Puteţi cultiva mai mult discernământ?

DISCERNĂMÂNTUL este „puterea sau facultatea minţii de a deosebi un lucru de altul“. Potrivit definiţiei din Webster’s Universal Dictionary, el poate fi, de asemenea, „acuitate a judecăţii“ sau „puterea de a percepe diferenţele dintre lucruri sau idei“. Evident, discernământul este o calitate de dorit. Valoarea lui reiese din cuvintele lui Solomon: „Căci înţelepciunea va veni în inima ta şi cunoştinţa va fi desfătarea sufletului tău; . . . priceperea [discernământul, NW] te va păzi, ca să te scape de calea cea rea“. — Proverbele 2:10–12.

Da, discernământul ne va ajuta să ne împotrivim ‘căii rele’ care abundă astăzi. Şi el aduce multe alte foloase. De exemplu, părinţii îi aud adesea pe copiii lor zicând: ‘Voi, pur şi simplu, nu înţelegeţi!’ Cu puţină străduinţă, părinţii cu discernământ ştiu cum să-i facă pe copiii lor să vorbească despre sentimentele şi problemele care-i frământă (Proverbele 20:5). Un soţ cu discernământ o va asculta pe soţia sa şi, în loc să se grăbească să tragă concluzii, va ajunge să-i înţeleagă modul de gândire şi sentimentele. Soţia va proceda la fel cu soţul ei. Astfel, „prin înţelepciune se înalţă o casă şi prin pricepere [discernământ, NW] se întăreşte“. — Proverbele 24:3.

Discernământul ajută persoana să facă faţă cu succes situaţiilor. Proverbele 17:27 afirmă: „Cel ce are cunoştinţă îşi controlează cuvintele şi cine are duhul potolit este un om de înţeles [cu discernământ, NW]“. O persoană cu discernământ nu se precipită, avântându-se într-o situaţie fără să se gândească. Înainte de a se angaja să facă ceva, ea cântăreşte cu atenţie eventualele consecinţe (Luca 14:28, 29). De asemenea, ea se bucură de mai multă pace cu alţii, deoarece faptul de a-şi „ţine buzele“ o determină să-şi aleagă cu grijă cuvintele (Proverbele 10:19; 12:8). Dar cel mai important, o persoană cu discernământ îşi recunoaşte în mod umil limitele şi priveşte mai degrabă spre Dumnezeu decât spre oameni pentru îndrumare. Acest lucru îi place lui Iehova şi constituie un alt motiv de a cultiva discernământ. — Proverbele 2:1–9; Iacov 4:6.

Lipsa de discernământ a poporului Israel

Pericolul eşuării în exercitarea discernământului reiese dintr-o întâmplare din istoria timpurie a poporului Israel. Privind spre acel timp, psalmistul a spus sub inspiraţie: „Părinţii noştri, în Egipt, n-au luat aminte [nu au arătat nici o perspicacitate, NW] la lucrările Tale minunate, nu şi-au adus aminte de mulţimea îndurărilor Tale, ci s-au răzvrătit la mare, la Marea Roşie“. — Psalmul 106:7.

Când Moise l-a condus pe poporul Israel afară din Egipt, Iehova îşi arătase deja puterea şi hotărârea de a-şi elibera poporul, trimiţând zece plăgi asupra acelei impunătoare puteri mondiale. După ce faraon i-a lăsat pe israeliţi să plece, Moise i-a condus spre ţărmurile Mării Roşii. Însă armatele egiptene au pornit în urmărirea lor. Israeliţii păreau prinşi în cursă, iar libertatea lor nou dobândită părea să fie de foarte scurtă durată. Astfel, relatarea biblică spune: „Fiii lui Israel s-au înspăimântat foarte tare şi au strigat către DOMNUL“. Şi ei s-au îndreptat spre Moise, zicându-i: „Ce ne-ai făcut de ne-ai scos din Egipt? . . . Căci vrem mai bine să slujim ca robi egiptenilor decât să murim în pustie“. — Exodul 14:10–12.

Teama lor ar părea explicabilă până ne amintim că ei văzuseră deja zece manifestări extraordinare ale puterii lui Iehova. Ei ştiau din proprie experienţă ceea ce Moise avea să le reamintească după aproximativ 40 de ani: „DOMNUL ne-a scos din Egipt, cu mână tare şi cu braţ întins, cu arătări înfricoşătoare, cu semne şi cu minuni“ (Deuteronomul 26:8). De aceea, aşa cum a scris psalmistul, când israeliţii s-au întors împotriva conducerii exercitate de Moise, „ei nu au arătat nici o perspicacitate“. Cu toate acestea, Iehova, fidel promisiunii sale, le-a cauzat o înfrângere extraordinară forţelor Egiptului. — Exodul 14:19–31.

Şi credinţa noastră s-ar putea clătina dacă am întâmpina încercările cu îndoială sau cu indecizie. Discernământul ne va ajuta să privim lucrurile întotdeauna în perspectivă, amintindu-ne că Iehova este cu mult superior oricărei persoane ce ni s-ar opune. Discernământul ne va ajuta, de asemenea, să ne amintim ce a făcut deja Iehova pentru noi. Ne va ajuta să nu pierdem niciodată din vedere faptul că el îi „păzeşte pe toţi cei care Îl iubesc“. — Psalmul 145:18–20.

Dobândirea discernământului spiritual

Discernământul nu vine în mod automat odată cu vârsta. El trebuie cultivat. Înţeleptul rege Solomon, care a dobândit faimă internaţională datorită discernământului său, a spus: „Ferice de omul care găseşte înţelepciune şi de omul care capătă pricepere [discernământ, NW]. Căci câştigul pe care-l aduce ea este mai bun decât al argintului şi venitul ei este mai de preţ decât aurul“ (Proverbele 3:13, 14). De unde a primit Solomon acest discernământ? De la Iehova. Când Iehova l-a întrebat pe Solomon ce binecuvântare dorea, acesta a răspuns: „Dă dar robului Tău o inimă pricepută, ca să judece pe poporul Tău, să deosebească [discearnă, NW] binele de rău“ (1 Împăraţi 3:9). Da, Solomon a privit spre Iehova ca ajutor al său. El a cerut discernământ, iar Iehova i l-a dat într-o măsură neobişnuită. Rezultatul? „Înţelepciunea lui Solomon întrecea înţelepciunea tuturor fiilor Răsăritului şi toată înţelepciunea Egiptului.“ — 1 Împăraţi 4:30.

Experienţa lui Solomon ne arată unde să ne îndreptăm în căutarea discernământului. Asemenea lui Solomon, trebuie să ne îndreptăm spre Iehova. Cum? Ei bine, Iehova a furnizat Cuvântul său, Biblia, care ne dă perspicacitate în gândirea sa. Când citim Biblia, noi săpăm într-o preţioasă carieră de cunoştinţe care ne va furniza pietrele de construcţie ale discernământului spiritual. Trebuie să medităm la cunoştinţa pe care o acumulăm prin citirea Bibliei. Apoi, ea poate fi utilizată pentru a lua decizii corecte. Cu timpul, facultăţile noastre de percepţie se vor dezvolta până vom deveni ‘adulţi în ce priveşte facultăţile de înţelegere’, capabili să ‘deosebim [sau să discernem] binele şi răul’. — 1 Corinteni 14:20, NW; Evrei 5:14; compară cu 1 Corinteni 2:10.

Interesant este că, încă putem trage foloase din discernământul pe care i l-a dat Iehova lui Solomon. Cum? Solomon a devenit versat în exprimarea înţelepciunii sub formă de proverbe, care sunt, de fapt, recipiente miniaturale ale înţelepciunii de inspiraţie divină. Multe dintre aceste maxime sunt păstrate în cartea biblică Proverbele. Studierea acestei cărţi ne ajută să tragem foloase din discernământul lui Solomon şi, de asemenea, să dezvoltăm noi înşine discernământ.

Pentru a ne facilita studiul Bibliei, putem utiliza auxiliare biblice, cum sunt revistele Turnul de veghere şi Treziţi-vă! De mai bine de 116 ani, Turnul de veghere îi anunţă pe oamenii sinceri cu privire la Regatul lui Iehova. Din 1919 încoace, revista Treziţi-vă! şi predecesoarele sale vorbesc despre condiţiile existente pe plan mondial. Aceste două reviste examinează adevărurile biblice şi furnizează o iluminare spirituală progresivă, care ne ajută să discernem erorile, indiferent că ele sunt predate de creştinătate sau se găsesc în propriul nostru mod de gândire. — Proverbele 4:18.

Un alt ajutor în dezvoltarea discernământului este asocierea sănătoasă. Unul dintre proverbele regelui Solomon spune: „Cine umblă cu înţelepţii se face înţelept, dar cine se însoţeşte cu nebunii va avea necaz“ (Proverbele 13:20). Este regretabil că Roboam, fiul regelui Solomon, nu şi-a amintit acest proverb într-un moment important din viaţa sa. După moartea tatălui său, triburile lui Israel au venit să-i ceară să le uşureze poverile. Roboam s-a consultat mai întâi cu bătrânii, iar aceştia au dat dovadă de discernământ, încurajându-l să asculte de supuşii săi. Apoi, s-a dus la tineri. Aceştia au dat dovadă de lipsă de experienţă şi de lipsă de discernământ, încurajându-l pe Roboam să le răspundă israeliţilor cu ameninţări. Roboam a ascultat de tineri. Rezultatul? Poporul Israel s-a răzvrătit, iar Roboam a pierdut o parte însemnată din regatul său. — 1 Împăraţi 12:1–17.

Un rol esenţial în dezvoltarea discernământului îl constituie faptul de a căuta ajutorul spiritului sfânt. Trecând în revistă acţiunile lui Iehova cu israeliţii după eliberarea lor din captivitatea egipteană, scriitorul biblic Neemia a spus: „Le-ai dat Duhul Tău cel bun, ca să-i înveţe [să-i facă prudenţi, NW]“ (Neemia 9:20). Spiritul lui Iehova ne poate ajuta, de asemenea, să devenim prudenţi. Când vă rugaţi ca spiritul lui Iehova să vă dea discernământ, rugaţi-vă cu încredere, deoarece Iehova „dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare“. — Iacov 1:5; Matei 7:7–11; 21:22.

Discernământ şi perspicacitate

Apostolul Pavel a dat dovadă de discernământ atunci când le-a predicat adevărul oamenilor dintre naţiuni. Odată, de exemplu, în timp ce se afla în Atena, el ‘a trecut şi a privit de aproape’ obiectele lor de veneraţie. Pavel era înconjurat de idoli, iar spiritul i s-a întărâtat. Acum el trebuia să ia o decizie. Să urmeze calea mai sigură şi să tacă? Sau să vorbească deschis despre idolatria excesivă care îl întărâta atât de mult, chiar dacă acest lucru putea fi periculos?

Pavel a acţionat cu discernământ. El văzuse un altar cu inscripţia: „Dumnezeului necunoscut“. Plin de tact, Pavel a recunoscut devoţiunea lor faţă de idoli şi apoi a utilizat acel altar ca pe o modalitate de a introduce subiectul cu privire la „Dumnezeu, care a făcut lumea şi tot ce este în ea“. Da, Iehova era Dumnezeul pe care ei nu-l cunoşteau! Prin aceasta, Pavel a făcut apel la sensibilitatea lor cu privire la această chestiune şi a reuşit să depună o excelentă mărturie. Cu ce rezultat? Unii oameni au îmbrăţişat adevărul, inclusiv „Dionisie, Areopagitul, o femeie numită Damaris şi alţii împreună cu ei“ (Faptele 17:16–34). Ce exemplu de discernământ a dat Pavel!

Fără îndoială, discernământul nu se obţine uşor sau de la sine. Dar prin răbdare, rugăciune, efort asiduu, asociere înţeleaptă, studierea Bibliei şi meditare asupra ei, precum şi bazându-vă pe spiritul sfânt al lui Iehova, şi voi îl puteţi cultiva.