Problemele specifice familiilor cu un părinte vitreg
CARE ESTE SECRETUL FERICIRII FAMILIILOR CU UN PĂRINTE VITREG?
Căminele cu un părinte vitreg sunt des întâlnite în multe părţi ale lumii. Însă aceste familii au problemele lor specifice. Cea mai dificilă este, fără îndoială, creşterea copiilor. Cu toate acestea, aşa cum vor încerca să demonstreze următoarele două articole, copiii pot fi crescuţi cu succes într-o familie cu un părinte vitreg.
ÎN POVEŞTI, TAŢII ŞI MAMELE VITREGE SUNT PREZENTAŢI ÎNTR-O LUMINĂ NEFAVORABILĂ. CÂND AM fost copii, mulţi dintre noi am auzit diferite versiuni ale Cenuşăresei, care era foarte persecutată de cruda ei mamă vitregă. Copiii din Europa au auzit şi ei de Albă ca Zăpada şi cei şapte pitici. Mama vitregă a Albei ca Zăpada era de fapt o zgripţuroaică.
Ne oferă aceste poveşti o imagine reală a familiilor cu un părinte vitreg? Sunt oare toţi părinţii vitregi atât de răi? Nu. De fapt, majoritatea lor le doresc numai binele copiilor pe care i-au moştenit prin căsătorie. Însă ei trebuie să facă faţă anumitor dificultăţi inerente unui cămin cu un părinte vitreg.
Problema creşterii copiilor
Când prima căsătorie se destramă, cauza este deseori lipsa de maturitate a partenerilor. În cazul recăsătoririi, relaţiile cu copiii pot crea tensiuni între soţi. Unele statistici arată că mai mult de 4 din 10 familii cu un părinte vitreg se sfârşesc printr-un divorţ în primii cinci ani.
Poate că noua pereche nu-şi dă seama de neliniştea sufletească, de conflictele interioare de loialitate faţă de părinţii lor şi de sentimentele de gelozie şi resentimentele pe care le provoacă copiilor un părinte vitreg. Copiii îşi pot imagina că părintele lor natural ţine mai mult la părintele vitreg decât la ei. În plus, poate că părintelui care a fost abandonat de partenerul său îi vine greu să înţeleagă ataşamentul constant al copiilor faţă de fostul partener. Iată cum a încercat un băiat să explice de ce era în relaţii bune cu tatăl său adevărat: „Mami, ştiu că tati s-a purtat urât cu tine, dar cu mine a fost bun!“ Aceste cuvinte, deşi sincere, ar putea trezi în mama copilului resentimente amare faţă de tatăl acestuia.
Un tată vitreg a mărturisit: „Nu eram pregătit cu adevărat să înfrunt toate dificultăţile legate de creşterea copiilor mei vitregi. Când m-am căsătorit, am crezut că, din moment ce eram soţul mamei lor, eram şi tatăl lor. Nu mi se părea deloc greu. Deoarece nu am înţeles ataşamentul copiilor faţă de tatăl lor adevărat, am făcut multe greşeli“.
Tensiunile pot apărea îndeosebi când e vorba de disciplinare. Copiii au nevoie de o disciplinare iubitoare, însă deseori aceştia se răzvrătesc împotriva ei chiar şi atunci când vine din partea unui părinte natural. Lor le este şi mai greu să o accepte din partea unui părinte vitreg. De obicei, când este disciplinat de un părinte vitreg, copilul va spune ceva de genul: „Ştii ceva, tu nu eşti tatăl meu adevărat!“ Cât de dureroase ar putea fi aceste cuvinte pentru un părinte vitreg bine intenţionat!
Pot fi crescuţi cu succes copiii într-o familie cu un părinte vitreg? Pot contribui cu ceva părinţii vitregi la clădirea unui cămin reuşit? Răspunsul la aceste două întrebări este da, cu condiţia ca toţi cei implicaţi să urmeze sfaturile consemnate în Biblie, Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu.
[Legenda fotografiei de la pagina 3]
„Ştii ceva, tu nu eşti tatăl meu adevărat!“