Discernământul să vă păzească
„Însăşi capacitatea de gândire va veghea asupra ta şi discernământul te va păzi.“ — PROVERBELE 2:11, NW.
1. De ce anume ne poate păzi discernământul?
IEHOVA vrea să manifestăm discernământ. De ce? Deoarece el ştie că acesta ne va păzi de pericole. Proverbele 2:10–19 încep cu următoarele cuvinte: „Când înţelepciunea va intra în inima ta şi cunoştinţa va deveni plăcută sufletului tău, însăşi capacitatea de gândire va veghea asupra ta şi discernământul te va păzi“ (NW). De ce anume ne va păzi? De lucruri cum ar fi „calea cea rea“, de cei ce părăsesc cărările drepte şi de oameni care, în general, duc o viaţă necinstită.
2. Ce este discernământul, şi ce fel de discernământ doresc în mod deosebit creştinii?
2 Vă amintiţi, probabil, că discernământul este acea facultate a minţii prin intermediul căreia se face deosebire între un lucru şi altul. Un om cu discernământ observă deosebirile dintre idei sau lucruri şi are o judecată sănătoasă. În calitate de creştini, noi dorim în primul rând să avem discernământ spiritual bazat pe o cunoaştere exactă a Cuvântului lui Dumnezeu. Când studiem Scripturile, este ca şi cum am extrage dintr-o carieră pietre de construcţie pentru discernământ spiritual. Ceea ce învăţăm ne poate ajuta să luăm decizii care îi plac lui Iehova.
3. Cum putem dobândi discernământ spiritual?
3 Când Dumnezeu l-a întrebat pe regele Solomon al Israelului ce binecuvântări dorea, tânărul conducător a spus: „Să-i dai servitorului tău o inimă ascultătoare ca să judece poporul tău, ca să discearnă între bine şi rău“. Solomon a cerut discernământ, iar Iehova i-a dăruit această calitate într-o măsură neobişnuită (1 Împăraţi 3:9, NW; 4:30). Ca să dobândim discernământ, trebuie să ne rugăm şi să studiem Cuvântul lui Dumnezeu cu ajutorul publicaţiilor care dau lumină şi care sunt furnizate prin intermediul ‘sclavului fidel şi prevăzător’ (Matei 24:45–47, NW). Aceasta ne va ajuta să progresăm în discernământ spiritual până când vom deveni ‘adulţi în ce priveşte facultăţile de înţelegere’, capabili să ‘deosebim [sau să discernem] binele şi răul’. — 1 Corinteni 14:20, NW; Evrei 5:14.
O deosebită nevoie de discernământ
4. Ce înseamnă a avea un ochi „simplu“, şi cum ne este acesta de folos?
4 Cu un bun discernământ, putem acţiona în armonie cu ceea ce a zis Isus Cristos: „Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate aceste lucruri [materiale] vi se vor da pe deasupra“ (Matei 6:33). El a mai spus: „Ochiul este lumina trupului tău. Dacă ochiul tău este sănătos [simplu, NW], tot trupul tău este plin de lumină“ (Luca 11:34). Ochiul este o lampă simbolică. Un ochi „simplu“ este sincer şi bine focalizat. Cu un astfel de ochi putem manifesta discernământ şi putem umbla fără să ne poticnim spiritualiceşte.
5. Referitor la tranzacţiile comerciale, ce trebuie să reţinem cu privire la scopul congregaţiei creştine?
5 În loc să îşi păstreze ochiul simplu, unii şi-au complicat viaţa lor şi a altora cu afaceri tentante. Însă trebuie să reţinem că congregaţia creştină este „stâlpul şi susţinerea adevărului“ (1 Timotei 3:15). Asemenea stâlpilor unei clădiri, congregaţia susţine adevărul lui Dumnezeu, nu afacerile comerciale ale unei persoane. Congregaţiile Martorilor lui Iehova nu au fost înfiinţate ca sedii pentru promovarea intereselor comerciale, a bunurilor sau a serviciilor. Trebuie să ne abţinem să facem tranzacţii comerciale personale la Sala Regatului. Discernământul ne ajută să înţelegem că sălile Regatului, locuinţele unde se ţine Studiul de Carte al Congregaţiei, adunările şi congresele Martorilor lui Iehova sunt locuri pentru fraternitate creştină şi discuţii spirituale. Dacă ne-am folosi legăturile spirituale pentru a stabili tot felul de relaţii comerciale, nu ar demonstra aceasta cel puţin lipsă de apreciere pentru valorile spirituale? Legăturile din congregaţie nu trebuie niciodată folosite pentru a obţine câştiguri financiare.
6. De ce la întrunirile congregaţiei nu trebuie să vindem sau să facem reclamă produselor comerciale şi serviciilor?
6 Unii şi-au folosit relaţiile teocratice pentru a vinde produse medicale, cosmetice sau care conţin vitamine, servicii în sfera telecomunicaţiilor, materiale de construcţii, bilete turistice, calculatoare şi programe pentru calculatoare şi aşa mai departe. Totuşi, întrunirile congregaţiei nu sunt locuri unde să se vândă sau să se facă reclamă produselor comerciale sau serviciilor. Putem discerne acest principiu fundamental dacă ne amintim că Isus „i-a scos pe toţi afară din templu, împreună cu oile şi boii; a vărsat banii schimbătorilor şi le-a răsturnat mesele. Şi a zis celor care vindeau porumbei: «Ridicaţi acestea de aici şi nu faceţi din casa Tatălui Meu o casă de negustorie!»“. — Ioan 2:15, 16.
Ce putem spune despre investiţii?
7. De ce este nevoie de discernământ şi precauţie cu privire la investiţii?
7 Când intenţionăm să investim într-o afacere, este nevoie atât de discernământ, cât şi de precauţie. Să presupunem că cineva vrea să ia bani cu împrumut şi face promisiuni ca: „Îţi garantez că vei câştiga bani“, „N-ai cum să pierzi. Investiţia asta e sigură“. Aveţi grijă când cineva vă dă astfel de asigurări. Respectivul sau nu este realist, sau este necinstit, deoarece o investiţie este rareori un lucru sigur. De fapt, folosind cuvinte mieroase, unele persoane fără scrupule i-au defraudat pe membrii congregaţiei. Lucrul acesta ne aminteşte de acei „oameni lipsiţi de pietate“ care s-au strecurat în congregaţia din secolul I e.n. şi ‘au schimbat favoarea nemeritată a lui Dumnezeu într-un pretext pentru o conduită libertină’. Aceştia erau ca nişte stânci colţuroase subacvatice care puteau să-i spintece pe înotători, ucigându-i (Iuda 4, 12, NW). Este adevărat că mobilurile defraudatorilor sunt altele, dar şi ei îşi aleg victimele dintre membrii congregaţiei.
8. Ce s-a întâmplat în legătură cu unele afaceri care păreau rentabile?
8 Chiar şi creştinii cu bune intenţii i-au atras pe alţi creştini în afaceri care păreau rentabile, ca să constate apoi că atât ei, cât şi cei ce le-au urmat exemplul şi-au pierdut banii pe care îi investiseră. Rezultatul a fost că mai mulţi creştini şi-au pierdut privilegiile în congregaţie. Când afacerile care urmăresc o îmbogăţire rapidă se dovedesc a fi nişte escrocherii, singurul care profită este defraudatorul, care, deseori, se face repede nevăzut. Cum îl poate ajuta discernământul pe cineva să evite astfel de situaţii?
9. De ce este nevoie de discernământ pentru a estima declaraţiile privitoare la investiţii?
9 Discernământul înseamnă capacitatea de a înţelege un lucru obscur. Această capacitate este necesară pentru a estima declaraţiile privitoare la investiţii. Creştinii au încredere unii în alţii, iar unii poate se gândesc că surorile şi fraţii lor spirituali nu s-ar implica în afaceri care ar pune în pericol resursele financiare ale colaboratorilor lor în credinţă. Dar faptul că un om de afaceri este creştin nu constituie nici o garanţie că el este expert în afaceri sau că afacerea lui va avea succes.
10. De ce unii creştini cer de la colaboratorii lor în credinţă împrumuturi pentru afaceri, şi ce s-ar putea întâmpla cu aceste investiţii?
10 Unii creştini solicită de la colaboratorii lor în credinţă împrumuturi pentru afaceri deoarece o bancă de credit prestigioasă nu va acorda niciodată un împrumut pentru iniţiativele lor riscante. Mulţi au fost amăgiţi să creadă că printr-o simplă investiţie de capital ar putea deveni bogaţi peste noapte, fără să muncească prea mult sau, poate, chiar deloc. Pe unii îi atrage ideea unei investiţii din cauza fascinaţiei pe care aceasta o are asupra lor, dar ei nu fac altceva decât să-şi irosească economiile de o viaţă. Un creştin a investit o mare sumă de bani, aşteptând să încaseze în numai două săptămâni un profit de 25 la sută. El a pierdut toţi banii când societatea în care a investit a dat faliment. Într-un alt caz, un iniţiator de programe de urbanizare şi modernizare a teritoriilor a împrumutat mari sume de bani de la alţii din congregaţie. El le-a promis câştiguri exagerate, dar a dat faliment şi a pierdut banii împrumutaţi.
Când societăţile comerciale dau faliment
11. Ce sfaturi a dat Pavel cu privire la lăcomie şi iubirea de bani?
11 Unii creştini s-au angajat în afaceri riscante, care le-au adus dezamăgiri, ba chiar i-au făcut să-şi piardă spiritualitatea. Faptul că nu s-au lăsat conduşi de discernământ ca să se protejeze le-a adus amărăciune şi resentimente. Mulţi au căzut în capcana lăcomiei. ‘Lăcomia . . . nici să nu fie numită între voi, aşa cum se cuvine unor sfinţi’, a scris Pavel (Efeseni 5:3). De asemenea, el a dat un avertisment: „Cei care vor să se îmbogăţească . . . cad în ispită, în cursă şi în multe pofte nebune şi periculoase, care cufundă pe oameni în ruină şi în distrugere. Căci iubirea de bani este o rădăcină a tot felul de rele şi unii care au umblat după ea au rătăcit de la credinţă şi s-au străpuns singuri cu multe dureri“. — 1 Timotei 6:9, 10.
12. Ce ar trebui să-şi amintească în mod deosebit creştinii dacă fac afaceri între ei?
12 Dacă ar lăsa să încolţească în el iubirea de bani, un creştin şi-ar cauza mari pagube spirituale. Fariseii erau iubitori de bani, iar aceasta este o trăsătură a multor oameni din aceste ultime zile (Luca 16:14; 2 Timotei 3:1, 2). Spre deosebire de ei, creştinul, prin modul său de viaţă, trebuie să fie „fără iubire de bani“ (Evrei 13:5). Bineînţeles că creştinii pot încheia afaceri între ei sau pot înfiinţa împreună o societate comercială. Însă, dacă fac acest lucru, discuţiile şi negocierile trebuie să fie separate de problemele congregaţiei. Şi să nu uităm un lucru: Chiar şi între fraţii spirituali, înţelegerile în afaceri trebuie făcute întotdeauna în scris. Un ajutor în această privinţă este articolul „Aşterneţi în scris!“, publicat în Treziţi-vă! din 8 februarie 1983, paginile 13–15 (engl.).
13. Cum aţi aplica textul din Proverbele 22:7 la afacerile legate de societăţile comerciale?
13 În Proverbele 22:7 ni se spune: „Cel ce ia cu împrumut este servitorul celui ce-i dă cu împrumut“. Faptul de a ne pune pe noi înşine sau pe un frate de-al nostru în poziţia unui astfel de servitor înseamnă, în general, lipsă de înţelepciune. Când cineva ne roagă să îi împrumutăm bani pentru a înfiinţa o societate comercială, este recomandabil să analizăm posibilităţile sale de a înapoia suma. Este el cunoscut ca persoană serioasă şi demnă de încredere? Bineînţeles că trebuie să înţelegem că acordarea unui asemenea împrumut ar putea însemna pierderea banilor, deoarece multe societăţi comerciale dau faliment. Simplul fapt de a avea un contract semnat nu garantează succesul societăţii. Şi, cu siguranţă, ar fi imprudent pentru oricine să rişte să dea cu împrumut o sumă de bani mai mare decât îşi poate permite să piardă.
14. De ce trebuie să dăm dovadă de discernământ dacă i-am împrumutat bani unui colaborator creştin a cărui societate comercială dă faliment?
14 Dacă i-am împrumutat unui creştin bani pentru o afacere, iar banii s-au pierdut, deşi nu a fost vorba de afaceri necinstite, trebuie să dăm dovadă de discernământ. Dacă afacerea nu a eşuat din vina colaboratorului nostru în credinţă care a împrumutat banii, putem spune că am fost înşelaţi? Nu, deoarece noi am dat împrumutul de bunăvoie, probabil că am încasat dobândă pe acesta şi nu s-a făcut nimic necinstit. Întrucât nu a fost vorba de necinste, nu avem nici un motiv să îl dăm în judecată pe cel ce a luat împrumutul. La ce ar folosi să îi intentăm proces unui colaborator creştin cinstit care a trebuit să declare falimentul deoarece o societate comercială înfiinţată cu bune intenţii a eşuat? — 1 Corinteni 6:1.
15. Ce factori trebuie luaţi în considerare când se declară un faliment?
15 Uneori, cei ce înregistrează eşecuri în afaceri solicită scutire de datorii declarând falimentul. Întrucât creştinii nu trebuie să neglijeze plata datoriilor chiar şi după ce au fost scutiţi în mod legal de anumite datorii, unii s-au simţit obligaţi să încerce achitarea datoriilor anulate dacă creditorii au vrut să accepte plăţile. Dar ce se întâmplă dacă cel ce a luat un împrumut a pierdut prin faliment banii fratelui său, iar apoi trăieşte în lux? Sau ce se poate spune dacă cel ce a luat un împrumut a primit suficienţi bani, după ce a declarat falimentul, ca să achite împrumutul, dar nu şi-a respectat obligaţia morală de a-i înapoia fratelui său banii? Aceasta ar pune sub semnul întrebării calităţile debitorului de a sluji într-o poziţie de răspundere în congregaţie. — 1 Timotei 3:3, 8, vezi Turnul de veghere din 15 septembrie 1994, paginile 30, 31.
Ce se întâmplă dacă este vorba de o fraudă?
16. Ce măsuri pot fi întreprinse dacă se pare că suntem victima unei fraude în afaceri?
16 Discernământul ne ajută să înţelegem că nu orice investiţie aduce profit. Dar dacă la mijloc este o fraudă? Frauda este „folosirea intenţionată a înşelătoriei, a vicleniei sau a denaturării adevărului cu scopul de a determina pe altcineva să renunţe la un lucru valoros care îi aparţine sau să renunţe la un drept legal“. Isus Cristos a prezentat etapele care pot fi parcurse atunci când cineva crede că a fost defraudat de un colaborator în credinţă. Conform cu Matei 18:15–17, Isus a zis: „Dacă fratele tău păcătuieşte împotriva ta, du-te şi mustră-l între tine şi el singur. Dacă te ascultă, ai câştigat pe fratele tău. Dar, dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi fraţi, pentru ca orice cuvânt să fie sprijinit pe mărturia a doi sau trei martori. Dacă nu vrea să asculte de ei, spune-l adunării; şi dacă nu vrea să asculte nici de adunare, să fie pentru tine ca un păgân şi ca un vameş“. Ilustrarea pe care o face Isus în continuare arată că el avea în vedere păcatele referitoare la problemele financiare, inclusiv frauda. — Matei 18:23–35.
17, 18. Cum ne poate păzi discernământul dacă cineva care se pretinde creştin ne defraudează?
17 Bineînţeles că, dacă nu ar exista nici o dovadă sau măcar vreun indiciu de fraudă, nu am avea nici o bază scripturală pentru a parcurge etapele prezentate în Matei 18:15–17. Şi totuşi, dacă cineva care se pretinde creştin ne-a defraudat efectiv? Discernământul ne poate feri de luarea unor măsuri care ar putea pune congregaţia într-o lumină negativă. Pavel şi-a sfătuit fraţii creştini să se lase nedreptăţiţi şi chiar defraudaţi decât să dea în judecată pe un frate. — 1 Corinteni 6:7.
18 Surorile şi fraţii noştri adevăraţi nu sunt ‘plini de fraudă şi de ticăloşie’ ca vrăjitorul Bar-Isus (Faptele 13:6–12, NW). Să ne folosim deci discernământul când se pierd banii investiţi în societăţile comerciale înfiinţate de colaboratorii noştri în credinţă. Dacă intenţionăm să intentăm un proces, trebuie să ne gândim la eventualele consecinţe ale acestui lucru asupra noastră, asupra celeilalte sau celorlalte persoane, asupra congregaţiei şi asupra celor din afară. Revendicarea unor compensaţii ne-ar putea consuma mult timp, energie şi alte resurse. Iar rezultatul nu ar fi altul decât îmbogăţirea avocaţilor şi a altor specialişti în materie. Este regretabil că unii creştini şi-au sacrificat privilegiile teocratice deoarece s-au lăsat absorbiţi peste măsură de aceste lucruri. Faptul că ne lăsăm abătuţi în acest fel îl face, cu certitudine, fericit pe Satan, însă noi vrem să bucurăm numai inima lui Iehova (Proverbele 27:11). Pe de altă parte, resemnarea noastră în faţa unei pierderi ne poate scuti de necazuri şi ne poate ajuta să economisim mult timp atât pentru noi, cât şi pentru bătrânii congregaţiei. De asemenea, ne va ajuta să păstrăm pacea congregaţiei şi ne va da posibilitatea să continuăm să căutăm mai întâi Regatul.
Discernământul şi luarea deciziilor
19. Cum ne pot ajuta discernământul spiritual şi rugăciunea când luăm decizii care cauzează stres?
19 Luarea deciziilor cu privire la afaceri sau la chestiunile de ordin financiar poate cauza mult stres. Însă discernământul spiritual ne poate ajuta să analizăm diferiţi factori şi să luăm decizii înţelepte. Mai mult, faptul de a ne încrede în Iehova prin intermediul rugăciunii ne poate aduce „pacea lui Dumnezeu“ (Filipeni 4:6, 7). Această pace reprezintă calmul şi liniştea care provin din relaţiile noastre strânse cu Iehova. Cu siguranţă că o astfel de pace ne poate ajuta să ne păstrăm echilibrul când avem de luat decizii grele.
20. Ce ar trebui să fim hotărâţi să facem cu privire la chestiunile legate de afaceri şi de congregaţie?
20 Să fim hotărâţi să nu lăsăm ca disputele cauzate de afaceri să tulbure pacea noastră sau pacea congregaţiei. Trebuie să ne amintim că congregaţia creştină funcţionează pentru a ne ajuta spiritualiceşte, nu pentru a servi ca centru de activităţi comerciale. Este necesar ca afacerile să se desfăşoare întotdeauna separat de activităţile congregaţiei. Când ne lansăm într-o afacere, trebuie să folosim discernământ şi să fim precauţi. De asemenea, să avem întotdeauna o concepţie echilibrată despre aceste chestiuni, căutând mai întâi interesele Regatului. Dacă o societate comercială înfiinţată de colaboratorii noştri în închinare dă faliment, să ne străduim să facem ceea ce este cel mai bine pentru toţi cei implicaţi.
21. Cum putem să ne folosim discernământul şi să acţionăm în armonie cu Filipeni 1:9–11?
21 În loc să ne îngrijorăm în mod exagerat de problemele financiare şi de alte lucruri mai puţin importante, să ne înclinăm cu toţii inima spre discernământ, să ne rugăm lui Dumnezeu pentru îndrumare şi să păstrăm pe primul plan interesele Regatului. În armonie cu rugăciunea lui Pavel, ‘să abunde iubirea noastră împreună cu o cunoştinţă exactă şi un discernământ deplin, ca să ne convingem de lucrurile mai importante şi să nu îi facem să se poticnească nici pe alţii’, nici pe noi înşine. Întrucât Regele Cristos este acum pe tronul său ceresc, să manifestăm discernământ spiritual în orice aspect al vieţii. Şi ‘să ne umplem de rodul dreptăţii prin Isus Cristos, spre gloria şi lauda Dumnezeului nostru’, Suveranul Domn Iehova. — Filipeni 1:9–11, NW.
Ce veţi răspunde?
◻ Ce este discernământul?
◻ De ce este o deosebită nevoie de a manifesta discernământ cu privire la relaţiile de afaceri dintre creştini?
◻ Cum ne poate ajuta discernământul dacă credem că un colaborator în credinţă ne-a defraudat?
◻ Ce rol trebuie să joace discernământul în luarea deciziilor?
[Legenda ilustraţiei de la pagina 18]
Discernământul ne va ajuta să punem în practică ceea ce ne-a sfătuit Isus: Să continuăm să căutăm mai întâi Regatul.
[Legenda fotografiilor de la pagina 20]
Înţelegerile în afaceri trebuie făcute întotdeauna în scris.