2 CORINTENI
Note de studiu – capitolul 3
scrisori de recomandare: În secolul I e.n., acest gen de scrisori erau redactate de persoane de încredere și folosite pentru a recomanda un necunoscut sau pentru a-i confirma identitatea ori autoritatea. (Fa 18:27; vezi nota de studiu de la Ro 16:1) Scrisorile de recomandare erau foarte obișnuite la vremea aceea. (Fa 28:21) De fapt, existau chiar și îndreptare care cuprindeau formule standard pentru redactarea lor. În 2Co 3:1, Pavel arată clar că nu avea nevoie de astfel de scrisori către sau de la corinteni pentru a dovedi că era un slujitor al lui Dumnezeu. El îi ajutase pe corinteni să devină creștini, astfel că a putut spune: „Voi înșivă sunteți scrisoarea noastră”. (2Co 3:2)
Voi înșivă sunteți scrisoarea noastră: Aceste cuvinte reprezintă răspunsul lui Pavel la întrebarea pe care a pus-o în versetul anterior. Practic, el spune: „Nu, noi n-avem nevoie de niciun document scris care să ateste că suntem slujitori ai lui Dumnezeu. Chiar voi sunteți scrisoarea noastră de recomandare”. Congregația creștină din Corint reprezenta dovada că Pavel era un slujitor al lui Dumnezeu.
scrisă pe inimile noastre: Frații din Corint aveau un loc de neșters în inima lui Pavel. Întrucât îi învățase să depună mărturie în public despre Dumnezeu și Cristos, el a putut afirma despre ei că erau o scrisoare cunoscută și citită de toți oamenii, o scrisoare deschisă.
o scrisoare a lui Cristos, scrisă de noi ca slujitori: Isus Cristos l-a ales pe Pavel ‘să-i ducă numele la națiuni [la neevrei]’. (Fa 9:15) Astfel, el l-a folosit pe apostol ca slujitor al său pentru a scrie această scrisoare de recomandare. În timp ce s-a aflat în Corint, Pavel a predicat în fiecare sabat, încercând să-i convingă atât pe evrei, cât și pe greci. (Fa 18:4-11) El n-ar fi putut scrie această scrisoare de unul singur, întrucât Isus le spusese discipolilor săi: „Separați de mine nu puteți face nimic”. (Ioa 15:5)
pe table de carne, pe inimi: Sau „pe table, pe inimi de carne” ori „pe tablele inimilor omenești”. O parte din Legea lui Moise a fost scrisă pe table de piatră. (Ex 31:18; 34:1) În acest context, apostolul Pavel a pus în contrast legământul Legii cu noul legământ, promis în profeția lui Ieremia. Iehova declarase: „Voi pune legea mea înăuntrul lor și o voi scrie în inima lor”. (Ier 31:31-33) Când a profețit eliberarea poporului lui Dumnezeu din captivitatea babiloniană, Ezechiel a precizat că Iehova avea ʻsă îndepărteze din trupul lor inima de piatră’, adică inima nereceptivă, și avea să le dea „o inimă de carne”, adică o inimă maleabilă, ascultătoare și receptivă la îndrumarea lui Dumnezeu. (Eze 11:19; 36:26)
calificarea noastră vine de la Dumnezeu: Cele două cuvinte grecești traduse în acest verset prin „calificare” sunt înrudite și înseamnă în principal „destul”, „suficient”, „îndestulător”. Când sunt folosite cu privire la oameni, ele pot însemna „competent”, „capabil”, „demn”. (Lu 22:38; Fa 17:9; 2Co 2:16; 3:6) Întreaga expresie, „calificarea noastră vine de la Dumnezeu”, ar putea fi redată prin: „Dumnezeu este cel care ne-a făcut capabili să înfăptuim această lucrare”. Unul dintre cele două cuvinte grecești apare în Septuaginta, în Ex 4:10. Potrivit textului ebraic, Moise a spus: „Niciodată nu mi-a fost ușor să vorbesc [lit. «nu am fost un om al cuvintelor»]”. Însă, în Septuaginta, fraza este tradusă prin: „Nu sunt în stare”. Moise nu se simțea capabil să se prezinte înaintea faraonului. Totuși, Iehova l-a calificat pentru această misiune, adică l-a făcut capabil să o îndeplinească. (Ex 4:11, 12) În mod similar, slujitorii creștini primesc calificarea prin „spiritul unui Dumnezeu viu”. (2Co 3:3)
slujitori: Biblia folosește de multe ori termenul grecesc diákonos cu referire la o persoană care le slujește mereu altora cu umilință. (Vezi nota de studiu de la Mt 20:26.) Aici, Pavel a spus că el, Timotei și toți creștinii unși cu spirit erau „slujitori ai unui legământ nou”. (2Co 1:1) Aceasta înseamnă, printre altele, că ei au predicat și au predat vestea bună pentru a-i ajuta și pe alții să intre în acest legământ sau să beneficieze de binecuvântările care decurg din el. (Vezi nota de studiu de la Ro 11:13.)
legământ nou: Prin profetul Ieremia, Iehova a prezis că va încheia „un legământ nou”, care avea să fie diferit de legământul Legii. (Ier 31:31-34) Legământul Legii a fost încheiat între Iehova și Israelul literal; noul legământ este între Iehova și Israelul spiritual. Mediatorul legământului Legii a fost Moise; Mediatorul noului legământ este Isus. (Ro 2:28, 29; Ga 6:15, 16; Ev 8:6, 10; 12:22-24) Legământul Legii a fost validat de sângele animalelor; noul legământ a fost validat de sângele vărsat al lui Isus. Acest lucru reiese din cuvintele lui Isus referitoare la „noul legământ”, rostite în noaptea dinaintea morții sale (14 nisan 33 e.n.). (Lu 22:20 și nota de studiu; 1Co 11:25)
nu ai unui cod scris: Creștinii unși cu spirit nu sunt slujitori ai legământului Legii, din care o parte a fost scrisă inițial pe table și copiată ulterior pe suluri. Ei sunt slujitori ai noului legământ, sau ai spiritului, adică ai spiritului lui Dumnezeu. Codul scris îi condamna pe israeliți la moarte, în timp ce spiritul lui Dumnezeu îi conduce pe slujitorii noului legământ la viață veșnică. Acest spirit îi ajută să-și păstreze integritatea și să cultive calitățile necesare pentru a primi răsplata veșnică. (2Co 1:21, 22; Ef 1:13, 14; Tit 3:4-7)
acel cod care duce la moarte: Expresia se referă la Legea mozaică. Această lege scotea în evidență fărădelegile, sau păcatul. (Ga 3:19) De aceea, Pavel a putut spune că ea „condamnă la moarte”. (2Co 3:6; Ga 3:10) Legământul Legii a prefigurat noul legământ, care a fost prezis de Ieremia (Ier 31:31-33) și pe care Pavel îl numește „lucrarea prin care este dat spiritul” (2Co 3:8). Noul legământ este superior legământului Legii întrucât cei care fac parte din noul legământ sunt continuatori ai Instrumentului Principal al vieții, Isus Cristos. Prin urmare, noul legământ nu duce la moarte, ci la viață. (Fa 3:15)
cu o glorie atât de mare: În acest pasaj (2Co 3:7-18), Pavel arată că gloria noului legământ este superioară gloriei vechiului legământ. Aceasta e tema principală a versetelor întrucât el folosește aici de 13 ori termeni grecești care pot fi traduși prin „glorie” sau „glorios/glorioasă”. Substantivul grecesc redat prin „glorie” însemna inițial „opinie” sau „reputație”, însă în Scripturile grecești creștine a dobândit sensul de „glorie”, „splendoare”, „grandoare”.
acel cod care duce la condamnare: Pavel face din nou referire la Legea lui Moise, care ʻcondamna la moarte’. (2Co 3:6; vezi nota de studiu de la 2Co 3:7) Apoi, el numește noul legământ lucrarea care duce la dreptate. Noul legământ le permite tuturor oamenilor să beneficieze de „iertarea păcatelor” și de serviciul ʻunei preoții regale’. (Mt 26:28; Fa 5:31; 1Pe 2:9) Foloasele pe care le aduce noul legământ sunt mult superioare celor ce decurgeau din legământul Legii, care nu ʻducea la dreptate’, adică nu le permitea oamenilor să fie considerați drepți. „Lucrarea care duce la dreptate”, noul legământ, este mai glorioasă deoarece creștinii unși cu spirit, care fac parte din noul legământ, strălucesc cu o glorie spirituală mult mai mare decât gloria literală cu care a fost acoperit Moise când a primit Legea. Ei strălucesc în sensul că reflectă calitățile lui Dumnezeu.
își punea un văl pe față: Pavel arată că Moise purta un văl din cauza gândirii carnale a israeliților și a stării rele a inimii lor. (2Co 3:7, 14) Israeliții erau poporul ales al lui Dumnezeu, iar Iehova dorea ca ei să lege relații strânse cu el. (Ex 19:4-6) Totuși, spre deosebire de Moise, care a vorbit cu Iehova „față în față” (Ex 33:11), israeliții n-au vrut să privească nici măcar reflectarea gloriei lui Dumnezeu. În loc să-și îndrepte inima și mintea spre Iehova cu iubire și devoțiune, ei i-au întors spatele.
israeliții: Sau „poporul lui Israel”. Lit. „fiii lui Israel”. (Vezi Glosarul, „Israel”.)
mintea lor era întunecată: Întrucât, la muntele Sinai, israeliții nu aveau inima îndreptată întru totul spre Iehova, „mintea lor” – gândurile lor – „era întunecată”, sau, literalmente, „împietrită”, „întărită”. La fel au stat lucrurile în cazul evreilor care au continuat să respecte Legea și după ce Dumnezeu a abolit-o prin intermediul lui Isus. Ei n-au înțeles că Legea trebuia să-i conducă la Isus. (Col 2:17) Pavel folosește termenul văl în sens figurat, cu privire la ceva ce îi împiedică pe oameni să vadă, sau să înțeleagă. Doar prin Cristos acest văl putea fi îndepărtat, adică doar recunoscându-l pe Cristos drept Mesia și manifestând credință în el puteau evreii să înțeleagă clar scopurile lui Dumnezeu. (Lu 2:32)
când se citește vechiul legământ: Pavel vorbește aici despre legământul Legii consemnat în cărțile Exodul, Leviticul, Numerele și Deuteronomul, cărți ce constituie doar o parte a Scripturilor ebraice. El îl numește „vechiul legământ” deoarece a fost înlocuit de „un legământ nou” și a fost anulat în virtutea morții lui Isus pe stâlpul de tortură. (Ier 31:31-34; Ev 8:13; Col 2:14; vezi notele de studiu de la Fa 13:15; 15:21)
un văl este pe inima lor: Evreii au respins vestea bună predicată de Isus. De aceea, când se citea din Lege, ei nu înțelegeau că ea îi conducea la Cristos. Deși citeau Scripturile inspirate, ei nu aveau o dispoziție corectă a inimii și nici credință și umilință. „Vălul” putea fi „dat la o parte” doar dacă se întorceau la Iehova cu umilință și sinceritate, cu supunere și devoțiune din toată inima, recunoscând că intrase în vigoare un nou legământ. (2Co 3:16)
când cineva se întoarce la Iehova: În acest pasaj (2Co 3:7-18), Pavel arată că gloria noului legământ este mult superioară gloriei legământului Legii încheiat cu Israelul prin intermediul lui Moise, în calitate de mediator. Pavel face aluzie la cele prezentate în Ex 34:34. Verbul grecesc din 2Co 3:16 tradus prin „a se întoarce” înseamnă literalmente „a reveni”, „a veni înapoi”. (Fa 15:36) Când este folosit în sens spiritual, el se poate referi la întoarcerea la Dumnezeu de pe o cale greșită. (Fa 3:19; 14:15; 15:19; 26:18, 20) În acest context, întoarcerea la Iehova presupune revenirea la el cu umilință și sinceritate, cu supunere și devoțiune din toată inima și recunoașterea faptului că intrase în vigoare un nou legământ. Întrucât în 2Co 3:14 se arată că vălul simbolic este înlăturat „doar prin Cristos”, întoarcerea la Iehova presupune și recunoașterea rolului lui Isus Cristos de Mediator al noului legământ. (Vezi Ap. C3, partea introductivă; 2Co 3:16.)
Iehova este Spiritul: Această afirmație este asemănătoare celei rostite de Isus și consemnate în Ioa 4:24: „Dumnezeu este un Spirit”. Termenul grecesc pneúma este folosit aici cu sensul de persoană, sau ființă, spirituală. (Vezi Glosarul, „Spirit”, și nota de studiu de la Ioa 4:24; vezi și Ap. C3, partea introductivă; 2Co 3:17.)
unde este spiritul lui Iehova, acolo este libertate: Pavel îndreaptă aici atenția creștinilor spre Sursa adevăratei libertăți, Creatorul tuturor lucrurilor, singurul care deține libertate absolută și nelimitată. Pentru a se bucura de adevărata libertate, o persoană trebuie ʻsă se întoarcă la Iehova’, adică să lege o relație personală cu el. (2Co 3:16) Libertatea pe care o dă „spiritul lui Iehova” înseamnă mai mult decât eliberarea dintr-o sclavie fizică. „Spiritul lui Iehova” aduce eliberarea din sclavia păcatului și a morții, precum și din sclavia închinării false și a practicilor ei. (Ro 6:23; 8:2) Totodată, spiritul sfânt îi ajută pe creștini să cultive calități fără de care adevărata libertate nu este posibilă. (Ga 5:22, 23)
spiritul lui Iehova: Adică forța activă a lui Iehova. (Vezi nota de studiu de la Fa 5:9.) Motivele pentru care Traducerea lumii noi folosește numele divin în acest verset sunt explicate în Ap. C1 și C3, partea introductivă; 2Co 3:17.
reflectăm ca niște oglinzi: În Antichitate, oglinzile de mână erau realizate din metale precum bronzul sau cuprul. Deseori, ele erau foarte bine lustruite pentru a reflecta imaginea cât mai clar. Asemenea oglinzilor, creștinii unși cu spirit reflectă gloria lui Dumnezeu, care strălucește asupra lor prin Isus Cristos. Ei ʻsunt transformați ca să fie după chipul’ lui Iehova, reflectat de Fiul Său. (2Co 4:6; Ef 5:1) Prin intermediul spiritului sfânt și al Scripturilor, Dumnezeu creează în ei „noua personalitate”, o reflectare a propriilor sale calități. (Ef 4:24; Col 3:10)
gloria lui Iehova: Termenul grecesc redat aici prin „glorie” (dóxa) însemna inițial „opinie” sau „reputație”, dar în Scripturile grecești creștine a dobândit sensul de „glorie”, „splendoare”, „grandoare”. Termenul ebraic corespunzător (kavốd) înseamnă în principal „greutate” și se referă la tot ceea ce conferă unei persoane sau unui lucru importanță sau un caracter impresionant. Așadar, în cazul lui Dumnezeu, termenul „glorie” poate desemna o manifestare impresionantă a atotputerniciei sale. În Biblie, termenul ebraic pentru „glorie” apare împreună cu Tetragrama de peste 30 de ori. Unele exemple se găsesc în Ex 16:7; Le 9:6; Nu 14:10; 1Re 8:11; 2Cr 5:14; Ps 104:31; Is 35:2; Eze 1:28; Hab 2:14. (Vezi Ap. C3, partea introductivă; 2Co 3:18.)
să reflectăm din ce în ce mai mult această glorie: Lit. „din glorie în glorie”. Pe măsură ce fac progrese spirituale, creștinii unși cu spirit reflectă din ce în ce mai mult gloria lui Iehova. Ei sunt transformați ca să fie după chipul lui Dumnezeu, reflectat de Fiul său, „Cristos, care este chipul lui Dumnezeu”. (2Co 4:4) Este demn de remarcat că Pavel folosește verbul grecesc tradus aici prin „a transforma” (metamorphóō) și în scrisoarea către romani. (Vezi nota de studiu de la Ro 12:2.)
Iehova, Spiritul: Această redare este în armonie cu prima parte a versetului 17, unde se spune că „Iehova este Spiritul”. (Vezi nota de studiu.) Însă expresia din original poate fi tradusă și prin „spiritul lui Iehova”. Din punct de vedere gramatical, ambele variante de traducere sunt corecte. (Vezi Ap. C3, partea introductivă; 2Co 3:18.)