Europa

Toată clasa a mers în vizită la sala Regatului

Ines, o elevă în clasa a IV-a din Finlanda, a aflat că la următoarea oră de religie avea să se discute despre Martorii lui Iehova. De aceea s-a gândit să-şi invite colegii să viziteze o sală a Regatului. Atât elevii, cât şi învăţătoarea au fost de acord.

În săptămâna următoare, 38 de elevi au mers cu bicicletele aproape cinci kilometri până la sala Regatului. Ei au fost însoţiţi de două învăţătoare şi de directorul şcolii. La sala Regatului, grupul a fost întâmpinat de doi fraţi şi de trei surori. În timp ce au consumat nişte răcoritoare, elevii au pus întrebări în legătură cu sala şi cu Martorii: „Ce faceţi la întruniri?”, „Pentru ce este camera aceea?” (era biblioteca), „De ce scrie pe perete «şase împărţit la zece»?” (era textul anului, Matei 6:10).

Întrucât şcoala lor desfăşoară o campanie de prevenire a faptelor de agresiune în şcoli, fraţii au proiectat pe un ecran filmul de animaţie Cum să pui la punct un agresor fără să-ţi foloseşti pumnii, de pe jw.org. Ei le-au arătat şi alte secţiuni de pe site-ul nostru şi le-au pus o cântare a Regatului. Vizita a durat aproximativ o oră.

Directorul, învăţătoarele şi elevii au fost încântaţi de vizită. Directorul a apreciat materialele de pe site-ul nostru şi a spus că acestea puteau fi folosite la orele de religie. Când a aflat că şi alte clase puteau să viziteze sala Regatului, s-a bucurat foarte mult. Drept urmare, chiar a doua zi, învăţătoarea de la o altă clasă a luat legătura cu Martorii pentru a programa o vizită.

A găsit o comoară într-un morman de gunoi

Cristina, din România, n-a fost niciodată la şcoală şi nu ştia să scrie şi să citească. Era foarte săracă şi îşi câştiga existenţa vânzând doze de aluminiu şi peturi, pe care le strângea de la groapa de gunoi a oraşului. Într-una din zile, în timp ce căuta printre gunoaie, a zărit nişte publicaţii biblice frumos ilustrate, cu oameni fericiţi. Ea şi-a spus: „Undeva trebuie să existe asemenea oameni”. Vrând să ştie ce scria în acele reviste, Cristina a rugat pe cineva să-i citească din ele. Auzind că publicaţiile conţineau explicaţii din Cuvântul lui Dumnezeu, i-a părut rău că oamenii le aruncaseră la gunoi. Cristina a continuat să meargă la groapa de gunoi pentru a aduna broşuri, pliante şi reviste. Unele erau întregi, altele însă erau rupte în bucăţi. Ea a învăţat să citească pentru a afla mai multe lucruri din acele publicaţii.

Mai târziu, Martorii au luat legătura cu Cristina şi s-a început un studiu biblic. Ea a fost foarte fericită că Iehova a atras-o la el prin intermediul unor publicaţii pe care alţi oameni nu le apreciaseră. Cristina vine la întrunirile congregaţiei şi este impresionată de ceea ce învaţă. Una dintre cele mai mari bucurii ale ei este că acum are reviste, cărţi şi broşuri noi şi că nu mai trebuie să le caute în gunoaie. Într-adevăr, Cristina a găsit o comoară într-un morman de gunoi.

Studiu biblic „în pădure”

Margret, din Germania, îşi scoate în fiecare dimineaţă câinele la plimbare printr-o pădure. Ea spune: „Încerc să intru în vorbă cu trecătorii. Dacă aceştia au o dispoziţie bună, le îndrept atenţia spre Biblie”.

Într-o zi, ea a abordat o doamnă trecută de şaptezeci de ani, care îşi plimba şi ea câinele. Doamnei i-a plăcut mult discuţia cu Margret şi i-a spus că se ruga lui Dumnezeu şi citea din Biblie în fiecare zi. După aceea, s-au întâlnit zilnic şi au discutat lucruri spirituale. Într-o zi, doamna a întrebat-o pe Margret: „Cum de ştiţi atât de multe lucruri din Biblie?”. Atunci Margret i-a spus că este Martoră a lui Iehova.

Deşi i-a propus de mai multe ori un studiu biblic la domiciliu, doamna a refuzat. Totuşi, discuţiile au continuat. Câteva luni mai târziu, Margret i-a propus din nou doamnei un studiu biblic la domiciliu. De această dată, doamna i-a mărturisit că-i era teamă să studieze deoarece bărbatul cu care trăia nu-i agrea pe Martorii lui Iehova.

Cu următoarea ocazie, când a ieşit la plimbare, Margret a luat cu ea Biblia şi cartea Ce învaţă Biblia. Când a întâlnit-o pe acea doamnă, i-a spus cu mult curaj: „De data aceasta nu vă ofer un studiu biblic la domiciliu, ci un studiu biblic «în pădure»”. Cu lacrimi în ochi, doamna a acceptat imediat. Ea studiază şase zile pe săptămână. În funcţie de anotimp şi de vreme, Margret conduce uneori studiul biblic ţinând în mână o umbrelă sau o lanternă.

Au înţeles greşit

O soră pe nume Delphine studia Biblia cu Irina, din Bulgaria. Irinei îi plăcea să studieze şi venea cu regularitate la întruniri. Totuşi, soţul ei nu voia ca Irina să aibă de-a face cu Martorii. El s-a mutat împreună cu familia într-un sat din Suedia, iar Irina a pierdut legătura cu Delphine. Însă, două pioniere, Alexandra şi Rebecca, au întâlnit-o pe Irina, care nu ştia deloc suedeza. Surorile au folosit broşura O veste bună pentru oameni din toate naţiunile şi au rugat-o pe Irina să citească mesajul în bulgară. După aceea, au întrebat-o cu ajutorul broşurii dacă dorea publicaţii în limba ei. Irina a dat energic din cap, de la stânga la dreapta. Surorile au plecat crezând că nu era interesată.

Mai târziu, Alexandra şi-a amintit că Linda, o soră din Suedia care slujeşte în Bulgaria, urma să vină în vizită câteva săptămâni mai târziu. S-a gândit că ar fi bine ca Irina să audă adevărul în limba ei. Când a venit în Suedia, Linda i-a făcut o vizită Irinei împreună cu Alexandra. Irina i-a spus Lindei că se rugase în fiecare noapte lui Iehova să o ajute să continue studiul. Când pleca de acasă, ea lua deseori cartea Ce învaţă Biblia în limba bulgară, în speranţa că-i va întâlni pe Martori şi le-o va arăta. Dar nu i-a întâlnit. Cât de bucuroasă a fost Irina când a primit şi alte publicaţii în bulgară!

Linda a întrebat-o pe Alexandra cum ajunsese la concluzia că Irina nu era interesată. Alexandra i-a explicat că Irina îşi exprimase dezaprobarea dând din cap. Râzând, Linda i-a spus Alexandrei că bulgarii îşi exprimă dezacordul dând din cap de sus în jos, iar acordul mişcându-şi capul dintr-o parte în alta. Astfel, până când învaţă suedeza, Irina continuă să studieze în bulgară. În ce fel? Ea studiază din nou cu Delphine prin videoconferinţă.

Exemplul bun al unui tată

Jemima, care locuieşte în Spania, a învăţat adevărul la o vârstă fragedă. Însă, când avea şapte ani, viaţa ei s-a schimbat radical. Mama ei n-a mai vrut să fie Martoră a lui Iehova şi a divorţat de tatăl ei. La vârsta de treisprezece ani, Jemima a rupt legăturile cu Martorii şi a refuzat orice ajutor spiritual oferit de tatăl ei.

Când a crescut, Jemima s-a implicat în mişcări sociale şi politice, căutând „dreptate” pentru oamenii de rând. Mai târziu a rămas fără loc de muncă, iar tatăl ei, Domingo, care este zugrav, a luat-o să muncească împreună cu el.

Într-una din zile, în timp ce munceau, Domingo a întrebat-o pe Jemima dacă voia să studieze Biblia cu el. Ea a refuzat, spunându-i totuşi că, dacă o va interesa vreodată acest subiect, îl va anunţa. În timp ce zugrăvea, Domingo asculta înregistrări ale Bibliei şi ale revistelor, însă fiica lui prefera să asculte muzică pop la căşti.

În noiembrie 2012, Domingo, care se recăsătorise, a primit o invitaţie la Şcoala Biblică pentru Cupluri Creştine. Jemima a fost impresionată când a aflat că tatăl ei va urma cursurile unei şcoli biblice de două luni, iar apoi va lăsa totul şi va pleca unde va fi repartizat. Jemima a înţeles atunci pentru prima dată cât de adânc era întipărit adevărul în inima tatălui său şi a vrut să afle motivul.

În loc să asculte muzică la căşti, Jemima a început să asculte înregistrările tatălui ei. Mai mult decât atât, ea a început să-i pună întrebări. Într-o zi, când Domingo era pe scară şi zugrăvea, Jemima i-a zis: „Îţi aminteşti că ţi-am spus că te voi anunţa când voi fi pregătită să studiez Biblia? A sosit momentul!”.

Domingo s-a bucurat mult că fiica lui a luat această decizie. În ianuarie 2013, ei au început să studieze de două ori pe săptămână. Cursurile şcolii au început în aprilie, iar ei au continuat studiul prin videoconferinţă. Jemima a venit la absolvire şi a fost impresionată de program. Ea s-a botezat în 14 decembrie 2013.

„Iehova a avut multă răbdare cu mine şi ştiu că nu m-a abandonat niciodată”, spune Jemima. „El mi-a oferit ceva ce n-am găsit în lume: prieteni adevăraţi. Datorită acestei familii mondiale de fraţi apreciez şi mai mult marea iubire a lui Iehova.”

Puterea respectului

În 30 martie 2014, Vasilii, un frate care slujeşte de mulţi ani la Betelul din Rusia, era în lucrare cu căruciorul în apropierea filialei. La un moment dat a văzut apropiindu-se o maşină de poliţie. Din maşină a coborât un poliţist care i-a cerut în mod politicos lui Vasilii să-şi înceteze activitatea, deoarece fuseseră făcute mai multe reclamaţii. Un alt poliţist a filmat discuţia. Vasilii s-a gândit că era mai bine să plece decât să invoce drepturile pe care le avea. În tot acest timp, câţiva trecători s-au oprit ca să vadă ce se întâmpla. Vasilii a plecat, însă după două zile a cerut o audienţă la şeful secţiei de poliţie. Cererea lui a fost aprobată. Cu acea ocazie, Vasilii a mulţumit pentru serviciul important pe care îl face poliţia în comunitate, precum şi pentru atitudinea politicoasă pe care cei doi poliţişti o manifestaseră cu două zile mai înainte. Şeful s-a întors spre asistentul său şi i-a spus: „În treizeci şi doi de ani de când lucrez în Poliţie n-am auzit pe nimeni să mulţumească pentru munca pe care o facem!”. Vasilii i-a explicat şefului secţiei de poliţie că lucrarea noastră de mărturie publică este legală. Acesta l-a întrebat pe Vasilii de ce n-a obiectat atunci când poliţiştii i-au cerut să-şi încheie activitatea dacă ştia că lucrarea pe care o făcea era legală. Vasilii a răspuns: „Eu îi respect pe poliţişti. Imaginaţi-vă cum ar fi fost dacă, în auzul trecătorilor, le-aş fi spus că nu cunoşteau legea”. Şeful şi asistentul lui au fost foarte impresionaţi şi l-au asigurat pe Vasilii că în viitor nu va mai avea probleme când va ieşi în lucrarea de mărturie publică.