De ce trăim timpuri atât de rele?
CÂND citiţi un ziar sau urmăriţi ştirile la televizor sau la radio, vă aşteptaţi la unele ştiri rele, nu-i aşa? Probabil nu sunteţi surprinşi să aflaţi că un război continuă să se dezlănţuie, că criminalitatea violentă încă predomină sau că foametea continuă să sugă seva unei ţări subdezvoltate.
Dacă trăiţi la o oarecare distanţă de locul unde se petrec asemenea lucruri, probabil că nu vă simţiţi tulburaţi în permanenţă de astfel de rapoarte. La urma urmelor, cine poate manifesta empatie faţă de toate aceste mase de oameni care suferă? Şi totuşi, este foarte greu să rămânem indiferenţi când ni se prezintă direct modul în care suferinţa îi afectează pe oameni la nivel individual. Cu alte cuvinte, una este să citeşti despre un război şi să reflectezi la statisticile care înregistrează nenorocirile, dar cu totul alta este să citeşti despre micul Adnan, un bosniac de nouă ani, a cărui mamă a fost ucisă când o bombă le-a distrus locuinţa. După numai câteva luni, tatăl lui Adnan a fost împuşcat mortal dintr-o ascunzătoare, în timp ce mergeau pe stradă împreună. Doar la câteva săptămâni după aceasta, sora lui a murit chiar sub ochii lui în urma unei hemoragii cauzate de căderea unui obuz în curtea şcolii. Medicii care l-au tratat pe Adnan în urma traumei suferite au constatat că băiatul era apatic, fără nici un sentiment, nici măcar sentimentul de curiozitate. Teama şi amintirile fulgerătoare îl chinuiau în timpul zilei; coşmarurile nu-l lăsau să se odihnească în timpul somnului. Adnan nu este o statistică. El este un copil care suferă; nu putem să nu manifestăm empatie faţă de el.
La fel stau lucrurile şi în cazul altor maladii din lume. Una este să citeşti despre foamete, dar cu totul alta este să vezi o fotografie cu o fetiţă de cinci ani care are abdomenul umflat şi membrele ca beţele de chibrituri, o victimă a înfometării care de-abia mai trăieşte. Una este să citeşti statistici despre delincvenţă, dar cu totul alta este să auzi că o văduvă în vârstă a fost bătută cu cruzime, jefuită şi violată. Una este să citeşti despre decăderea familiei, dar cu totul alta este să afli că o mamă şi-a înfometat în mod voit copilul şi l-a maltratat cu răutate.
Este dureros să citeşti despre astfel de lucruri. Dar cu cât mai rău este atunci când una dintre aceste plăgi globale te afectează direct! Când tu însuţi suferi un rău, situaţia mondială prezentată în ştirile internaţionale poate deveni copleşitoare. Este înspăimântător să recunoşti că suferinţa datorată criminalităţii, războiului, foametei şi bolilor ia o amploare fără precedent în istoria umană. Urmele lăsate de înfruntarea realităţilor secolului al XX-lea pot fi într-adevăr adânci: consternarea, teama şi depresia au ajuns ceva obişnuit.
Oameni din multe religii caută răspuns la unele întrebări tulburătoare ca: De ce lucrurile merg atât de rău? Încotro se îndreaptă omenirea?
Din păcate, religiile de astăzi oferă rareori răspunsuri satisfăcătoare. Probabil că, atunci când aţi văzut prima dată întrebarea de pe coperta acestei reviste, aţi reacţionat cu scepticism — o reacţie justificată. Religiile fundamentaliste încearcă deseori să înţeleagă din Biblie ceva ce aceasta pur şi simplu nu spune: ziua şi ora exactă a sfârşitului acestei lumi (vezi Matei 24:36). Editorii acestei reviste preferă să lase Biblia să se explice singură. Poate că veţi fi surprinşi să aflaţi că ceea ce spune Biblia despre zilele din urmă este real şi rezonabil. Iar Biblia nu se limitează să explice de ce lucrurile merg atât de rău. Ea oferă şi o speranţă de viitor, o speranţă cu adevărat consolatoare. Vă invităm să analizaţi următoarele articole pentru a vedea de ce stau lucrurile astfel.
[Provenienţa fotografiei de la pagina 3]
Jobard/Sipa Press