Partea 1
Se îngrijeşte într-adevăr Dumnezeu de noi?
1, 2. Ce întrebare îşi pun oamenii referitor la Dumnezeu, şi de ce?
POATE că, la un moment dat în viaţă, v-aţi întrebat: „Dacă există un Dumnezeu care se îngrijeşte într-adevăr de noi, de ce permite el atâta suferinţă?“ Cu toţii am trecut prin suferinţe sau am cunoscut pe cineva care a suferit.
2 Într-adevăr, de-a lungul istoriei oamenii au suportat dureri şi suferinţe cauzate de războaie, de cruzime, de crime, de nedreptate, de sărăcie, de boli şi de moartea celor dragi. Numai în secolul al XX-lea, au murit în războaie peste 100 de milioane de oameni. Alte sute de milioane au fost răniţi sau şi-au pierdut locuinţele şi bunurile. În timpurile noastre s-au petrecut nenumărate lucruri oribile, care s-au soldat cu mari dureri, cu multe lacrimi şi cu un sentiment de deznădejde pentru mulţi oameni.
3, 4. Cum consideră mulţi faptul că Dumnezeu permite suferinţa?
3 Unii s-au umplut de amărăciune şi consideră că, dacă există Dumnezeu, el nu se îngrijeşte cu adevărat de noi. Sau, poate, consideră chiar că nu există Dumnezeu. De exemplu, un bărbat care în timpul primului război mondial a suferit din cauza unor persecuţii de natură etnică ce au provocat moartea prietenilor şi a familiei sale a întrebat: „Unde era Dumnezeu atunci când am avut noi nevoie de el?“ Un altul, care a supravieţuit masacrării a milioane de persoane, ucise de nazişti în timpul celui de-al doilea război mondial, a fost atât de îndurerat din cauza suferinţelor pe care le-a văzut, încât a zis: „Dacă mi-aţi putea atinge inima cu limba, v-aţi otrăvi“.
4 Astfel, mulţi oameni nu pot înţelege de ce un Dumnezeu bun permite să se întâmple lucruri rele. Ei se întreabă dacă el se îngrijeşte într-adevăr de noi sau dacă există măcar. Iar mulţi dintre ei consideră că suferinţa va face întotdeauna parte din existenţa umană.
[Legenda ilustraţiei de la paginile 2 şi 3]
Este oare aproape o lume nouă lipsită de suferinţă?