Asia şi Orientul Mijlociu

A întrebat dacă puteau veni şi alţii

Cu două zile înainte de Comemorare, un frate i-a oferit o invitaţie unui angajat dintr-o parcare din Indonezia. Întrucât primise o singură invitaţie, domnul respectiv, care era musulman, a întrebat dacă puteau veni şi alte persoane. Fratele i-a explicat că mai multe persoane puteau veni cu o singură invitaţie. Atunci, domnul a spus că familia lui este foarte numeroasă şi că ar avea nevoie de mai multe invitaţii. Fratele i-a dat 20 de invitaţii şi i-a explicat că, la acest eveniment, pot asista atât creştini, cât şi musulmani. Bărbatul a spus că va veni cu 60, 70 de persoane.

Când a început cuvântarea de Comemorare, în sală erau 248 de persoane. După puţin timp a sosit şi domnul care lucra în parcare însoţit de 100 de persoane: bărbaţi, femei, copii, bătrâni şi o femeie în ultimele luni de sarcină. Ei închiriaseră mai multe maşini pentru a veni la hotelul unde se organizase Comemorarea. Când agenţii de pază ai hotelului au văzut acea mulţime de oameni, n-au vrut la început să le dea voie să intre. Aceştia nu înţelegeau de ce atât de mulţi musulmani au venit la un eveniment creştin. Însă, după ce li s-au arătat invitaţiile, agenţii de pază au condus grupul la sala în care se ţinea Comemorarea. Întrucât sala era arhiplină, aproximativ 60 dintre ei au putut să intre.

După câteva zile, fratele l-a vizitat pe lucrătorul din parcare şi l-a întrebat dacă invitaţilor lui le plăcuse programul. Domnul a mărturisit că, deşi la început avuseseră unele reţineri, toţi au fost foarte impresionaţi de amabilitatea Martorilor, care, după terminarea programului, au venit să-i salute şi să dea mâna cu ei. Apoi, fratele l-a invitat la cuvântarea specială, programată în duminica următoare. De data aceasta, bărbatul a venit cu aproximativ 40 de persoane, între care rude şi vecini. Deoarece au ajuns la sfârşitul întrunirii, bătrânii au hotărât să ţină încă o dată cuvântarea. Preşedintele a anunţat din nou titlul cuvântării şi a explicat că programul urma să înceapă cu o cântare şi cu o rugăciune. Pentru a fi înţeles de invitaţii musulmani, vorbitorul a folosit în timpul cuvântării termeni care le erau cunoscuţi, precum „Cartea Sfântă” în loc de „Biblie” şi „profetul Isa” în loc de „Isus”.

Mai târziu, un bătrân de congregaţie l-a vizitat acasă pe domnul din parcare şi a început o discuţie biblică pe baza broşurii Ascultă de Dumnezeu. Alte 12 persoane s-au alăturat discuţiei, printre care câteva femei musulmane şi câţiva copii.

Materiale de citit în autobuze

Din Ulan Bator pleacă autobuze în toate colţurile Mongoliei. Întrucât unele călătorii cu autobuzul durează şi două zile, din lipsă de ocupaţie, pasagerii se uită pe fereastră sau dorm. Chiar dacă mongolilor le place să citească, în autobuze nu găsesc materiale de citit. Profitând de această situaţie, câţiva fraţi din Congregaţia Songinokhairkhan i-au abordat pe şoferii autobuzelor şi le-au spus: „Dorim să vă oferim cadou această carte frumoasă. În avion există întotdeauna ceva de citit în buzunarele scaunelor. Dacă consideraţi că pasagerilor le-ar face plăcere să citească, am putea pune în buzunarele scaunelor câteva publicaţii”. Opt dintre şoferi au fost de acord. Astfel, fraţii au oferit 299 de reviste şi 144 de broşuri. De asemenea, ei înlocuiesc lunar revistele cu numerele curente.

Au greşit adresa

Într-o ţară din Asia, doi bătrâni de congregaţie au vrut să viziteze o soră inactivă de opt ani. Întrucât nu o cunoşteau, fraţii au sunat-o şi au stabilit să se întâlnească la magazinul ei, situat într-un mare complex comercial angro. După ce au mers printr-un labirint de alei, au găsit, în cele din urmă, un magazin care părea să corespundă cu informaţiile primite de la soră. Când au intrat, au fost întâmpinaţi de o femeie care avea o Biblie mică pe birou. Numele de familie al doamnei, oraşul ei natal şi vârsta celor doi copii ai săi corespundeau cu informaţiile deţinute de fraţi. Astfel, ei au tras concluzia că aceasta era sora inactivă pe care o căutau. „Suntem fraţii tăi, Martorii lui Iehova”, i-au spus ei.

Foarte uimită, doamna a răspuns: „Eu sunt creştină”. Fraţilor li s-a părut ciudată reacţia ei. Totuşi, i-au oferit literatură biblică, pe care doamna a acceptat-o cu multă plăcere. Însă, la plecare, fraţii şi-au dat seama că intraseră în alt magazin! Ei trebuiau să ajungă la magazinul 2 202, însă magazinul în care intraseră avea numărul 2 200. Unul dintre fraţi a spus: „Am simţit un fior pe şira spinării, gândindu-mă că îngerii ne-au îndrumat spre acest magazin. Doamna respectivă şi sora noastră aveau acelaşi nume de familie, proveneau din acelaşi oraş, iar copiii lor erau de vârste apropiate! Dacă femeia ar fi avut alt nume sau dacă ar fi venit din alt oraş, ne-am fi dat seama imediat că nu este persoana pe care o căutam”. La doar două magazine distanţă, fraţii au găsit-o pe sora inactivă, care îi aştepta.

În urma acestei vizite întâmplătoare, doamna a început să studieze Biblia şi să asiste la întruniri. Şi sora noastră a început să participe la toate întrunirile şi să meargă cu regularitate în lucrarea de predicare. Ea a spus: „Faptul că Iehova nu m-a uitat, deşi am fost atât de mult timp inactivă, este o lecţie de umilinţă pentru mine”.

Trimit mesaje de pe telefon când vremea este rea

Greg şi Alma s-au mutat pe insula Catanduanes din Filipine pentru a sluji unde este nevoie de vestitori ai Regatului. Întrucât este o zonă de munte, Greg şi Alma merg pe jos 19 kilometri pentru a ajunge în unele teritorii. Iar ca să ajungă pe alte insule, ei folosesc o barcă şi vâslesc chiar şi două ore. În anotimpul ploios, din cauza furtunilor tropicale le este foarte greu să facă aceste călătorii. În loc să nu mai predice din cauza vremii nefavorabile, ei au hotărât să folosească o ofertă promoţională a companiei lor de telefonie mobilă, care le permite să trimită mesaje nelimitate cu costuri minime.

Greg explică cum îşi formulează mesajul. Mai întâi se recomandă, apoi scrie: „Doresc să vă împărtăşesc o idee din Biblie”. Unul dintre versetele pe care le foloseşte cu succes este Ioan 17:3. După ce îl citează, pune două întrebări: Cine este Dumnezeul adevărat? şi Cine este Isus Cristos? Apoi invită persoana să răspundă. Dacă persoana răspunde la mesaj, Greg mai scrie un verset, de exemplu, Psalmul 83:18. În cazul în care persoana continuă să răspundă la mesaje, o întreabă dacă este de acord să continue conversaţia la telefon. Greg şi Alma spun că multe persoane răspund.

O doamnă pe care Greg şi Alma au contactat-o avea multe întrebări biblice, astfel că au trimis şi au primit multe mesaje, iar în cele din urmă au început un studiu biblic. Doamna a discutat cu nepotul ei şi cu o colegă de serviciu despre cele învăţate. În cele din urmă, toţi trei s-au botezat.