Watchtower – BIBLIOTECĂ ONLINE
Watchtower
BIBLIOTECĂ ONLINE
Română
  • BIBLIA
  • PUBLICAȚII
  • ÎNTRUNIRI
  • ijwyp art. 19
  • De ce îmi fac tăieturi singură?

Nu este disponibil niciun material video.

Ne pare rău, a apărut o eroare la încărcarea materialului video.

  • De ce îmi fac tăieturi singură?
  • Tinerii se întreabă
  • Subtitluri
  • Materiale similare
  • Ce înseamnă a-ți face tăieturi?
  • De ce au unii acest obicei?
  • Dacă ai acest obicei, cum îi poți pune capăt?
  • De ce îmi fac rău singură?
    Treziți-vă! – 2006
  • Ea a influenţat viaţa multora
    Treziți-vă! – 1995
  • De ce am renunţat la o carieră de succes
    Treziți-vă! – 2010
  • Cum pot renunţa la obiceiul de a-mi face rău?
    Treziți-vă! – 2006
Vedeți mai multe
Tinerii se întreabă
ijwyp art. 19

TINERII SE ÎNTREABĂ

De ce îmi fac tăieturi singură?

  • Ce înseamnă a-ți face tăieturi?

  • De ce au unii acest obicei?

  • Dacă ai acest obicei, cum îi poți pune capăt?

  • Interviu

  • Întrebări la care să meditezi

  • Jurnalul meu cu versete

Ce înseamnă a-ți face tăieturi?

Este un obicei compulsiv, o formă de automutilare prin care cineva își face rău cu un obiect ascuțit. Unii practică alte forme de automutilare: își provoacă tot felul de leziuni arzându-se sau lovindu-se. Deși articolul de față vorbește despre provocarea de tăieturi, principiile prezentate se aplică la toate formele de automutilare.

Testează-ți cunoștințele. Adevărat sau fals?

  1. Doar fetele își fac tăieturi.

  2. Dacă cineva se taie, încalcă porunca biblică din Leviticul 19:28, unde se spune: „Să nu vă faceți tăieturi în carne“.

Răspunsuri corecte:

  1. Fals. Deși acest obicei este mai răspândit în rândul fetelor, și unii băieți își fac tăieturi sau practică alte forme de automutilare.

  2. Fals. Cuvintele din Leviticul 19:28 se referă la un ritual antic păgân, nu la obiceiul compulsiv analizat în acest articol. Totuși, e logic să credem că iubitorul nostru Creator nu dorește să ne facem rău (1 Corinteni 6:12; 2 Corinteni 7:1; 1 Ioan 4:8).

De ce au unii acest obicei?

Testează-ți cunoștințele. După părerea ta, care afirmație este corectă?

Unii își fac tăieturi . . .

  1. pentru că încearcă să facă față unei suferințe emoționale.

  2. pentru că încearcă să se sinucidă.

Răspuns corect: A. Majoritatea celor care își fac tăieturi nu vor să moară. Ei vor doar să pună capăt zbuciumului sufletesc.

Iată ce au spus unele tinere despre obiceiul lor.

Celia: „După ce mă tăiam, mă simțeam ușurată“.

Tamara: „Era o portiță de scăpare. Preferam să simt durere fizică decât durere afectivă“.

Carrie: „Mă săturasem să fiu tot timpul tristă. Obiceiul acesta îmi distrăgea atenția de la tristețe și mi-o îndrepta asupra durerii fizice“.

Jerrine: „Ori de câte ori îmi făceam tăieturi, aproape că pierdeam contactul cu realitatea și îmi imaginam că aveam să scap de probleme. Îmi plăcea ideea“.

Dacă ai acest obicei, cum îi poți pune capăt?

Rugăciunea adresată lui Iehova Dumnezeu poate fi un pas vital în acest sens. Biblia ne îndeamnă ‘să ne aruncăm toate îngrijorările asupra lui, pentru că el se interesează de noi’ (1 Petru 5:7).

Sugestie: Începe cu rugăciuni scurte, poate doar spunându-i lui Iehova „Am nevoie de ajutor“. Apoi, cu timpul, vei reuși să te deschizi și să îți verși inima înaintea ‘Dumnezeului oricărei mângâieri’ (2 Corinteni 1:3, 4).

Rugăciunea nu constituie un simplu sprijin psihologic, ci un mijloc real de comunicare cu Tatăl tău ceresc, care promite: „Te voi ajuta. Te voi sprijini cu mâna mea dreaptă a dreptății“ (Isaia 41:10).

Mulți tineri care s-au luptat cu acest obicei au mai găsit mângâiere vorbind cu unul dintre părinți sau cu un alt adult de încredere. Iată experiențele unor tinere care au procedat astfel.

Interviu

  • Diana, 21 de ani

  • Kathy, 15 ani

  • Lorena, 17 ani

Câți ani aveați când ați început să vă faceți tăieturi?

Lorena: Am început pe la 14 ani.

Diana: Aveam 18 ani, iar frecvența varia. De exemplu, timp de-o săptămână sau două mă tăiam în fiecare zi, iar apoi trecea o lună în care nu mă tăiam deloc.

Kathy: Am început când aveam 14 ani. Încă mai am recidive.

De ce doreați să vă provocați durere?

Kathy: Mă uram pe mine însămi și aveam impresia că nimeni nu mă dorea ca prietenă.

Diana: Tristețea mea se transforma uneori în frustrare, iar frustrarea, în disperare. Sentimentele de disperare se amplificau atât de mult, încât mă copleșeau. Era ca și cum aș fi avut în interiorul meu o fiară pe care, ca să o eliberez, trebuia să mă tai.

Lorena: Mi se întâmpla să fiu foarte deprimată sau supărată ori pur și simplu cu moralul la pământ. Mă simțeam ca un gunoi și voiam să scap de toate acele sentimente îngrozitoare. Uneori, simțeam că merit durerea fizică.

Vă simțeați mai bine după ce vă făceați rău?

Diana: Da. Mă simțeam ușurată după aceea, ca și cum aș fi scăpat de o povară.

Kathy: E ca și cum ai plânge. Așa cum unii se simt mai bine după ce plâng, eu mă simțeam mai bine după ce mă tăiam.

Lorena: În interiorul meu se acumulau o mulțime de sentimente negative, ca într-un balon. Prin tăieturi, le eliberam încetul cu încetul.

Vă era frică să-i spuneți cuiva ce făceați?

Lorena: Da, mi-era teamă că voi fi considerată o ciudată. Și nici nu voiam ca alții să cunoască viața mea personală.

Diana: Cei din jur îmi spuneau mereu că sunt o persoană puternică, iar eu îmi doream să creadă asta în continuare. Simțeam că, dacă aș fi cerut ajutor, era ca și cum m-aș fi declarat învinsă.

Kathy: Mi-era teamă că ceilalți vor crede că sunt terminată afectiv, iar asta m-ar fi făcut să mă simt și mai rău. În plus, consideram că meritam ceea ce îmi făceam.

Care a fost punctul de cotitură?

Lorena: I-am spus mamei ce făceam. Am mers și la un medic, care m-a ajutat să-mi țin sub control stările negative. Am avut câteva recidive, dar îmbunătățirea programului de studiu personal al Bibliei m-a ajutat mult. Mă mențin activă și în lucrarea de predicare. Probabil că mereu voi avea de luptat cu sentimente pasagere de inutilitate, dar, când apar, mă străduiesc să nu le permit să-mi controleze viața.

Kathy: O soră creștină care este cu aproximativ zece ani mai mare decât mine și-a dat seama că ceva era în neregulă, iar în cele din urmă i-am spus ce simțeam. Spre surprinderea mea, și ea avusese în trecut obiceiul de a se tăia. Întrucât se confruntase cu aceeași problemă, nu m-am simțit ciudat când am vorbit cu ea. Am primit și ajutor de specialitate, iar asta ne-a permis mie și părinților mei să înțelegem mai bine situația prin care treceam.

Diana: Într-o seară am mers acasă la un cuplu de care eram apropiată, iar soțul și-a dat seama că ceva se întâmpla cu mine. Cu blândețe, m-a convins să le spun ce nu era în ordine. Soția lui m-a luat în brațe și m-a strâns exact așa cum făcea mama când eram mică. Am început să plâng și a început și ea să plângă. Mi-a fost greu să le vorbesc despre obiceiul meu, dar mă bucur că am făcut-o.

Cum v-a ajutat Biblia?

Diana: Biblia m-a ajutat să înțeleg că nu pot duce lupta de una singură. Am nevoie de ajutorul lui Iehova Dumnezeu (Proverbele 3:5, 6).

Kathy: Citirea Bibliei, dar și faptul de a ști că mesajul ei este de la Dumnezeu, îmi aduce multă mângâiere! (2 Timotei 3:16)

Lorena: Când dau peste versete care mi se aplică, le scriu într-un caiet ca să pot medita la ele mai târziu (1 Timotei 4:15).

Există un verset care v-a impresionat în mod deosebit?

Diana: În Proverbele 18:1 se spune: „Cel ce se izolează caută plăcerea sa egoistă și se împotrivește oricărei înțelepciuni practice“. Uneori mi-e greu să stau în compania altora, dar acest verset mă ajută să nu uit că e periculos să mă izolez.

Kathy: Două versete care îmi plac foarte mult sunt versetele 29 și 31 din Matei 10, unde Isus spune că nici măcar o vrabie nu moare fără știrea lui Iehova. Iar apoi adaugă: „Nu vă temeți: Voi sunteți mai de preț decât multe vrăbii“. Chiar și în prezent, când citesc aceste versete, simt că sunt prețioasă în ochii lui Iehova.

Lorena: Îmi place pasajul din Isaia 41:9, 10, unde Iehova îi spune poporului său: „Nu te-am respins. Nu te teme, căci eu sunt cu tine! ... Eu te voi întări“. Când mă gândesc la ceva ce este întărit, mă gândesc la ceva de nepătruns, o structură cu ziduri de piatră. Acest verset mă ajută să mă simt plină de putere, deoarece știu că Iehova mă iubește și că va fi alături de mine întotdeauna.

Întrebări la care să meditezi

  • Când vei fi pregătită să ceri ajutor, cui i-ai putea destăinui sentimentele tale?

  • Ce îi poți spune lui Iehova Dumnezeu în rugăciune despre problema ta?

  • Ai putea găsi două metode — ce nu presupun automutilare — prin care să te eliberezi de stres și de anxietate?

Jurnalul meu cu versete

Sugestie: Când dai peste un verset care te asigură de iubirea lui Iehova sau care te poate ajuta să dobândești un punct de vedere echilibrat cu privire la tine și la eșecurile tale, notează-l într-un jurnal. În plus, scrie, într-o propoziție sau două, de ce consideri versetul important pentru tine. Ca să-ți faci o idee despre ce poți scrie, citește ce au scris Diana, Kathy și Lorena despre versetele de mai jos.

  • Romani 8:38, 39

    „Aceste versete arată că Iehova mă iubește, chiar și atunci când simt că mai rău de-atât nu se putea.“ (Diana)

  • Psalmul 73:23

    „Versete precum acesta mă asigură că nu sunt singură. E ca și cum Iehova ar fi chiar lângă mine.“ (Kathy)

  • 1 Petru 5:10

    „Poate că sentimentul de ușurare nu va apărea imediat; s-ar putea să suferim «puțin timp». În cele din urmă însă, Iehova ne poate întări suficient de mult încât să putem îndura orice.“ (Lorena)

Alte versete la care să meditezi

  • Psalmul 34:18

  • Psalmul 54:4

  • Psalmul 55:22

  • Isaia 57:15

  • Matei 11:28, 29

    Publicații în limba română (1970-2026)
    Deconectare
    Conectare
    • Română
    • Partajează
    • Preferințe
    • Copyright © 2026 Watch Tower Bible and Tract Society of Pennsylvania
    • Condiții de utilizare
    • Politică de confidențialitate
    • Setări de confidențialitate
    • JW.ORG
    • Conectare
    Partajează