Familiile cu un părinte vitreg pot fi reuşite

POT FI REUŞITE FAMILIILE CU UN PĂRINTE VITREG? DA, ÎNDEOSEBI DACĂ TOŢI CEI IMPLICAŢI îşi amintesc că „toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu şi utilă pentru a instrui, pentru a mustra, pentru a reglementa lucrurile, pentru a disciplina în dreptate“ (2 Timotei 3:16, NW). Când toţi aplică principiile biblice, succesul este aproape sigur.

Calitatea fundamentală

Biblia nu consemnează decât câteva legi propriu-zise care guvernează relaţiile interumane. Ea încurajează în special cultivarea unor calităţi şi a unei mentalităţi care să ne îndrume să acţionăm cu înţelepciune. Acestea reprezintă fundamentul unei vieţi de familie fericite.

Chiar dacă ar putea părea evident, merită totuşi să spunem că iubirea este calitatea fundamentală care contribuie la succesul oricărei familii. Apostolul Pavel a spus: „Iubirea voastră să fie fără ipocrizie . . . În iubire frăţească să aveţi o tandră afecţiune unii faţă de alţii“ (Romani 12:9, 10, NW). Cuvântul „iubire“ este de multe ori folosit greşit, însă calitatea la care face referire Pavel aici este unică. Aceasta este iubirea divină, care „nu piere niciodată“ (1 Corinteni 13:8). Biblia o descrie ca fiind neegoistă şi gata să slujească. Ea acţionează în mod activ spre binele altora. Este răbdătoare şi amabilă, nu este niciodată geloasă, nu se laudă şi nu se îngâmfă. Ea nu caută propriile foloase. Este întotdeauna gata să acorde circumstanţe atenuante, să aibă încredere, să nădăjduiască, să suporte orice situaţie. — 1 Corinteni 13:4–7.

Iubirea sinceră ajută la aplanarea neînţelegerilor şi uneşte persoane foarte diferite în ce priveşte educaţia şi personalitatea. Totodată, ea contracarează efectele dureroase ale unui divorţ sau ale morţii unui părinte natural. Iată ce spune cu privire la adevărata lui problemă un bărbat care a devenit tată vitreg: „Deseori am fost prea preocupat de sentimentele mele şi nu m-am gândit şi la sentimentele copiilor mei vitregi sau chiar la sentimentele soţiei mele. A trebuit să învăţ să fiu mai puţin sensibil. Un lucru şi mai important, a trebuit să învăţ să fiu umil“. Iubirea l-a ajutat pe acest soţ şi tată să facă schimbările necesare.

Părintele natural

Iubirea poate fi de ajutor şi la adoptarea unui punct de vedere corespunzător în ce priveşte relaţiile dintre copii şi părintele lor natural care nu mai locuieşte cu ei. Un tată vitreg mărturiseşte: „Doream să ocup primul loc în inima copiilor mei vitregi. Când mergeau în vizită la tatăl lor natural, nu mă puteam stăpâni să nu-l critic. Mă simţeam îngrozitor când se întorceau după o zi fericită petrecută cu el. Când veneau acasă după o zi neplăcută, jubilam de bucurie. Adevărul este că îmi era teamă că nu voi mai fi iubit de copiii mei vitregi. Unul dintre cele mai dificile lucruri a fost să înţeleg şi să accept rolul important pe care îl are în viaţa copiilor tatăl lor natural“.

Iubirea sinceră l-a ajutat pe acest tată vitreg să înţeleagă că nu era rezonabil să aştepte o iubire „imediată“. El nu ar fi trebuit să se simtă respins atunci când copiii nu l-au acceptat imediat. El a ajuns să înţeleagă că nu va putea avea niciodată acelaşi loc în inima copiilor ca tatăl lor natural. Copiii îl cunoscuseră pe tatăl lor natural de când erau foarte mici, în timp ce tatăl lor vitreg era un necunoscut care trebuia să se străduiască să câştige iubirea copiilor. Cercetătoarea Elizabeth Einstein exprimă părerea multora când spune: „Tatăl natural nu poate fi înlocuit niciodată, da, niciodată. Chiar dacă părintele a murit sau şi-a abandonat copiii, acesta ocupă în continuare un loc important în viaţa copiilor“.

Disciplinarea, un subiect delicat

Biblia arată că disciplinarea iubitoare este deosebit de importantă pentru tineri, iar lucrul acesta este valabil şi în cazul copiilor vitregi (Proverbele 8:33). Mai mulţi specialişti încep să fie de acord cu punctul de vedere biblic referitor la disciplinare. Profesoara Ceres Alves de Araújo a afirmat: „E firesc ca nimănui să nu-i placă limitele, dar ele sunt necesare. «Nu» este un cuvânt protector“.

Cu toate acestea, modul în care este privită disciplinarea într-o familie cu un părinte vitreg poate duce la dezacorduri serioase. O parte din educaţia copiilor vitregi a fost dată de un adult care acum nu mai este prezent. Probabil că unele obiceiuri ale lor îl irită pe părintele vitreg. Şi poate că aceştia nu înţeleg de ce părintele vitreg ţine mult la anumite lucruri. Cum poate fi depăşită cu succes această problemă? Pavel îi îndeamnă pe creştini: „Urmăriţi . . . dragostea, răbdarea, blândeţea“ (1 Timotei 6:11). Iubirea creştină îi ajută atât pe părinţii vitregi, cât şi pe copii să fie îngăduitori şi răbdători în timp ce învaţă să se înţeleagă unii pe alţii. Dacă părintele vitreg nu are răbdare, „mânia, strigarea şi cuvintele jignitoare“ pot distruge cu uşurinţă orice relaţie care a fost clădită. — Efeseni 4:31, NW.

Profetul Mica ne ajută să înţelegem cum trebuie acţionat în cazul acesta. El a spus: „Ce alta cere DOMNUL de la tine, decât să faci dreptate, să iubeşti mila şi să umbli smerit cu Dumnezeul tău?“ (Mica 6:8). Dreptatea este foarte importantă atunci când este administrată disciplinarea. Dar ce putem spune despre amabilitate? Un bătrân creştin povesteşte că, deseori, îi era greu să-i scoale duminică dimineaţa pe copiii lui vitregi pentru a lua parte la închinarea adusă cu congregaţia. În loc să-i mustre, el a încercat să fie amabil cu ei. Se scula devreme, le pregătea micul dejun, după care îi aducea fiecăruia ceva cald de băut. Ca urmare a acestui fapt, ei erau mai dispuşi să răspundă la rugămintea lui de a se scula.

Profesoara Ana Luisa Vieira de Mattos a făcut următorul comentariu interesant: „Nu contează tipul de familie, ci calitatea relaţiei. Cercetările pe care le-am făcut au scos la iveală că tinerii care au probleme de comportament provin aproape întotdeauna din familii în care părinţii nu-şi supraveghează îndeajuns copiii şi în care regulile şi comunicarea lipsesc“. Ea a mai spus: „Nu poate fi subliniat niciodată îndeajuns faptul că creşterea copiilor presupune să ştii să spui nu“. Pe lângă aceasta, medicii Emily şi John Visher au afirmat: „În principal, disciplinarea dă rezultate numai atunci când pentru persoana care primeşte disciplinarea contează reacţia persoanei care o disciplinează şi relaţia pe care o are cu ea“.

Aceste remarce ating problema privitoare la cine anume trebuie să administreze disciplinarea în familiile cu un părinte vitreg. Cine ar trebui să fie acela care să spună nu? După ce au discutat această problemă, unii părinţi au hotărât ca, la început, mai mult părintele natural să aplice disciplinarea, pentru a-i acorda timp părintelui vitreg să clădească o relaţie mai apropiată cu copiii. Înainte ca tatăl sau mama lor vitregă să-i disciplineze, lăsaţi-i pe copii să se convingă singuri că părintele vitreg îi iubeşte.

Cum trebuie procedat atunci când părintele vitreg este tatăl? Nu spune Biblia că tatăl este capul familiei? Ba da (Efeseni 5:22, 23; 6:1, 2). Cu toate acestea, probabil că tatăl vitreg va dori pentru un timp să lase disciplinarea în seama soţiei sale, mai ales când este vorba de pedeapsă. El le va permite copiilor să asculte de „îndrumările mamei lor“, în timp ce va pune temelia pentru ca ei „să asculte învăţătura [noului lor] tată“ (Proverbele 1:8; 6:20; 31:1). Dovezile arată că, până la urmă, aceasta nu va fi în detrimentul principiului autorităţii. Un tată vitreg a adăugat: „Mi-aduc aminte că disciplinarea a însemnat sfaturi, pedeapsă şi mustrare. Când este aplicată pe drept, cu iubire şi compasiune şi este însoţită de exemplul părintelui, de obicei ea dă rezultate“.

Părinţii trebuie să comunice

În Proverbele 15:22 se spune: „Planurile nu reuşesc, când lipseşte sfatul“. Într-o familie cu un părinte vitreg, sunt esenţiale discuţiile confidenţiale sincere şi pe un ton calm dintre soţi. O redactoare la ziarul O Estado de S. Paulo a făcut următorul comentariu: „Întotdeauna copiii au tendinţa de a pune la încercare limitele stabilite de părinţii lor“. Lucrul acesta ar putea fi de două ori mai adevărat în familiile cu un părinte vitreg. Prin urmare, părinţii trebuie să cadă de acord în ce priveşte diferitele probleme care apar, pentru ca copiii să vadă că părinţii lor sunt uniţi. Însă cum trebuie procedat atunci când un părinte vitreg acţionează într-un mod pe care părintele natural îl consideră nedrept? În cazul acesta, cei doi soţi trebuie să clarifice problema în particular, nu în faţa copiilor.

O mamă recăsătorită povesteşte: „Cel mai greu lucru pentru o mamă este să-l vadă pe tatăl vitreg că îi disciplinează copiii, îndeosebi dacă consideră că acesta nu are răbdare sau este nedrept. Lucrul acesta îi rupe inima, iar ea doreşte să le ia apărarea copiilor. În asemenea momente este greu să rămâi supusă soţului şi să-l sprijini.

Odată, cei doi băieţi ai mei, în vârstă de 12, respectiv 14 ani, i-au cerut voie tatălui lor vitreg să facă ceva. El a refuzat imediat, iar apoi a ieşit din cameră înainte ca băieţii să-i poată explica de ce cererea respectivă era importantă pentru ei. Băieţii erau gata să izbucnească în plâns, iar eu amuţisem. Băiatul mai mare s-a uitat la mine şi mi-a spus: «Mami, ai văzut ce-a făcut?» I-am răspuns: «Da, am văzut. Însă el este capul acestei familii, iar Biblia ne spune să respectăm autoritatea». Ei sunt băieţi buni şi au fost de acord cu ce le-am spus. După aceea s-au mai liniştit puţin. În aceeaşi seară, i-am explicat soţului meu ce s-a întâmplat, iar el şi-a dat seama că fusese prea autoritar. A mers direct în camera băieţilor şi şi-a cerut scuze.

Am avut multe de învăţat din această întâmplare. Soţul meu a învăţat să asculte înainte de a lua o hotărâre. Eu am învăţat să susţin principiul autorităţii chiar şi atunci când lucrul acesta îmi cauzează suferinţă. Băieţii au învăţat importanţa faptului de a fi supuşi (Coloseni 3:18, 19). Iar scuzele sincere ale soţului meu au fost pentru noi toţi o importantă lecţie de umilinţă (Proverbele 29:23). În prezent, ambii băieţi sunt bătrâni creştini“.

Toţi vor face greşeli. Copiii vor spune şi vor face lucruri care vor răni. Pe moment, părinţii vitregi vor reacţiona în mod exagerat. Cu toate acestea, câteva cuvinte simple, „Îmi pare rău, te rog să mă ierţi“, pot contribui mult la vindecarea rănilor.

Întărirea unităţii familiei

Clădirea unei relaţii călduroase într-o familie cu un părinte vitreg pretinde timp. Dacă eşti părinte vitreg, trebuie să manifeşti empatie. Fii înţelegător, gata să petreci timp cu copiii. Joacă-te cu cei mici. Fii pregătit să discuţi cu cei mai mari. Caută ocazii de a petrece timp împreună, de exemplu, invită-i pe copii să dea o mână de ajutor la treburile gospodăreşti, cum ar fi pregătirea mesei sau spălarea maşinii. Invită-i să te însoţească şi să te ajute când mergi la cumpărături. În plus, prin gesturi mici, pline de afecţiune îţi poţi arăta iubirea pe care le-o porţi. (Bineînţeles, taţii vitregi trebuie să fie atenţi să nu depăşească limitele decenţei cu fiicele lor vitrege, pentru a nu le face să se simtă stingherite. Iar mamele vitrege nu trebuie să uite că şi băieţii au limitele lor.)

Familiile cu un părinte vitreg pot fi reuşite. Multe dintre ele sunt reuşite. Cele mai reuşite sunt cele în care toţi cei implicaţi, îndeosebi părinţii, cultivă o mentalitate corectă şi nutresc aşteptări realiste. Apostolul Ioan a scris: „Preaiubiţilor, să ne iubim unii pe alţii, căci dragostea este de la Dumnezeu“ (1 Ioan 4:7). Într-adevăr, iubirea sinceră este adevăratul secret al fericirii unei familii cu un părinte vitreg.

[Legenda fotografiilor de la pagina 7]

FAMILIILE CU UN PĂRINTE VITREG FERICITE

petrec timp împreună . . .

studiază împreună Cuvântul lui Dumnezeu . . .

vorbesc împreună . . .

muncesc împreună . . .