El răspunde la acuzațiile aduse de ‘superapostolii’ din Corint, potrivit cărora ar fi profitat de membrii congregației lor. (2Co 11:5) Când a fost în Corint și ʻs-a aflat în nevoie’, se pare că creștinii de acolo nu i-au venit în ajutor, deși unii erau, foarte probabil, bogați. De necesitățile lui s-au îngrijit frații mai săraci din Macedonia. (2Co 11:9) În versetul anterior, Pavel a spus că nu ‘a comis un păcat fiindcă s-a umilit’, făcând probabil referire la faptul că a confecționat corturi pentru a se întreține în timp ce-și efectua serviciul. (2Co 11:7) Astfel, posibil într-o notă ușor ironică, el spune că ‘a jefuit’ alte congregații acceptând sprijinul lor financiar, deși trudea în folosul corintenilor.
sprijin material: Termenul grecesc opsṓnion înseamnă literalmente „plată”, „salariu”. În Lu 3:14 (vezi nota de studiu) este folosit ca termen militar, cu referire la salariul sau indemnizația unui soldat. În acest context, el se referă la ajutorul material modest pe care Pavel îl primise de la unele congregații pentru a-și acoperi necesitățile în timp ce se afla în Corint. (Pentru alte ocurențe ale acestui termen grecesc, vezi notele de studiu de la Ro 6:23; 1Co 9:7.)
să nu aibă niciun temei: Pavel a refuzat orice sprijin financiar din partea congregației din Corint. (2Co 11:7, 9) În schimb, ‘superapostolii’ din Corint au acceptat, se pare, un astfel de sprijin, la care un apostol avea dreptul, și susțineau că Pavel nu putea fi cu adevărat apostol întrucât avea o muncă laică. (2Co 11:4, 5, 20) Ei căutau un pretext ca „să demonstreze că sunt egali” cu Pavel. Lucrurile cu care se lăudau s-ar putea referi la argumentele pe care le aduceau pentru a susține că erau calificați ca apostoli. Mai târziu în acest capitol și în capitolul 12, Pavel a adus în atenție propriile sale calificări pentru a dovedi că pretenția lor nu avea absolut niciun temei. De asemenea, el a spus deschis că ‘superapostolii’ erau, de fapt, „apostoli falși”, care ‘se prefăceau în apostoli ai lui Cristos’. (2Co 11:13)
cu lucruri pământești: Lit. „potrivit cărnii”. Adică se lăudau cu situația personală.
evrei . . . israeliți . . . descendenții lui Avraam: În acest verset, Pavel oferă detalii cu privire la originile sale, probabil deoarece unii dintre criticii săi din Corint se lăudau cu moștenirea și identitatea lor evreiască. În primul rând, el spune că este evreu, posibil pentru a sublinia legătura sa de rudenie cu strămoșii evreilor, printre care Avraam și Moise. (Ge 14:13; Ex 2:11; Flp 3:4, 5) Poate că el a făcut aluzie și la faptul că vorbea limba ebraică. (Fa 21:40–22:2; 26:14, 15) În al doilea rând, Pavel menționează că este israelit, termen folosit uneori în secolul I pentru a-i desemna pe evrei. (Fa 13:16; Ro 9:3, 4) În al treilea rând, Pavel spune în mod concret că este un descendent al lui Avraam, subliniind astfel că se număra printre cei care aveau să moștenească promisiunile pe care i le făcuse Dumnezeu acestui patriarh. (Ge 22:17, 18) Totuși, Pavel nu a acordat o importanță exagerată originilor sale. (Flp 3:7, 8)
descendenții: Lit. „sămânța”. (Vezi Ap. A2.)
am primit de la iudei 40 de lovituri fără una: Legea mozaică prevedea ca răufăcătorii să fie bătuți, însă nu permitea să li se aplice mai mult de 40 de lovituri ca să nu fie ‘dezonorați’. (De 25:1-3) Tradiția evreiască a redus numărul loviturilor la 39, astfel încât cel care executa pedeapsa să nu depășească din greșeală numărul de lovituri permise. Pavel a primit pedeapsa maximă, ceea ce arată că, din punctul de vedere al iudeilor, el comisese păcate grave. Foarte probabil, el a primit bătăile despre care vorbește aici în sinagogi sau în tribunalele locale afiliate acestora. (Vezi nota de studiu de la Mt 10:17.) Când Pavel a fost bătut de autorități neevreiești, acestea n-au ținut cont de limitele impuse de Legea mozaică. (Vezi nota de studiu de la 2Co 11:25.)
de trei ori am fost bătut cu nuiele: Această formă de pedeapsă era aplicată de obicei de autoritățile romane. Cartea Faptele menționează doar una dintre cele trei ocazii în care Pavel a fost bătut cu nuiele. Aceasta s-a întâmplat în Filipi, înainte ca el să scrie a doua scrisoare către corinteni. (Fa 16:22, 23) Pavel a fost bătut și de iudei în Ierusalim, dar relatarea nu precizează că a fost bătut cu nuiele. (Fa 21:30-32) Oricum au stat lucrurile, cert este că creștinii din Corint, o colonie romană, știau cât de brutale erau aceste bătăi. În plus, înainte să fie bătută, victima era dezbrăcată de veșminte, ceea ce făcea ca întregul proces să fie și mai umilitor. (Compară cu 1Te 2:2.) În mod normal, un cetățean roman, cum era Pavel, nu putea fi pedepsit în felul acesta. De aceea le-a spus el magistraților din Filipi că îi încălcaseră drepturile. (Vezi notele de studiu de la Fa 16:35, 37.)
lovit cu pietre: Cel mai probabil, Pavel face referire aici la incidentul din Listra descris în Fa 14:19, 20. Lapidarea era o metodă de execuție menționată în Legea mozaică. (Le 20:2) Probabil că Pavel a fost lovit cu pietre de o gloată alcătuită din iudei fanatici și, posibil, oameni din națiuni. Intenția atacatorilor a fost aceea de a-l omorî. De fapt, ei l-au lovit cu pietre până când au crezut că a murit. Astfel de acte brutale, precum cele descrise în aceste versete, trebuie să fi lăsat cicatrici adânci pe corpul lui Pavel.
de trei ori am suferit naufragiu: Biblia descrie în detaliu un naufragiu suferit de Pavel, care însă a avut loc după redactarea acestei scrisori. (Fa 27:27-44) Pavel a călătorit deseori pe mare. (Fa 13:4, 13; 14:25, 26; 16:11; 17:14, 15; 18:18-22) Astfel, au existat numeroase ocazii în care ar fi putut suferi un naufragiu. Când a scris: o noapte și o zi le-am petrecut în largul mării (lit. „în adânc”), Pavel a făcut, probabil, referire la ceea ce s-a întâmplat după unul dintre naufragii. E posibil ca el să fi stat agățat de o bucată din corabie o noapte și o zi, fiind purtat încoace și încolo de valuri până când a fost salvat sau aruncat pe țărm. Chiar dacă a trecut prin astfel de experiențe traumatizante, Pavel nu s-a reținut să călătorească pe mare.
în pericole din cauza râurilor, în pericole din cauza tâlharilor: Termenul tradus în acest verset prin „râuri” este redat în Mt 7:25, 27 prin „inundații”. În unele regiuni precum Pisidia (pe care Pavel a traversat-o în prima sa călătorie misionară), deseori, după ce ploua, râurile se umflau, inundând văile și devenind torenți năvalnici și extrem de periculoși. Această regiune muntoasă era cunoscută și pentru bandele de tâlhari care se adăposteau acolo. Pavel a fost gata să înfrunte astfel de pericole, dar nu pentru că era nesăbuit, ci pentru că se supunea îndrumării lui Dumnezeu. (Fa 13:2-4; 16:6-10; 21:19) Dorința lui de a răspândi vestea bună era mai puternică decât preocuparea pentru confortul și siguranța proprie. (Compară cu Ro 1:14-16; 1Te 2:8.)
fără îmbrăcăminte: Lit. „în goliciune”. Termenul grecesc gymnótes poate însemna „fără îmbrăcăminte adecvată”. (Compară cu Iac 2:15, n.s.) Prin cuvintele ‘am fost în frig și fără îmbrăcăminte’, Pavel a descris dificultățile pe care, probabil, le-a îndurat în timp ce își efectua serviciul, de exemplu când a călătorit pe vreme nefavorabilă prin regiuni cu temperaturi scăzute, când a traversat râuri înghețate, când a fost jefuit de tâlhari și lăsat fără haine, când a fost ținut în închisori reci sau când a trecut prin alte persecuții. (Vezi nota de studiu de la 1Co 4:11.)
grija: Termenul grecesc mérimna, tradus prin „grijă”, poate fi redat și prin „îngrijorare”, „neliniște”, „preocupare”. Este demn de remarcat că Pavel vorbește despre grija sa pentru colaboratorii creștini imediat după ce enumeră pericolele și dificultățile cu care s-a confruntat. Aceasta arată cât de preocupat era de binele lor. (2Co 11:23-27) Întrucât a păstrat legătura cu unii frați, Pavel era la curent cu starea spirituală a creștinilor din diferite congregații. (2Co 7:6, 7; Col 4:7, 8; 2Ti 4:9-13) El dorea foarte mult ca toți să-i rămână fideli lui Dumnezeu până la sfârșit. (Vezi nota de studiu de la 1Co 12:25, unde verbul înrudit merimnáō are un sens similar.)
Cel ce trebuie să fie lăudat pentru totdeauna: Formele gramaticale grecești folosite în această expresie arată că termenul „Cel” se referă la Iehova, „Dumnezeul și Tatăl”, nu la ‘Domnul Isus’. Exprimări similare de laudă la adresa lui Dumnezeu se găsesc în Lu 1:68 (vezi nota de studiu); Ro 1:25; 9:5; 2Co 1:3; Ef 1:3 și 1Pe 1:3.
guvernatorul: Sau „etnarhul”. Lit. „conducătorul unei națiuni”. Termenul grecesc ethnárkhēs, redat aici prin „guvernator”, apare o singură dată în Scripturile grecești creștine. El se referă la o poziție inferioară celei de rege, dar superioară celei de tetrarh (conducător al unui sfert dintr-o provincie). (Vezi nota de studiu de la Mt 14:1.) Totuși, de-a lungul secolelor, termenul a avut diverse semnificații. Guvernatorul menționat în acest verset a slujit ca reprezentant al regelui Areta în Damasc, dar naționalitatea și responsabilitățile lui nu se cunosc cu exactitate.
regele Areta: Areta IV a fost un rege arab, care a domnit din c. 9 î.e.n. până în 40 e.n. Regatul său avea capitala la Petra, un oraș nabateean aflat la sud de Marea Moartă. Însă regele Areta deținea într-o anumită măsură controlul și asupra Damascului. Pavel menționează un episod care a avut loc la puțin timp după convertirea sa la creștinism. Relatarea din Faptele spune că „iudeii au complotat să-l omoare”. (Fa 9:17-25) Pavel însă îi atribuie acest atac guvernatorului local al Damascului (etnarhul Damascului), aflat în serviciul regelui Areta. Relatarea lui Luca și cea a lui Pavel nu se contrazic. O lucrare de referință spune: „Iudeii au oferit motivul, iar etnarhul, forța militară”.
coș: Când le-a vorbit creștinilor din Corint despre fuga sa, Pavel a folosit cuvântul grecesc sargánē, care desemnează un coș împletit din frânghii sau din nuiele. Un astfel de coș era folosit, probabil, pentru transportarea unor cantități mari de fân, paie sau lână. (Vezi nota de studiu de la Fa 9:25.)
printr-o fereastră: Acest episod este descris și în Fa 9:25, unde textul grecesc spune literalmente „prin zid”. Însă, întrucât aici, în 2Co 11:33, textul grecesc menționează explicit „o fereastră”, traducerea „printr-o deschizătură din zid” din Fa 9:25 este întru totul justificată. Unii bibliști sugerează că Pavel a fost coborât pe fereastra locuinței unui discipol, construită în zidul orașului.