De ce Apocalipsa inspiră teamă?
„DE ZECI DE ANI, fundamentaliştii creştini profeţesc că [un fel de] colaps al societăţii este iminent“, remarcă un redactor de articole pe teme religioase pe nume Damian Thompson în paginile revistei Time. „Spre surprinderea lor, în prezent scenariile care prezintă acest eveniment nu numai că sunt luate în serios, dar ele sunt difuzate chiar de către oamenii care obişnuiau să le ridiculizeze: programatori de calculatoare, importanţi oameni de afaceri şi politicieni.“ El susţine că teama de o cădere funcţională la nivel mondial a calculatoarelor în anul 2000 „i-a transformat, lucru greu de crezut, pe unii laici autentici în milenarişti“ care se tem de producerea unor dezastre cum ar fi „o stare de panică în rândul maselor, paralizarea guvernelor, revolte din cauza penuriei de alimente, avioane care se prăbuşesc peste zgârie-nori“.
Neliniştea generală este sporită de activităţile tulburătoare ale diferitelor grupări religioase mici, denumite adeseori „apocaliptice“. Într-un articol intitulat „Ierusalimul şi sirenele apocalipsei“, publicat în ianuarie 1999 în cotidianul francez Le Figaro, se spunea: „Serviciile de securitate [din Israel] estimează că peste 100 de «milenarişti» se află deja în zona Muntelui Măslinilor aşteptând parousia sau apocalipsa“.
Lucrarea 1998 Britannica Book of the Year conţine un raport special pe tema „Secte care propovăduiesc sfârşitul lumii“. Printre altele, în raport sunt menţionate secte sinucigaşe cum ar fi Heaven’s Gate (Poarta Raiului), Templul popoarelor, Ordinul Templului Solar şi Aum Shinrikyo (Adevărul suprem), care, în 1995, a organizat atacul mortal cu gaz toxic în metroul din Tokyo, atac soldat cu 12 morţi şi mii de răniţi. Rezumând acest raport, Martin E. Marty, profesor de religie la Universitatea din Chicago, a scris: „Întoarcerea filei calendarului la anul 2000 este stimulatoare — şi aproape sigur va da naştere la tot felul de profeţii şi de mişcări. Unii pot deveni periculoşi. Va fi un timp care nu ar trebui întâmpinat cu indiferenţă“.
Istoria temerii de apocalipsa
Apocalipsa, sau Revelaţia, este titlul ultimei cărţi a Bibliei, scrisă spre sfârşitul secolului I e.n. Având în vedere natura profetică şi limbajul simbolic preponderent al acestei cărţi, adjectivul „apocaliptic“ a ajuns să fie atribuit unui gen de literatură care a apărut cu mult înainte de scrierea cărţii biblice Apocalipsa. Simbolismul mitologic al acestei literaturi îşi are rădăcinile în Persia antică sau chiar mai departe. Astfel, The Jewish Encyclopedia vorbeşte despre „caracterul babilonian indubitabil al majorităţii elementelor mitologice încorporate în această literatură [iudaică apocaliptică]“.
Literatura iudaică apocaliptică a înflorit în perioada cuprinsă între începutul secolului al II-lea î.e.n. şi sfârşitul secolului al II-lea e.n. Explicând ce anume stă la baza acestor lucrări, un biblist a scris: „Evreii au împărţit timpul în două epoci. Epoca actuală, care este în întregime rea . . . Prin urmare, evreii au aşteptat sfârşitul stării de lucruri actuale. Apoi, epoca ce trebuie să vină, care avea să fie o epocă în întregime bună, epoca de aur a lui Dumnezeu în care să fie pace, prosperitate şi dreptate . . . Cum avea să se facă trecerea de la epoca actuală la epoca ce trebuie să vină? Evreii credeau că schimbarea nu putea fi realizată niciodată prin puterea umană şi, în consecinţă, aşteptau intervenţia directă a lui Dumnezeu. . . . Ziua venirii lui Dumnezeu a fost numită Ziua Domnului şi trebuia să fie un timp marcat de groază, distrugere şi judecată, lucruri care aveau să constituie durerile naşterii noii epoci. Toată literatura apocaliptică vorbeşte despre aceste evenimente“.
Este justificată teama de apocalipsa?
Cartea biblică Apocalipsa vorbeşte despre „războiul zilei celei mari a Dumnezeului Celui Atotputernic“, sau Armaghedonul, în care vor fi distruşi cei răi şi care va fi urmat de o perioadă de o mie de ani (numită adeseori Mileniul) pe parcursul căreia Satan va fi închis într-un abis, iar Cristos va judeca omenirea (Apocalipsa 16:14, 16; 20:1–4). În evul mediu, unii au înţeles greşit aceste profeţii deoarece „Sfântul“ catolic Augustin (354–430 e.n.) a afirmat că Mileniul începuse la naşterea lui Cristos şi că avea să fie urmat de Judecata de apoi. Se pare că Augustin a acordat puţină atenţie plasării acestui eveniment în timp, însă, pe măsură ce anul 1000 se apropia, neliniştea creştea. Istoricii au opinii diferite cu privire la amploarea pe care a cunoscut-o această teamă de apocalipsa în evul mediu. Indiferent cât de răspândită a fost, ea s-a dovedit, cu siguranţă, nejustificată.
Şi astăzi există temeri care au la bază motive religioase şi laice că anul 2000 sau 2001 va aduce cu sine o apocalipsă înspăimântătoare. Însă sunt justificate aceste temeri? Şi este mesajul cărţii biblice Apocalipsa un mesaj care inspiră teamă sau, dimpotrivă, unul care ar trebui să ne insufle speranţă? Vă rugăm să citiţi în continuare.
[Legenda fotografiei de la pagina 4]
Temerile din evul mediu legate de apocalipsa s-au dovedit nejustificate
[Provenienţa fotografiei]
© Cliché Bibliothèque Nationale de France, Paris
[Provenienţa fotografiei de la pagina 3]
Maya/Sipa Press