Crăciunul — De ce până şi în Orient?

O VECHE credinţă orientală aminteşte de Moş Crăciun. Aceasta este credinţa coreeană în cel numit Chowangshin, iar o credinţă asemănătoare poate fi găsită la unii chinezi şi japonezi.

Chowangshin era considerat un zeu care răspundea de bucătărie, un zeu al focului ce avea legătură cu cultul coreean al focului practicat în antichitate. (În trecut, coreenii cărau cu grijă cărbuni aprinşi, fiind atenţi ca aceştia să nu se stingă niciodată.) Despre acest zeu se credea că veghea asupra conduitei membrilor familiei pe parcursul unui an, după care se urca la cer prin soba de la bucătărie şi apoi prin horn.

După cum se presupune, Chowangshin îl informa pe regele cerurilor la data de 23 a lunii lunare decembrie. El era aşteptat să se întoarcă la sfârşitul anului prin horn şi prin sobă, aducând recompense şi pedepse în funcţie de conduita fiecăruia. În ziua întoarcerii sale, membrii familiei trebuiau să aprindă lumânări în bucătărie şi în alte încăperi din casă. Picturi ale acestui zeu al bucătăriei scot în evidenţă o altă asemănare cu Moş Crăciun — el era pictat în roşu! Se obişnuia ca nurorile să facă fiecare câte o pereche de şosete tradiţionale coreene şi, când era solstiţiul de iarnă, să o dea soacrelor. Se spune că acest lucru simboliza dorinţa nurorii ca soacra să aibă o viaţă lungă, întrucât, după acea dată, ziua creştea.

Nu remarcaţi unele asemănări între lucrurile menţionate mai sus şi Crăciun? Istoria lor şi obiceiurile legate de ele sunt asemănătoare: hornul, lumânările, cadourile, şosetele, moşul în haine roşii şi data sărbătorii. Totuşi, doar aceste asemănări nu explică motivul pentru care Crăciunul a fost acceptat cu uşurinţă în Coreea. Credinţa în Chowangshin a fost aproape total umbrită când Crăciunul a fost introdus pentru prima oară în Coreea. De fapt, majoritatea coreenilor de azi nu ştiu că a existat vreodată o astfel de credinţă.

Totuşi acest lucru arată modul în care obiceiurile legate de solstiţiul de iarnă şi de sfârşitul anului s-au răspândit în toată lumea pe diferite căi. În secolul al IV-lea e.n., biserica predominantă din Imperiul Roman a schimbat numele de Saturnalii, sărbătoarea păgână a naşterii zeului Soare, ţinută de romani, şi a făcut din aceasta o parte componentă a Crăciunului. Sărbătoarea Crăciunului a însemnat o revitalizare a obiceiurilor locale, sub un alt nume. Cum a fost posibil acest lucru?

Rolul cadourilor

Oferirea de cadouri este un obicei care nu s-a stins niciodată. De mult timp coreenii găsesc o mare bucurie în faptul de a da şi de a primi cadouri. Acest lucru a fost un motiv pentru răspândirea Crăciunului în Coreea.

După cel de-al doilea război mondial, pentru soldaţii Statelor Unite postaţi în Coreea, care doreau să-şi întărească legăturile cu localnicii, bisericile erau locuri unde se puteau întâlni şi puteau distribui cadouri şi ajutoare. Acest lucru avea loc îndeosebi în ziua de Crăciun. Mulţi copii mergeau la biserică din curiozitate, iar acolo primeau pentru prima dată cadouri ce constau din ciocolată. Vă daţi seama deci că mulţi dintre ei aşteptau cu nerăbdare următorul Crăciun.

Pentru aceşti copii, Moş Crăciun era un soldat american cu fes roşu tricotat. În Proverbele 19:6 se spune: „Oricine este prieten unui om care dăruieşte“. Da, faptul de a dărui s-a dovedit a fi foarte eficient. Dar, aşa cum putem concluziona din acest verset, astfel de cadouri nu sunt o garanţie pentru o prietenie durabilă. Chiar şi în Coreea, pentru mulţi amintirile legate de biserică se rezumă la gustul ciocolatei din anii copilăriei. Crăciunul nu a fost totuşi uitat. Odată cu dezvoltarea economică rapidă a Coreei s-a dezvoltat şi comercialismul, iar cadourile oferite de Crăciun au fost un simplu mijloc de creştere a cheltuielilor consumatorilor. Oamenii de afaceri se foloseau de Crăciun pentru a-şi mări profiturile.

Aceste lucruri vă oferă o imagine mai clară a Crăciunului care se ţine în prezent în Orient. Avându-se în vedere febra cumpărăturilor din timpul Crăciunului, apar noi produse. Încă de la mijlocul verii încep să se facă planuri în ce priveşte reclamele. Volumul vânzărilor atinge punctul maxim la sfârşitul anului, la creşterea acestuia contribuind cumpărarea cadourilor de Crăciun, a felicitărilor şi a înregistrărilor muzicale. Pe o tânără sau pe un tânăr obişnuit, reclamele i-ar face să se simtă nefericiţi dacă ar sta acasă şi nu ar primi nici un cadou în ajunul Crăciunului!

Pe măsură ce ziua Crăciunului se apropie, magazinele şi zonele comerciale pietonale din Seul se aglomerează cu oameni care vin acolo pentru a cumpăra cadouri, aceeaşi fiind situaţia şi în alte oraşe orientale. Se produc blocaje rutiere. Hotelurile, cartierele comerciale, restaurantele şi cluburile de noapte sunt inundate de clienţi. Se aud zgomote de petrecere, muzică dată la volum ridicat. În ajunul Crăciunului, pe străzile pline de gunoaie se văd femei şi bărbaţi beţi.

Acesta este de fapt Crăciunul. În Orient, Crăciunul nu mai este o sărbătoare ţinută de persoane care se declară creştine. Evident, în Coreea, ca în oricare altă parte, comercialismul este cel care profită cel mai mult de pe urma acestei sărbători a Crăciunului. Aşadar, numai comercialismul trebuie să fie învinuit pentru că Crăciunul nu este deloc compatibil cu spiritul lui Cristos? Adevăraţii creştini trebuie să cerceteze mai în profunzime aspectele serioase implicate.

Originea Crăciunului

Un animal sălbatic care este mutat într-o cuşcă la o grădină zoologică tot animal sălbatic rămâne. Ar fi o gravă greşeală să credem că acesta s-a domesticit pentru simplul fapt că se află într-o cuşcă de un anumit timp şi, aparent, se joacă cu puii săi. Probabil că aţi auzit relatări despre lucrători la grădini zoologice care au fost atacaţi.

În unele privinţe putem spune cam acelaşi lucru despre sărbătoarea Crăciunului. La început a fost o „fiară“ care trăia în afara creştinismului. La subtitlul „Legături cu Saturnaliile romane“ din The Christian Encyclopediaa (publicaţie apărută în coreeană) se spuneau următoarele cu privire la Crăciun:

„Sărbătorile păgâne Saturnaliile şi Brumaliile erau prea adânc înrădăcinate în tradiţia populară pentru a fi ocolite de influenţa creştină. Recunoaşterea zilei de duminică (ziua lui Febos şi a lui Mithra, precum şi Ziua Domnului) de către împăratul Constantin . . . trebuie să-i fi determinat pe creştinii din secolul al IV-lea să considere potrivit să facă în aşa fel, încât naşterea Fiului lui Dumnezeu să coincidă cu naşterea soarelui fizic. Această sărbătoare păgână, cu dezmăţurile şi petrecerile ei, a devenit atât de populară, încât aceşti creştini erau bucuroşi să găsească o scuză pentru a o ţine în continuare cu mici schimbări în ce priveşte spiritul sau maniera ei“.

Credeţi că acest lucru putea să aibă loc fără nici un fel de împotrivire? În aceeaşi enciclopedie se spune: „Predicatorii creştini din Occident şi din Orientul Apropiat au protestat împotriva frivolităţii dizgraţioase cu care era sărbătorită naşterea lui Cristos, în timp ce creştinii din Mesopotamia i-au acuzat pe fraţii lor din Occident de idolatrie şi de închinare la soare pentru că adoptaseră drept creştină această sărbătoare păgână“. Într-adevăr, încă de la început ceva nu a fost în regulă. „Totuşi sărbătoarea a fost repede acceptată şi a devenit în cele din urmă atât de ferm stabilită, încât nici chiar revoluţia protestantă din secolul al XVI-lea nu a putut să o anuleze“, se spune în această enciclopedie.

Da, biserica predominantă a adoptat o sărbătoare a zeului Soare, care nu făcea parte din adevăratul creştinism. Ea a primit un alt nume, totuşi caracterul ei păgân a rămas. Ea a contribuit la introducerea păgânismului în bisericile aşa-zis creştine şi la coruperea spiritualităţii oamenilor. Istoria confirmă faptul că, pe măsură ce creştinătatea se dezvolta, degradarea morală şi războaiele violente au luat locul atitudinii iniţiale de „iubire a duşmanilor“.

Cu timpul a devenit clar că, în pofida numelui său fals, acela de Crăciun, această sărbătoare reflecta originea ei păgână, cu chefuri, beţii, distracţii, dansuri, cadouri şi decorarea locuinţelor cu plante perene. De dragul idealului suprem al comercialismului, adică creşterea vânzărilor, de pe urma Crăciunului s-a profitat şi se profită în toate modurile posibile. Mass-media îl elogiază; publicul pur şi simplu se distrează. În centrul comercial al oraşului Seul, un magazin de lenjerie de corp a constituit subiectul ştirilor de la televizor prin faptul că a expus în vitrina sa un pom de Crăciun împodobit numai cu lenjerie de corp. Atmosfera de Crăciun era vizibilă, însă nu exista nici un semn al întâmpinării lui Cristos.

Înţelegerea scripturală a Crăciunului

Ce învăţăminte putem trage din acest cadru istoric şi din faptele amintite? Dacă o cămaşă sau o bluză este încheiată greşit de la început, singura modalitate de a corecta situaţia este aceea de a o descheia şi de a o încheia din nou. Nu este adevărat acest lucru? În pofida acestui adevăr, unii argumentează că, deşi Crăciunul îşi are originea în cultul păgân al soarelui, această sărbătoare este acceptată de creştinătate. Prin urmare, ei consideră că sărbătoarea este sanctificată ca zi de naştere a lui Cristos şi încărcată cu o nouă semnificaţie.

Putem învăţa o lecţie valoroasă dintr-un eveniment istoric care a avut loc în Iuda antică. În anul 612 î.e.n., iudeii au introdus cultul păgân al soarelui în templul din Ierusalim. A fost acest cult păgân sanctificat prin faptul că a fost practicat în locul dedicat închinării curate la Iehova Dumnezeu? Scriitorul biblic Ezechiel a scris cu privire la cultul soarelui practicat în templul din Ierusalim următoarele: „Iată, la uşa templului DOMNULUI, între pridvor şi altar erau aproape douăzeci şi cinci de oameni, cu spatele întors spre templul DOMNULUI şi cu faţa spre răsărit; şi se închinau înaintea soarelui, spre răsărit. Şi El mi-a zis: «Vezi, fiu al omului? Este prea puţin oare pentru casa lui Iuda să facă urâciunile pe care le fac aici? Trebuia să mai umple şi ţara cu violenţă şi să nu înceteze să Mă mânie? Iată că ei îşi apropie ramura de nas»“. — Ezechiel 8:16, 17.

Da, în loc să fie sanctificată, acea formă de închinare păgână a pus în pericol întregul templu. Astfel de practici pătrunseseră în Iuda şi contribuiseră la răspândirea violenţei şi a degradării morale în această ţară. La fel stau lucrurile şi în creştinătate, unde practici care îşi găsesc originea în cultul soarelui practicat la Saturnalii predomină la Crăciun. Este demn de remarcat faptul că, la câţiva ani după ce Ezechiel a primit această viziune, asupra Ierusalimului s-a abătut judecata lui Dumnezeu — el a fost distrus de către babilonieni. — 2 Cronici 36:15–20.

Probabil că vi s-a părut amuzant modul în care l-a descris pe copilaşul Isus un erudit coreean, menţionat în articolul precedent. Totuşi realitatea este că, fiind vorba de o persoană fără o cunoştinţă exactă despre Cristos, reacţia este cât se poate de justificată. Aceasta ar trebui să-i pună pe gânduri pe cei ce sărbătoresc Crăciunul. De ce? Deoarece Crăciunul nu îl prezintă în mod corect pe Cristos. De fapt, el ascunde adevărata poziţie pe care o ocupă Cristos în prezent. Isus nu mai este un copilaş într-o iesle.

În repetate rânduri, Biblia scoate în evidenţă faptul că Isus este acum Mesia, puternicul Rege al Regatului ceresc al lui Dumnezeu (Apocalipsa 11:15). El este gata să pună capăt sărăciei şi suferinţei de care unii oameni nu uită în perioada Crăciunului făcând acte de generozitate.

La drept vorbind, Crăciunul nu le-a adus foloase nici ţărilor creştinătăţii, nici altor ţări, printre care se numără şi ţările din Orient. Dimpotrivă, el a distras atenţia de la adevăratul mesaj creştin despre Regatul lui Dumnezeu şi despre sfârşitul prezentului sistem rău (Matei 24:14). Vă invităm să-i întrebaţi pe Martorii lui Iehova în legătură cu modul în care va veni acest sfârşit. Puteţi afla de la ei despre binecuvântările eterne care vor fi revărsate atunci pe pământ sub îndrumarea Regatului lui Dumnezeu şi a lui Isus Cristos, care acum este rege. — Apocalipsa 21:3, 4.

[Notă de subsol]

[Text generic pe pagina 6]

Crăciunul a contribuit la introducerea păgânismului în bisericile aşa-zis creştine

[Legenda fotografiei de la pagina 5]

Mulţi copii mergeau la biserică din curiozitate şi primeau cadouri constând din ciocolată. Apoi ei aşteptau cu nerăbdare următorul Crăciun

[Legenda fotografiei de la pagina 7]

Ajunul Crăciunului în centrul comercial al Seulului (Coreea)

[Legenda ilustraţiei de la pagina 8]

Cristos nu mai este un copilaş, ci puternicul Rege al Regatului lui Dumnezeu