Găsirea adevăratei păci într-o ţară sfâşiată de conflicte

„Monstrul violenţei sectare a ieşit complet din cuşcă“, se spunea într-un articol apărut în 1969. Acest lucru a avut loc când Conflictul, bine cunoscuta perioadă de frământări din Irlanda de Nord, a început să se înteţească.

VIOLENŢA sectară şi masacrele ajungeau ceva obişnuit pe măsură ce ucigaşii protestanţi şi catolici, „sălbaticii din ambele tabere“ ale divizării politice şi religioase, îşi intensificau lupta pentru supremaţie în Irlanda. De atunci, „peste 3 600 de oameni au fost ucişi şi mii de persoane au fost mutilate în aproximativ 30 de ani de violenţă“, se spune în The Irish Times.

Aceasta nu este, bineînţeles, o luptă nouă. Ea chinuie Irlanda de secole. În ultimii ani, efectele sale ucigătoare s-au făcut simţite în Irlanda de Nord, însă animozitatea şi discordia create de aceasta au distrus viaţa oamenilor din toată Irlanda.

În acest context, de peste o sută de ani, Martorii lui Iehova îndreaptă atenţia spre adevărata soluţie la problemele care chinuie această ţară sfâşiată de conflicte. Această soluţie este Regatul lui Dumnezeu aflat în mâinile lui Isus Cristos (Matei 6:9, 10). La începutul Conflictului, care s-a declanşat în 1969, în Irlanda de Nord erau 876 de Martori ai lui Iehova. În prezent sunt cu mult peste 4 500 de Martori în mai bine de 100 de congregaţii. În continuare vă prezentăm câteva relatări ale unor persoane care au întors spatele activităţilor politice şi paramilitare.

„Când o să mă fac mare, o să intru în IRA!“

Michaela s-a născut într-o familie de catolici din Republica Irlanda. La şcoală a învăţat câte ceva despre istoria Irlandei şi despre conflictul existent de secole între Irlanda şi Marea Britanie. De mic copil el a nutrit o ură adâncă faţă de englezi, pe care îi considera „opresori ai poporului irlandez“. La vârsta de zece ani, el i-a spus bunicii sale: „Când o să mă fac mare, o să intru în IRA!“ (Armata Republicană Irlandeză). „Am primit o palmă pe care o ţin minte şi astăzi“, a spus el. Mai târziu Michael a aflat că bunicul său fusese în armata britanică în timpul primului război mondial. Odată, bunica lui a trebuit să se pună în faţa bunicului său pentru a-i împiedica pe membrii IRA să-l împuşte.

Cu toate acestea, când a crescut, Michael a vrut să facă ceva pentru a-i ajuta pe tovarăşii săi catolici din Irlanda de Nord. „Pe atunci, a spus el, aveam impresia că singurii oameni care făceau ceva pentru a-i ajuta pe catolicii din Irlanda de Nord erau membrii IRA.“ Animat de ceea ce considera o cauză dreaptă, a devenit membru IRA şi a fost instruit cum să mânuiască armele. Trei dintre prietenii lui au fost împuşcaţi mortal de paramilitarii protestanţi din Irlanda de Nord.

În cele din urmă, Michael a fost dezamăgit de lupta paramilitară, fiind tulburat, de exemplu, de înverşunata duşmănie dintre diferitele grupări paramilitare. În timp ce se afla în închisoare pentru anumite infracţiuni care aveau legătură cu activităţile IRA, el s-a rugat lui Dumnezeu să-l ajute să găsească adevărata cale spre pacea şi justiţia durabile. După câtva timp, la el acasă au venit Martorii lui Iehova. Vechile prejudecăţi au dat totuşi naştere la bariere. Martorii erau englezi. Din cauza urii sale adânc înrădăcinate faţă de englezi, îi venea greu să-i asculte. „Nu mă arătam întotdeauna încântat să-i văd“, a spus el; „cu toate acestea, ei au continuat cu perseverenţă să vină şi să vorbească cu mine, iar eu am început să înţeleg că Regatul lui Dumnezeu va pune capăt tuturor nedreptăţilor politice şi sociale pentru care luptam ca să le eradichez“. — Psalmii 37:10, 11; 72:12–14.

Momentul decisiv a venit într-o seară, când Michael l-a întâlnit pe comandantul IRA, care i-a spus: „Avem o treabă pentru tine“. „Am simţit că trebuia să fac o alegere pe loc“, a spus Michael, „aşa că am inspirat adânc şi am spus: «Acum sunt Martor al lui Iehova», chiar dacă la data aceea nu eram botezat. Voiam însă să fiu un slujitor al lui Iehova“. „Ar trebui să fii pus la zid şi împuşcat“, a răspuns comandantul. În pofida ameninţărilor, Michael a părăsit IRA. El a avut curajul să facă acest lucru deoarece şi-a lăsat mintea şi inima modelate de cuvintele lui Iehova. „Cu timpul, soţia şi câţiva dintre copiii mei şi-au dedicat şi ei viaţa lui Iehova. Acum, în inima noastră domneşte adevărata pace. Întotdeauna îi vom fi recunoscători lui Iehova pentru faptul că ne-a oferit posibilitatea să aflăm adevărul şi să luăm parte la răspândirea unui mesaj de pace într-o ţară sfâşiată de conflicte.“ — Psalmii 34:14; 119:165.

Neutralitatea este o adevărată ocrotire

„Am crescut în zona rurală a comitatului Derry din Irlanda de Nord“, a spus Patrick. „Copil fiind, nu ştiam decât de Conflict. Această situaţie s-a răsfrânt, bineînţeles, asupra atitudinii şi a gândirii mele.“ Influenţat de naţionalismul agresiv şi de prejudecăţi antibritanice profunde, Patrick a cultivat vederi extremiste. El a văzut cum oameni religioşi din ambele tabere ale luptei politice încălcau principii creştine fundamentale, precum şi principii elementare ale bunei-cuviinţe. În consecinţă, el a întors spatele religiei, devenind în cele din urmă ateu şi un marxist convins. — Compară cu Matei 15:7–9; 23:27, 28.

„Primele mele amintiri sunt cele legate de greva foamei pe care au făcut-o prizonierii republicani din nord“, a spus Patrick. „M-au impresionat foarte mult. Îmi amintesc că puneam steaguri irlandeze şi mâzgăleam graffiti antibritanice peste tot pe unde puteam. La numai 15 ani am fost unul dintre bodyguarzii de la funeraliile unuia dintre cei ce făcuseră greva foamei, care murise în închisoare.“ La fel ca mulţi alţii care au fost prinşi în vâltoarea şi confuzia acelor timpuri, Patrick a participat la manifestaţii şi marşuri de protest în căutarea a ceea ce el considera dreptate şi egalitate socială. El a legat relaţii strânse de prietenie cu câţiva naţionalişti extremişti, dintre care mulţi au fost închişi de autorităţile britanice.

„Apoi“, spune Patrick, „din motive economice, am ajuns să petrec câtva timp în Anglia. În timpul şederii mele acolo, poliţia britanică l-a arestat pe unul dintre prietenii mei care fusese trimis într-o misiune de bombardare“. Deşi Patrick simpatiza încă foarte mult cu cauza naţionalistă, atitudinea sa a început să se schimbe. El a început să înţeleagă că prejudecăţile pe care le avea faţă de întregul popor englez erau în totalitate nefondate. „Mi-am dat totodată seama că activitatea paramilitară nu va rezolva niciodată cu adevărat problemele şi nu va îndepărta nedreptăţile din cauza cărora sufeream. Era prea multă corupţie şi alte neajunsuri printre cei ce se aflau la conducerea organizaţiilor paramilitare“, a spus el. — Eclesiastul 4:1; Ieremia 10:23.

Patrick s-a întors în cele din urmă în Irlanda de Nord. „Când m-am întors, un prieten mi-a făcut cunoştinţă cu Martorii lui Iehova.“ În urma studierii Bibliei cu Martorii, Patrick a început să înţeleagă care este adevărata soluţie la conflictele şi neînţelegerile dintre oameni. Pe măsură ce principiile biblice i-au modelat mintea şi inima, el a făcut progrese spirituale rapide (Efeseni 4:20–24). „Acum“, a spus el, „în loc să pun la cale răsturnarea ordinii existente, predic mesajul biblic despre pace chiar şi în cartiere loialiste, unde nu m-aş fi aventurat niciodată înainte. De fapt, pe vremea când erau o mulţime de masacre sectare în Belfast, singurii care se puteau deplasa nestingheriţi dintr-un cartier loialist într-unul naţionalist fără maşini blindate erau Martorii lui Iehova“. Ca şi alţi Martori din Irlanda de Nord din această perioadă, el a constatat că faptul de a fi neutru, exact ca creştinii din secolul I, constituie o adevărată ocrotire (Ioan 17:16; 18:36). El a tras următoarea concluzie: „Te simţi atât de uşurat să ştii că, prin intermediul lui Isus Cristos, Iehova va aduce pentru toţi oamenii adevărata dreptate şi eliberare de sub opresiune“. — Isaia 32:1, 16–18.

„Armele erau singura mea ocrotire“

„Am crescut în cealaltă tabără a divizării politice şi religioase“, a spus William. „Eram cufundat în prejudecăţi protestante şi nutream o ură intensă pentru tot ceea ce era catolic. Nu intram într-un magazin al cărui patron era catolic, decât dacă acest lucru era strict necesar, şi am vizitat Republica Irlanda numai o dată. Am făcut parte din diferite grupări şi organizaţii protestante, cum ar fi Ordinul Oranjiştilor — o organizaţie dedicată ocrotirii religiei protestante şi a modului de viaţă protestant.“ La vârsta de 22 de ani, William s-a înrolat în Regimentul de Apărare a Ulsterului, care făcea parte din armata britanică şi care era alcătuit din recruţi locali. Majoritatea membrilor lui erau protestanţi. William era gata să ucidă pentru a-şi apăra moştenirea. „Aveam câteva pistoale şi nu aş fi ezitat să le folosesc dacă era necesar. Noaptea ţineam unul sub pernă.“

Dar a urmat un punct de cotitură în viaţa mea. „Lucrând cu un Martor al lui Iehova la renovarea unei case vechi, am început să-mi dau seama că Martorii lui Iehova aveau ceva deosebit. Acest coleg de muncă a avut un efect profund asupra mea. În timp ce construiam casa împreună, am avut posibilitatea să-i pun o sumedenie de întrebări în legătură cu Conflictul, religia şi Dumnezeu, întrebări care mă frământau. Răspunsurile lui simple şi clare m-au ajutat să-i văd pe Martorii lui Iehova în adevărata lor lumină — un grup de oameni uniţi, nonviolenţi, care sunt neutri din punct de vedere politic şi a căror caracteristică este iubirea pentru Dumnezeu şi pentru aproapele.“ — Ioan 13:34, 35.

În decursul a patru luni de la începerea unui studiu biblic, William şi-a dat demisia din toate organizaţiile religioase şi politice din care făcuse parte. „Acesta a fost un pas mare pentru mine“, îşi aminteşte el, „deoarece a trebuit să renunţ la multe tradiţii vechi la care ţineam foarte mult“. Totuşi încercarea sa cea mai mare urma să vină. „Din cauza situaţiei din Irlanda de Nord, credeam că armele erau singura mea ocrotire. Paramilitarii IRA mă considerau o «ţintă justificată». Prin urmare, mi-a fost foarte greu să renunţ la aceste arme.“ Totuşi, treptat, sfaturile Bibliei, cum ar fi acela consemnat în Isaia 2:2–4, i-au schimbat atitudinea. El a înţeles în cele din urmă că Iehova era adevărata sa ocrotire, exact aşa cum a fost şi pentru creştinii din secolul I. William a renunţat apoi la armele sale.

„Unul dintre lucrurile de care mă bucur cu adevărat“, a spus William, „este acela că acum beneficiez de relaţii de prietenie strânse şi trainice cu oameni pe care odinioară îi consideram duşmani de moarte. De asemenea, este o adevărată sursă de bucurie faptul de a putea duce mesajul plin de speranţă al Bibliei în locuri care cândva erau pentru mine «zone interzise». Faptul de a reflecta asupra efectului pe care adevărul l-a avut asupra mea şi asupra familiei mele îmi insuflă o veşnică recunoştinţă faţă de Iehova şi organizaţia sa“.

„Lucrurile nu aveau pur şi simplu nici un sens“

Robert şi Teresa provin din medii total diferite. „Mă trag dintr-o familie protestantă credincioasă“, spune Robert. „Câteva dintre rudele mele s-au implicat în activităţi paramilitare. La vârsta de 19 ani eu însumi m-am înrolat în Regimentul de Apărare a Ulsterului, regiment ce aparţinea armatei britanice. O mare parte din timp mi-l petreceam patrulând în cartierul în care locuia Teresa. Într-o noapte mi s-au încredinţat alte sarcini în locul obişnuitei misiuni de patrulare. În acea noapte, Land-Roverul cu care ar fi trebuit să merg a sărit în aer. Doi soldaţi au murit, iar alţi doi au fost răniţi.“

Robert a început să-şi pună întrebări referitoare la sensul vieţii. „Întotdeauna am crezut în Dumnezeu, dar, când mă gândeam la Irlanda de Nord, lucrurile nu aveau pur şi simplu nici un sens pentru mine. Am început efectiv să mă rog lui Dumnezeu. L-am întrebat pe Dumnezeu dacă exista în realitate şi, dacă da, l-am rugat să-mi arate care era modul de viaţă corect. Îmi amintesc că i-am spus lui Dumnezeu că trebuie să existe undeva o religie adevărată!“ După numai câteva zile, un Martor al lui Iehova l-a vizitat pe Robert şi i-a lăsat o publicaţie. Noaptea, când a venit acasă după terminarea unui rond de pază, Robert a început să o citească, terminând-o de citit la ora cinci dimineaţa. „Mi-am dat imediat seama că acesta era adevărul“, a spus el, „şi am văzut că totul se baza pe Biblie“ (2 Timotei 3:16). Robert a început un studiu biblic şi, în scurt timp, şi-a dedicat viaţa lui Dumnezeu.

„Martorii ne îndrumau întotdeauna spre Biblie“

Teresa însă provine dintr-o familie catolică, cu profunde sentimente naţionaliste. „În tinereţe am făcut parte din Sinn Féin.b“ Ea a recunoscut: „Ca urmare a acestui lucru am ajuns să mă implic în susţinerea activităţii paramilitare. Am ajutat la strângerea de fonduri pentru lupta militară. Informam IRA în legătură cu ceea ce se întâmpla în cartierul meu. Am fost, de asemenea, implicată în manifestaţii şi în atacuri cu pietre împotriva poliţiei şi a patrulelor militare“.

Când câţiva membri din familia Teresei au început să studieze Biblia cu Martorii lui Iehova, şi ei i-a fost stârnită curiozitatea. Cuvântul lui Dumnezeu a exercitat o influenţă foarte mare asupra ei. „Martorii ne îndrumau întotdeauna spre Biblie ca să găsim răspunsuri la întrebări“, spune ea. „Promisiunea din Daniel 2:44 a fost cu adevărat o revelaţie. Am înţeles că Regatul lui Dumnezeu este adevăratul mijloc prin care vor fi îndepărtate toate nedreptăţile împotriva cărora luptam.“ Ea a simţit o tot mai mare repulsie faţă de unele dintre atrocităţile comise de paramilitari. Teresa nu putea să înţeleagă, de exemplu, de ce o persoană cu sentimente de compasiune şi cu bun-simţ s-ar bucura la auzul unei veşti despre o acţiune teroristă, în cadrul căreia au fost ucişi sau mutilaţi soldaţi sau alte persoane, iar familiile, sfâşiate de suferinţă şi durere. Şi ea a reacţionat favorabil la adevărul biblic şi şi-a lăsat modul de gândire corectat de principiile biblice. Ea şi-a dedicat viaţa lui Dumnezeu, iar după puţin timp s-a botezat. — Proverbele 2:1–5, 10–14.

Teresa l-a cunoscut pe Robert la întrunirile ţinute de una dintre congregaţiile Martorilor lui Iehova din Irlanda de Nord, la care asistau amândoi. Ea a spus: „Când l-am întâlnit prima oară pe Robert, nu-mi venea să cred că vorbeam atât de calm cu cineva pe care până nu demult l-aş fi considerat o parte a maşinii de război a Marii Britanii. Cuvântul lui Dumnezeu m-a ajutat, desigur, să alung sentimentele de ură şi prejudecăţile adânc înrădăcinate“. Ea şi Robert au constatat că, în loc să fie dezbinaţi de ura şi prejudecăţile izvorâte din tradiţiile şi culturile diferite din care proveneau, aveau acum multe lucruri în comun. Cel mai puternic dintre acestea era iubirea pentru Iehova Dumnezeu. Ei s-au căsătorit. Acum ei duc împreună mesajul lui Dumnezeu despre adevărata pace la oameni din toate mediile sociale şi de toate credinţele din această ţară sfâşiată de conflicte.

Şi alte persoane din Irlanda au trecut prin situaţii asemănătoare. Ascultând de învăţăturile din Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu şi acceptându-le, aceste persoane au scăpat de „filozofiile şi amăgirile deşarte“ ale oamenilor (Coloseni 2:8). Acum ele îşi pun toată încrederea în promisiunile lui Dumnezeu consemnate în Biblie. Ele sunt fericite să-i împărtăşească oricărei persoane care le va asculta speranţa lor referitoare la un viitor în care va domni pacea — viitor în care nu va mai exista deloc violenţă sectară sau de alt gen. — Isaia 11:6–9.

[Note de subsol]

[Legenda fotografiilor de la pagina 10]

Lupta paramilitară a fost idealizată în fresce în toată Irlanda de Nord