Petreceţi timp cu familia?
„TAŢII japonezi sunt iubiţi, deşi muncesc din greu şi nu se joacă cu copiii lor.“ Cu câţiva ani în urmă, acest titlu a apărut în ziarul Mainichi Shimbun. Articolul arăta că 87,8% din numărul copiilor japonezi incluşi într-un studiu guvernamental şi-au exprimat dorinţa de a se îngriji de taţii lor când aceştia vor îmbătrâni. Totuşi, în ediţia engleză a acestui ziar, acelaşi articol a apărut sub alt titlu. El suna astfel: „Taţi şi copii: un exemplu de neglijare“. Spre deosebire de articolul apărut în ediţia japoneză, articolul din ediţia engleză puncta alt aspect evidenţiat de acelaşi studiu: În fiecare zi lucrătoare, taţii japonezi petreceau numai 36 de minute cu copiii lor. În comparaţie cu aceştia, taţii din Germania de Vest petreceau cu copiii lor 44 de minute în fiecare zi lucrătoare, iar în Statele Unite, timpul petrecut era de 56 de minute.
Dar nu numai taţii petrec puţin timp cu copiii lor. Numărul mamelor cu serviciu laic este tot mai mare. De exemplu, multe mame fără partener trebuie să-şi ia un serviciu laic pentru a-şi întreţine familia. În consecinţă, timpul pe care părinţii — taţii şi mamele deopotrivă — îl dedică copiilor lor este tot mai puţin.
În urma unui studiu efectuat în 1997 asupra unui număr de peste 12 000 de adolescenţi americani s-a constatat că este puţin probabil ca tinerii care sunt în relaţii strânse cu părinţii lor să sufere de stres emoţional, să aibă gânduri sinucigaşe, să devină violenţi sau să folosească substanţe care creează dependenţă. Unul dintre cercetătorii care au participat la acest studiu de proporţii a spus: „Nu puteţi avea legături strânse cu copiii voştri dacă nu petreceţi timp cu ei şi dacă nu sunteţi alături de ei când este necesar“. Faptul de a petrece timp cu copiii voştri şi de a comunica cu ei este un lucru cu adevărat important.
Lipsa comunicării
Deosebit de expuse riscului de a avea o comunicare deficitară sunt familiile în care unul dintre părinţi e plecat cu serviciul departe de casă, totuşi comunicarea lipseşte nu numai în familiile în care unul dintre părinţi este plecat departe de casă. Deşi locuiesc acasă, unii părinţi pleacă la serviciu înainte de ora la care copiii lor se scoală şi se întorc acasă după ce aceştia merg la culcare. Pentru a compensa această lipsă de comunicare, unii părinţi petrec timp cu familia la sfârşit de săptămână sau în vacanţe. Ei vorbesc despre petrecerea de timp „calitativ“ cu copiii lor.
Dar poate fi compensată cantitatea mică de timp acordată copiilor de calitatea timpului petrecut cu aceştia? Cercetătorul Laurence Steinberg a dat următorul răspuns: „În general, copiilor care petrec mai mult timp cu părinţii lor le merge mai bine decât copiilor care petrec mai puţin timp cu aceştia. Se pare că este foarte dificil să se compenseze acest timp lipsă. Ideea de timp calitativ este exagerată“. Aceasta este şi părerea unei femei din Birmania. De fiecare dată, soţul ei — un japonez tipic — vine acasă de la serviciu la ora unu sau două noaptea. Deşi el petrece timp cu familia la sfârşit de săptămână, soţia sa a spus următoarele: „Faptul de a fi acasă sâmbăta şi duminica nu poate umple golul creat de lipsa lui în celelalte zile ale săptămânii. . . . Poate cineva să sară peste mesele din zilele lucrătoare şi să le ia pe toate sâmbăta şi duminica?“
Este nevoie de eforturi susţinute
Păstrarea unei bune comunicări este un lucru uşor de zis, dar greu de făcut. Pentru un tată sau pentru o mamă care lucrează şi care trebuie să-şi câştige existenţa şi să-şi întreţină familia, faptul de a petrece timp cu familia nu este un lucru uşor. Mulţi dintre cei cărora situaţia le pretinde să locuiască departe de casă comunică cu regularitate prin telefon sau prin intermediul scrisorilor. Totuşi, indiferent că membrii familiei locuiesc sau nu împreună, este nevoie de eforturi susţinute pentru a păstra o bună comunicare în familie.
Părinţii care neglijează să comunice cu familia vor trebui să plătească pentru neglijenţa de care dau dovadă. Un tată care petrecea puţin timp cu familia, nereuşind nici măcar să ia masa împreună cu membrii familiei, a suferit consecinţe serioase. Fiul său a devenit violent, iar fiica sa a fost prinsă furând din magazine. Într-o duminică, în timp ce tatăl se pregătea să meargă la terenul de golf, fiul său a reacţionat în mod exploziv: „În casa asta numai mama este părinte?“, a ţipat el. „Mama ia toate deciziile în familie. Tată, tu niciodată . . .“, s-a plâns băiatul.
Aceste cuvinte l-au pus pe gânduri pe acest tată. În cele din urmă, el s-a hotărât ca, pentru început, să ia micul dejun împreună cu familia. La început, la masă au fost numai el şi soţia sa. Treptat li s-au alăturat şi copiii, iar micul dejun a devenit un moment în care se putea comunica. Datorită acestui fapt, ei au început să ia împreună şi masa de seară. Astfel, tatăl a depus eforturi pentru a-şi salva familia de la un dezastru total.
Ajutor din Cuvântul lui Dumnezeu
Biblia îi îndeamnă pe părinţi să-şi facă timp să comunice cu copiii lor. Prin intermediul profetului Moise, israeliţilor li s-a poruncit: „Ascultă, Israele: DOMNUL Dumnezeul nostru este singurul DOMN. Să iubeşti pe DOMNUL Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta. Şi poruncile acestea, pe care ţi le dau astăzi, să le ai în inima ta; să le întipăreşti fiilor tăi şi să vorbeşti de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca şi când te vei scula“ (Deuteronomul 6:4–7). Da, aceia dintre noi care sunt părinţi trebuie să ia iniţiativa de a petrece timp cu familia pentru a întipări cuvintele lui Dumnezeu în mintea şi inima copiilor.
Este demn de reţinut că studiul despre care am vorbit mai înainte, efectuat în 1997 asupra unui număr de peste 12 000 de adolescenţi americani, a dezvăluit că, „în cazul celor aproximativ 88% . . . dintre cetăţenii care au declarat că au o religie, importanţa acordată religiei şi rugăciunii a avut un rol protector“. Adevăraţii creştini sunt conştienţi că o instruire religioasă corespunzătoare furnizată în cadrul familiei îi ocroteşte pe tineri de lucruri cum ar fi consumul de substanţe care creează dependenţă, problemele grave de ordin afectiv, sinuciderea, violenţa şi multe altele.
Unii părinţi consideră că este greu să-şi facă timp pentru familie. Acest lucru este valabil îndeosebi în cazul mamelor fără partener care ar fi bucuroase să petreacă timp cu copiii lor, dar care trebuie să presteze o muncă laică. Cum pot ele să-şi facă timp preţios pentru a fi cu familia? „Păzeşte înţelepciunea practică şi capacitatea de gândire“, îndeamnă Biblia (Proverbele 3:21, NW). Părinţii îşi pot folosi „capacitatea de gândire“ cu scopul de a-şi face timp pentru familie. Cum anume?
Dacă eşti o mamă cu serviciu laic şi te simţi epuizată după o zi de lucru, de ce să nu îi rogi pe copiii tăi să pregătească masa împreună cu tine? Acest timp petrecut împreună ar putea constitui o ocazie de a vă apropia mai mult unii de alţii. La început, faptul de a-i antrena pe copii în această activitate poate să ia mai mult timp. Totuşi, curând după aceea vei constata că este un lucru plăcut şi că te va ajuta chiar să economiseşti timp.
Poate că eşti un tată care are de făcut o mulţime de treburi la sfârşit de săptămână. De ce să nu faci unele dintre aceste treburi împreună cu copiii tăi? În timp ce lucraţi împreună, poţi să comunici cu ei şi, în acelaşi timp, să le oferi o instruire valoroasă. Sfatul Bibliei de a întipări cuvintele lui Dumnezeu în copiii tăi constituie un îndemn de a vorbi cu ei ‘când eşti acasă, când pleci în călătorie’ — cu alte cuvinte, ori de câte ori se iveşte ocazia. Comunicând cu copiii tăi în timp ce lucraţi împreună, dai dovadă de ‘înţelepciune practică’.
Faptul de a petrece timp cu familia aduce recompense de durată. „Înţelepciunea este cu cei care se sfătuiesc împreună“, spune un proverb biblic (Proverbele 13:10, NW). Dacă vă faceţi timp să comunicaţi cu membrii familiei, veţi putea să le oferiţi o îndrumare înţeleaptă pentru ca ei să poată înfrunta lupta vieţii de zi cu zi. Dacă oferiţi acum această îndrumare, în viitor veţi economisi foarte mult timp şi veţi fi scutiţi de amărăciune. În plus, acest lucru poate contribui la fericirea voastră şi a lor. Pentru a oferi această îndrumare, trebuie să apelaţi la bogata sursă de înţelepciune care se găseşte în Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia. Folosiţi-o pentru a-i învăţa pe copiii voştri şi pentru a îndruma paşii familiei voastre. — Psalmul 119:105.
[Legenda fotografiei de la pagina 4]
Este puţin probabil ca tinerii care sunt în relaţii strânse cu părinţii lor să sufere de stres emoţional
[Legenda fotografiei de la pagina 5]
O bună comunicare aduce numeroase recompense în viaţa de familie
[Legenda fotografiei de la pagina 6]
În timp ce lucraţi împreună cu copiii voştri puteţi comunica cu ei şi le puteţi oferi o instruire valoroasă